1,948 matches
-
să-l judece logic. Ar fi fost cea mai simplă cursă. — Am insistat să se facă totul ca să fiți într-o stare normală. Să arătați normal. Să reacționați normal. Să păreți, chiar să fiți, eventual, dacă e posibil, cât mai ștearsă. Să nu oferiți motive de interes excesiv. Detest stridențele, surprizele. Aș vrea să vă obișnuiți, deci, cu mine. Să nu vă tulbure că nu sunt, probabil, cum v-ați fi așteptat. Încercați să vă obișnuiți. Să putem fi în condiții
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar avea ceva de șarpe, oare ? Nasul acvilin, s-ar părea că nasul e ușor acvilin. Ca al marilor oameni din vechime ? Fruntea înaltă și lată, ca a lor ! Sprâncenele însă, semnul pasiunilor ? Nu mai erau puternice, stufoase. Mai curând șterse. Fruntea transpira, acum și nasul. Părul rămas doar la tâmple și moale. Fața palidă, ochii parcă miopi, clipind. Semne, cumva, ale timidității ? Se agita pe loc, îngrozit. Haina se deschise peste cămașa-jerseu din lână care își pierduse, se vedea, prin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mult. Ce este tovarășul Manole ? Un carierist, un altruist, un polițist, un biet om cumsecade ? Mereu cu misiuni și fraze dedicate binelui colectiv, preocupat de binele celorlalți, totdeauna cu aceeași hăinuță maronie, uzată. Cămașa albă, cu o unică cravată îngustă, ștearsă. Mărunt, aparent fragil, dar mușchiulos, rezistent. Un chip îngust, cu ochii vii sub o calotă de păr negru și lucios, pieptănat cu grijă. Umerii slăbuți, și brațele. Degete palide, scrisul ordonat. Ar putea furniza câteva amănunte ? Da, de ce nu. Interzise
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Înghețat sîngele se Închega repede. Cămașa zdrențuită a bărbatului fusese sfîșiată, iar pieptul vînjos i se bomba cuprins de aceeași Încremenire de nepătruns. Nici o mișcare nu arăta că Încă mai respiră: zăcea acolo cioplit parcă În piatră, o ușoară roșeață ștearsă, bolnăvicioasă Îi ardea Încă pe fața mare și butucănoasă, iar mîinile și le ținea Încleștate pe lîngă trup. Pălăria veche Îi căzuse lăsîndu-i capul descoperit. Capul acesta chel, Încadrat de ambele părți de cîteva fire de păr, adăuga parcă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
slujba Îmi cere să fiu prudent. Într-adevăr, acesta este glasul, acesta este omul, la fel de neîndoielnic ca și cum gura Încremenită s-ar fi mișcat, limba Înțepenită ni s-ar fi adresat cu aceste vorbe. Ședea acolo, purtînd Încă pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vagabonzi, cînd copleșiți de averi trecătoare - plutitorii, hoinarii, semivagabonzii care alcătuiesc mulțimea declasată a celor fără nume, fără adăpost, fără rădăcini, ce bîntuie prin țară. Aceștia sînt tăciunii umani ai pămîntului. Aspri, zdrențăroși, cu fețe ridate și brăzdate, cu trăsături șterse, banale, anemice, oamenii aceștia au aerul că În chiar dimineața aceea au ieșit tîrÎndu-se din vagonul unui tren sosit În triaj dintr-un alt oraș sau că au coborît dintr-un autobuz, privind cu seninătate și indiferență În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
odinioară, necunoscuți, dispăruți, morți, despre chipurile Împodobite cu favoriți, estompate și fără grai, ale americanilor de seamă, care, pentru mine, erau mai necunoscute decît Egiptul, mai Îndepărtate decît ținuturile tătarilor, mai ciudate și mai obsedante decît Japonia sau decît chipurile șterse ale primilor faraoni care au Înălțat piramidele - și pe care el Îi văzuse, Îi auzise, Îi Întîlnise, Îi cunoscuse În plenitudinea avîntului pasiunii și gloriei tinereții sale: chipurile dispărute, fără grai, uitate de vreme ale lui Buchanan, Johnson, Douglas, Blaine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lor și În ale noastre, răsună vuietul mulțimilor uitate, În mintea lor sînt Întipărite mii de imagini ale timpului trecut și deodată, prin fața ochilor lor gata să se stingă, trece pentru o clipă imaginea dureroasă și amară a unei amintiri șterse, Încremenite, iluminate de strălucirea morții: Înfiorarea unei frunze pe un ram, scrîșnetul unei roți lîngă bordură, vuietul Îndepărtat, tot mai stins, al unui tren pe șine. Garfield, Hayes și Harrison erau din Ohio; Însă numai numele lui Garfield căpătase strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care trăim - un amărît de titan de trei metri sau un pitic de circ de un metru -, asta este cu totul altceva. Căci acum trăiesc și iubesc