8,709 matches
-
țărm,/ Mereu mai departe,/Pe trena mea prea lungă,/Asemenea unei punți/De corabie”(Nisipuri mișcătoare). Corabia este speranța pentru ca îndrăgostiții de odinioară să se reîntâlnească, pentru a reînnoda iubirea pierdută, fiindcă „purtați de vânturi potrivnice,/ Ne-am rătăcit pe țărmuri străine,/Ca niște flori dezamorsate”. Pentru a nu deveni „două planete necunoscute”, despărțite de „miliarde de ani-lumină”, eul liric își exprimă cu deznădejde dorința de apropiere, de reînviere a sentimentului pe care numai o corabie îl poate readuce ( „Aștept o
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
cu speranța că o va regăsi: „Seară de seară, mă opresc pe val,/Scrutez cu ochii malul de otravă;/ Spre farul sfânt al singurei iubiri,/ Eu trec plutind aievea, pe o navă...” (Prinsă). Undeva, departe, dincolo de prozaica viață, se află țărmul fericirii mult visat și spre care își îndeamnă iubitul să i se alăture: „Și să pornim spre neștiute țărmuri,/ Departe de-astă lume-surogat!/Frumoși și triști asemeni unor îngeri,/ Senini și blânzi, ca mieii la tăiat...!” (Țărmuri). Al doilea laitmotiv
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
Spre farul sfânt al singurei iubiri,/ Eu trec plutind aievea, pe o navă...” (Prinsă). Undeva, departe, dincolo de prozaica viață, se află țărmul fericirii mult visat și spre care își îndeamnă iubitul să i se alăture: „Și să pornim spre neștiute țărmuri,/ Departe de-astă lume-surogat!/Frumoși și triști asemeni unor îngeri,/ Senini și blânzi, ca mieii la tăiat...!” (Țărmuri). Al doilea laitmotiv, toamna, desemnează, pare-se, anotimpul preferat al poetei, chiar dacă iarna apare cu „tristele ninsori”, de care se apără purtând
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
viață, se află țărmul fericirii mult visat și spre care își îndeamnă iubitul să i se alăture: „Și să pornim spre neștiute țărmuri,/ Departe de-astă lume-surogat!/Frumoși și triști asemeni unor îngeri,/ Senini și blânzi, ca mieii la tăiat...!” (Țărmuri). Al doilea laitmotiv, toamna, desemnează, pare-se, anotimpul preferat al poetei, chiar dacă iarna apare cu „tristele ninsori”, de care se apără purtând, ca scut, un „crin de baltă”, simbol al purității și al dorinței de libertate și de dreptate „într-
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > LIMAN Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Liman Ci nu-i vom plânge pe cei ce-au plecat Spre țărmul veșniciei și-al uitării - Limanul cel temut și-ndepărtat, De neînlăturat - al resemnării. Îi vom numi”aceia care-au fost” - Sunt adormiții întru veșnicie; Un anotimp le-a fost doar adăpost, Cât timp durează flori de păpădie. Deși plecați, mai
LIMAN de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369432_a_370761]
-
soarele a încălzit-o și a iubit-o în raze, brațe ale sale, de câte ori a împlăpumit-o alb sub zăpadă, iarna... Câte păduri au înverzit și cărămizit muntele...! Însă, doar mările verde-auriu-căprii, cu răsăritul lucitor în larg, cu veselia înfiorată sub țărmuri, cu puncte de smarald în valuri, mările ochilor unei frumoase fete moldovence pietrene, Julia Jianu i-au dat muntelui două oglinzi! De atunci, muntele își înviorează cu rouă, ploaie ori cristale de gheață redingota îmbrădită, își scrobește gulerul dantelat și
JULIA JIANU. FRUMOASĂ ARTISTĂ MOLDOVEANCĂ PIETREANĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369428_a_370757]
-
derivă, ele însele sprijinindu-se pe o altă largă arie semantică, aceea a mediului marin, ca parte integrantă a naturii veșnice, sugerând infinitul, imensitatea, din moment ce apar vocabule precum, oceanul cu valurile sale, coralii, marea și abisul de nepătruns al apei, țărmul cu farul salvator, pescărușul purtător de vești și de gânduri. Nava, fie ea fregata sau corabia cu vele, de-acum de domeniul trecutului, mânată de vântul prielnic care îi umflă pânzele, nu este altceva decât zborul gândurilor, al visurilor unui
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
gândurilor, al visurilor unui poet care se vrea o călăuză a întregii lumi în căutarea fericirii, a frumuseții vieții și a iubirii, căci „pluteau pe zări albastre pâlpâiri,/chemări și doruri, fragede zidiri,/tăcerile bolnave de iubire”, iar poeta, „pe țărmuri împietrită, lângă stânci”, așteaptă cu nerăbdare „întoarcerea fregatei scufundate”, odată cu lumile ce-i fuseseră „furate” (Lumi furate). Fregata, amarată într-un fiord, devine locul ideal unde inspirația, „un sloi de diamant/îmi fulgeră pentru moment cărarea”, se manifestă plenar și
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