luminile bîlciului, iar lumea de dincolo de aceste lumini este pentru ei ireală și ștearsă. Zilnic mulțimea se Înghesuie să ia loc sub cupola de pînză și să-și umple privirile fascinate cu spectacolul hidoșeniei, iar ei se Înfățișează lumii și nu-i interesează, nici nu-i impresionează ceea ce văd În această lume. Dimpotrivă, trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unei zile care nu se arată a fi Însorită. Se văd vârfurile plopilor Încă neacoperiți de frunze și se ghicește printre ei firma cândva luminoasă a hotelului Pescăruș care are 11 etaje. Aparatul rămâne multă vreme neclintit pe acestă imagine ștearsă. Se aude un șuierat subțire de vânt și din când În când zgomotul făcut de autobuzele liniei 4312. Aceasta face legătura Între fostul sat de lângă actuala linie de centură a orașului și fosta periferie a orașului, acum devenită marginea zonei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
el până la cămin și abia după aceea plecă spre bibliotecă. P. Cât timp povestim, război nu va fi! Era un fel de poliță sau acțiune, valoarea ei de cumpărare fusese de 1000 lei și arăta astfel: Un desen În culori șterse. Un munte spectaculos În fundal. Cerul albastru-alburiu de deasupra Întrerupt de litere mari, negre. SFÎNTA MĂNĂSTIRE IZVORUL TĂMĂDUIRII DIN X JUDEȚUL Y MUNȚII Z. Era prima dată când Grințu se hotăra să arate acest document cuiva. Venise să facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a mai păsat. ― Intervenția ― vom vedea de ce tip ― vă sfătuiesc s-o faceți în străinătate, a mai zis profesorul. Dar cu ce bani, dacă e scumpă? Între timp, temperatura a devenit, ziua, caniculară. Cerul e gol, secetos. Albastrul lui arată șters, ca într-o frescă uzată de trecerea timpului. 2. Cotrobăind prin sertare, să-mi caut pașaportul, am dat peste un document. E o reproducere după un pergament semnat la Sebeș, în octombrie 1664, de Anna Bornemisza, soția Principelui Transilvaniei Apafi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
limita admisă, conform evaluării realizate de consultanții de management independenți de la Webster Hadfield? iii) știa ea că politica ei de a achiziționa seriale cu costuri mici de la TMT și de a insista apoi să fie remontate adăugându-se secvențe anterior șterse (pentru a mări timpul de difuzare - uneori chiar cu treizeci de minute - mărind astfel profitabilitatea achiziției) influențaseră în mod semnificativ recenta evaluare făcută de IBA conform căreia compania nu a reușit să atingă pragul acceptabil de calitate? iv) a reflectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu încetul Pascal Ciortea simte limpede înăuntrul său o desprindere, un aisberg care se desface din banchiza polară și o pornește haihui prin oceanul planetar. Mă țicnesc, își spune. Țicnit, rămâne însă cotidian, obișnuit, între hotarele unui comportament cu desăvârșire șters. Ba chiar, cu cât se țicnește mai rău, cu atât purtările îi sunt mai obișnuite, împingând conformitatea până la epuizarea oricărui sens. De multe ori îi vine să-și ia câmpii dar își dă silința să se poarte și mai atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
frumusețe? Albă ca Zăpada e mai frumoasă decât mama vitregă doar pentru că e mai tânără? Sau pentru că e mai generoasă? Și-apoi poate că și Ozymandias arăta mai blând, mai nevinovat în tinerețe. Cât despre sculptor, înfățișarea lui mai degrabă ștearsă se remarca printr-un singur lucru și anume un nas destul de proeminent. La prima vedere, părea chiar un nas prea mare și cam strâmb. În schimb în ochi îi era aprinsă lumina înțelegerii, o lumină cenușiu-verzuie care pătrundea tot. Zeițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dacă vorbește despre asta. Dar nu se-ntâmplase așa. Nu făcuse decât să devină răutăcios. PARTEA A TREIA FIUL UNUI AMIC DE CLUB LA TERRITET În cafeneaua gării din Territet era un pic cam prea cald. Luminile străluceau În mesele șterse. Pe ele erau coșulețe cu covrigei și suporturi pentru paharele de bere, ca să nu lase semne pe lemn. Scaunele erau făcute din lemn, dar erau uzate și confortabile. Pe perete era o pendulă, În capătul celălalt al camerei era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
toți, - către unde? și mai ales de ce? SÎnt Întrebările banale, de toată ziua ale omului de rînd, ale oricui: prima spaimă În fața filozofiei. Și totul se adînci În somnul acela, atît de mult că vocea Începu să i se audă șters, tot mai șters, o depărtare ca-ntr-o sonorizare defectă, pe marea cîmpie din sud. 6. Ana! Ana! Ana! e tot ce mai puteau șopti repetînd buzele mele, În timp ce de la fereastra compartimentului priveam Întinderea de zăpadă cu abia bănuita așezare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și mai ales de ce? SÎnt Întrebările banale, de toată ziua ale omului de rînd, ale oricui: prima spaimă În fața filozofiei. Și totul se adînci În somnul acela, atît de mult că vocea Începu să i se audă șters, tot mai șters, o depărtare ca-ntr-o sonorizare defectă, pe marea cîmpie din sud. 6. Ana! Ana! Ana! e tot ce mai puteau șopti repetînd buzele mele, În timp ce de la fereastra compartimentului priveam Întinderea de zăpadă cu abia bănuita așezare omenească din fundal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pitici, fabrici de tutun și de băuturi alcoolice, cluburi de noapte. Unde bea și fumează Evora, de o urîțenie greu de definit, cu privirea sașie și cele aproape o sută de kilograme pe care și le poartă desculță, diformă, totul șters Însă complet de vocea ce plutește În melancolia, Sodade, irepresibilă, sfîșietoare, cu surdină, a unei muzici de port fără viitor recuperabil, unde se Întîlnesc fado-ul local mai Încărcat de tristețe decît cel lisabonez, În dialect exotic cu tangoul marinarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cele două supereroine creează și recreează bucuria, În bună măsură minată de la o vreme, de a privi ecranul. SÎnt realmente dezlănțuite, susținînd recitaluri de mare anvergură, definiții ale farmecului. Nu același lucru se poate spune și despre Harvey Keitel, destul de șters, de lipsit de nerv. Uitată, Lecția de pian. Și-ți trebuie un efort considerabil pentru a-ți aminti de prima lui colaborare cu Ridley Scott (Dueliștii, 1977, premiu la Cannes). Acesta, un film desăvîrșit, expunînd o lume Întreagă cu, practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întreb eu cam prea precipitat. — O, Îi potcovim pe niște bandiți cu crima. O poveste cu sfîrșit fericit. Încuviințez din cap. Genul de sfîrșit care le place oamenilor. — Da, am tras o sperietură cînd documentul a fost furat, iar fișierele șterse. Mai Întîi i-am bănuit... pe unii. Dar știam că persoana ar fi trebuit să-l citească și atunci aș fi putut să-mi dau seama cine era. Bineînțeles, mai aveam o copie pe hard-disk-ul de acasă, așa că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
povestea asta... Maynard a fost întotdeauna un tip excentric... Am zis bine, nu-i așa? Mai târziu, pe măsură ce oaspeții plecau, o femeie spunea tânguitor: - Dar dacă a fost doar o glumă, de ce nu s-a mai întors Joan? O voce ștearsă răsună din întuneric, de după ușă... Soții Maynard sunt un cuplu atât de interesant, nu-i așa? --------------
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
pentru Ioanid Romanescu. M-a lăsat s-o fac. După ce-a fost debarcat Șoitu (scaunul trebuia eliberat prin intrigă-atac dinspre foștii flatteuri și a fost), la revistă s-a instalat gîndirea stereotipă. Lerești îi prefera pe condeierii cît mai șterși (tip Milucă), să nu se rețină ceva original. Fluturel i-a zis "Bășinică" și după Fluturel ne-am luat noi toți. Lucian Foișor a dat și explicația etnologică: "Om slab, făcut din bășina lui Dumnezeu". Într-un jurnal de bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mare. A țării. Sigur că se strecurau și oameni de valoare, dar funcții n-aveau. La fel ca-n PCR. În decalogul impus de Mistrie, intra și porunca: să nu publici! Îi voia pe toți tenaci și anonimi ca furnicuțele. Șterși și modești. Publicai, erai pedepsit. Te împiedica să te înscrii la doctorat, îți tăia ziua de lucru dacă semnai condica de prezență cu un minut peste ora fixată, te excludea de la burse și de la gratificații. Gămălie-Mistrie, secondat sau nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la omul de care se leagă amintirea mea de școlar... Cu toată încrederea, în ajunul deschiderii școlii, merg la prăvălia domnului Tachi Gheorghiu și mă înarmez cu ustensile necesare școlarilor mai mari: toc de scris cu penițe strălucitoare, gumă de șters (radieră) și o zdravănă călimară cu cerneală violet, mai ochioasă, să tot am la scriere. La școală învățătoarea ne-a spus că va mai trece timp până vom ajunge la scrierea pe caiet cu cerneală și mi-a recomandat s-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]