vieții încearcă precum niște „nisipuri mișcătoare” să-i stăvilească zborul spre înalt și, în timp ce fregata nu mai ancorează, poeta se simte amenințată și pierdută în noapte, departe de ceea ce îi este mai drag: „Plutesc în derivă,/ Tot mai departe de țărm,/ Mereu mai departe,/Pe trena mea prea lungă,/Asemenea unei punți/De corabie”(Nisipuri mișcătoare). Corabia este speranța pentru ca îndrăgostiții de odinioară să se reîntâlnească pentru a reînnoda iubirea pierdută, fiindcă „purtați de vânturi potrivnice,/ Ne-am rătăcit pe țărmuri
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
țărm,/ Mereu mai departe,/Pe trena mea prea lungă,/Asemenea unei punți/De corabie”(Nisipuri mișcătoare). Corabia este speranța pentru ca îndrăgostiții de odinioară să se reîntâlnească pentru a reînnoda iubirea pierdută, fiindcă „purtați de vânturi potrivnice,/ Ne-am rătăcit pe țărmuri străine,/Ca niște flori dezamorsate”. Pentru a nu deveni „două planete necunoscute” despărțite de miliarde de ani-lumină”, eul liric își exprimă cu deznădejde dorința de apropiere, de reînviere a sentimentului pe care numai o corabie îl poate readuce ( „Aștept o
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
cu speranța că o va regăsi: „Seară de seară, mă opresc pe val,/Scrutez cu ochii malul de otravă;/ Spre farul sfânt al singurei iubiri,/ Eu trec plutind aievea, pe o navă...” (Prinsă). Undeva, departe, dincolo de prozaica viață, se află țărmul fericirii mult visat și spre care își îndeamnă iubitul să i se alăture: „Și să pornim spre neștiute țărmuri,/ Departe de-astă lume-surogat!/Frumoși și triști asemenea unor îngeri,/ Senini și blânzi, ca mieii la tăiat...!” (Țărmuri). Al doilea laitmotiv
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
Spre farul sfânt al singurei iubiri,/ Eu trec plutind aievea, pe o navă...” (Prinsă). Undeva, departe, dincolo de prozaica viață, se află țărmul fericirii mult visat și spre care își îndeamnă iubitul să i se alăture: „Și să pornim spre neștiute țărmuri,/ Departe de-astă lume-surogat!/Frumoși și triști asemenea unor îngeri,/ Senini și blânzi, ca mieii la tăiat...!” (Țărmuri). Al doilea laitmotiv, toamna, desemnează, pare-se, anotimpul preferat al poetei, chiar dacă, iarna apare ca o cobe cu „tristele ninsori”, de care
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
viață, se află țărmul fericirii mult visat și spre care își îndeamnă iubitul să i se alăture: „Și să pornim spre neștiute țărmuri,/ Departe de-astă lume-surogat!/Frumoși și triști asemenea unor îngeri,/ Senini și blânzi, ca mieii la tăiat...!” (Țărmuri). Al doilea laitmotiv, toamna, desemnează, pare-se, anotimpul preferat al poetei, chiar dacă, iarna apare ca o cobe cu „tristele ninsori”, de care se apără purtând ca scut un „crin de baltă”, simbol al purității și al dorinței de libertate și
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
mintea” lui Zeus: „Iată și - Ulise. Supuși veniră subt el Chefalenii/Cei inimoși din Itaca și din pădurosul Neritos/ Din Crochilea o parte și alții din asprul Egilip/Și din ostrovul Zachint și din Samos, și locuitorii/ De pe uscat, de pe țărmul de dincolo de la ostroave,/ Ei ascultau de Ulise, potriva lui Zeus la minte;/ Douăsprezece corăbii aveau și erau rumenite...”. Ulise, fiul bătrânului rege Laerte - „potriva lui Zeus la minte” -, iar după afirmațiile unor comentatori antici, fiul natural al lui Sisif
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
Acasă > Poezie > Credință > ÎNTRE DIMENSIUNI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Vuiesc oceane, vânturi le frământa Și valuri mii spre țărm se năpustesc , Un cântec nou, divin, pământul cântă De trecere spre alt tărâm ceresc. E forfota în scoarță pământeasca Carbonul se transformă în cristal Și freamătă în carnea omenească Celulele, de trecere, de val. Ne doare lutul greu care robește
ÎNTRE DIMENSIUNI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370614_a_371943]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ENIGMĂ Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului Departe de țărm, pe mare, este liniște și ceață, din spuma mării apare, Afrodita serioasă Valurile se agită ceața cuprinde întinsul răscolind marea tihnită. Zeița vrea necuprinsul Trece grabnic, în suspine, printre stropii de cleștar din urmă Adonis vine, numai lacrimă și har
ENIGMĂ de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370627_a_371956]
-
chip fericit întruna Seară cum se lasă rece și prin gând Zeița-i trece, că pe- Adonis îl doboară Și pe plajă stau tivite lacrimile nefiresc... Trosnesc scoicile strivite ea vrea chip dumnezeiesc... Din visare, Muritorul s-a trezit la țărm de mare: a fost Îngerul cu dorul, ori Zeița ursitoare? Iar în marea-nvolburată, se pierd gânduri și răstimp peste noi cortina cade se ridică în Olymp! autor: Mariana PETRACHE Referință Bibliografică: ENIGMĂ / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ENIGMĂ de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370627_a_371956]
-
nu mai e galbenă și la locul ei de când nu i-ai mai adresat niciun cuvânt cerul cade , lin, pe pământ stingher, se aprinde un felinar ultimii pași se sting în noapte pescărușii și-au luat vacanță căutând un alt țărm, o altă patrie țipetele lor sparg timpanele mării inima își caută bătăile răvășite prin univers bătăi albastre- ca cerul galbene - ca luna strălucitoare ca stelele din gândurile mele. Referință Bibliografică: CERUL / Magda Harabor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1933
CERUL de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370696_a_372025]
-
așternut Cuvinte-n stropi de apă, cu gustul sfânt de Prut Și hoarde de fioruri al humelor cernut, Îmi mangaiau eterul cu-n cald nămol sărut. Dintr-o Balada-o mare sărat-am recitat Și pletele-mi cărunte băteau pe țărmul meu. Simțeam abisul arid, absent și negustat De nici o nemurire cu buze reci de zeu. Într-o poiană verde las rădăcini adânci Și gust aroma vieții pe frunze de cristal. Să văd lumina zilei cu zâmbetul de prunci Și-atunci
IUBIREA ÎNSEAMNĂ DURERE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370788_a_372117]
-
povestindu-i despre o plantă pe care doar zeii o pot culege: - "Ghilgameș a venit până aici, a îndurat multe, a suferit. Ce-i dăruiești ca să se întoarcă în țara lui?" Și, el, Ghilgameș, ridică prăjina, și trase corabia la țărm. Uta-napiștim îi spuse lui Ghilgameș: - "Ghilgameș, ai venit până aici: ai îndurat multe, ai suferit. Ce să-ți dăruiesc ca să te întorciîn țara ta? Ei bine, o să-ți dezvălui, Ghilgameș, o taină, o să-ți spun un lucru neștiut oamenilor . Privește
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
să cadă tot ce era pe el. își legă niște pietre grele de picioare, și pietrele îl traseră până la fundul prăpastiei Apucă atunci buruiana, cu toate că-i înțepă mâinile, apoi își desfăcu pietrele legate de picioare și marea îl zvârli la țărm... Ghilgameș îi spuse lui Urșanabi-corăbierul: - "Urșanabi, buruiana asta este un leac împotriva spaimei; prin ea omul va dobândi vindecarea desăvârșită! O voi duce-o în Urukul-cel-împrejmuit, îi voi pune pe oameni să mănânce din ea, pentru a-i încerca puterea
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
aș mai fi scris cu umbre pe retina Unei priviri care s-a molipsit De ploi și de atingeri incomplete... Aseară ți-a bătut un ram în geam Și o vioară ți-a cântat cu sete A dor cumplit de țărmul ce-ți eram... Referință Bibliografică: Spune-mi... Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1734, Anul V, 30 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SPUNE-MI... de AURA POPA în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369570_a_370899]
-
iubirea, să -i mai iau ceva Din a ei inimă ce, poate, e funebră? Să decelez printre cuvinte ofuri, Sau să o iau cu mine într-un vis? Și să ne pomenim, ca două triste golfuri, Ce-și caută același țărm, mânate de abis? Sau să cuprindem umerii tăi, Doamne, Și în acest pericol aflându-ne, oceanic, Să revenim la unicul cel țărm, două nirvane, La pacea unui înger cu trup ebraic?.. Din existența Lui, ești tu, alături, Lângă noi două
A EXISTAT PE UNDEVA IUBIREA TA de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369581_a_370910]
-
iau cu mine într-un vis? Și să ne pomenim, ca două triste golfuri, Ce-și caută același țărm, mânate de abis? Sau să cuprindem umerii tăi, Doamne, Și în acest pericol aflându-ne, oceanic, Să revenim la unicul cel țărm, două nirvane, La pacea unui înger cu trup ebraic?.. Din existența Lui, ești tu, alături, Lângă noi două, Iubirea mea și eu, O, Doamne, cum se pierd în neguri Iubirile, cu lacrimi triste, pe fața unui Zeu!.. Lilia Manole Referință
A EXISTAT PE UNDEVA IUBIREA TA de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369581_a_370910]
-
pană și vioară îngerească, Dar cine va-ndrăzni să o privească Prin ochi de foc a-și înfrunta menirea? Când patima ar vrea să te lovească Înalță-te în zbor cu amintirea, Iar ai tăi ochi să soarbă nemurirea, Doar țărmul mării să te urmărească. Și multe doruri găzduiește cerul, Tot multe inimi se ascund în vers, Dar câte ar străbate efemerul Spre a luci pe veci în univers? Să învățăm a desluși misterul, Iubirea va sfinți orice demers. ----------------------------------------- Alexandra MIHALACHE
POEZII DE ACASĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369747_a_371076]