10,571 matches
-
evaporate, dar nările lor tăbăcite de aurolac nu simțeau din vălătucii aceia destul cât să-și amă gească ochii țepeni și creierele înmuiate și nălucitoare. În întuneric, mormanul uriaș putea fi acum orice, povârnișurile se îndreptau, grohotișurile de cioburi colorate, țesăturile destrămate, cartoanele și lemnele putrezite ca de corăbii scufundate căpătau culoarea opacă și grea a zidurilor, vârfurile se arcuiau. Orașul, cu pâlpâirile lui, rămase în vale ca un cuibar, încât, privind orașul, pe de o parte, urcușul de gunoaie, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
soarele meridional, arăta a fi în cea mai perfectă stare de sănătate și cearcănele de la ochi îi dispăruse. Era îmbrăcată foarte elegant și simplu, tot în tailleur marron (culoarea ei predilectă), de o lână engleză spongioasă și moale ca o țesătură de alge. În ea nu striga vreo stare maladivă, ci vitalitatea sudică, întreținută în depărtare de ideea că a câștigat un drept la Ioanide. - Precum vezi, îi răspunse arhitectul, lucrez. Meseria meanu permite lenea. - Taci din gură! Îl contrazise Sultana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu își dezvoltă garderoba într-un chip notoriu, schimbă trei blăni - una de astrahan, una albă de hermină și una de cozi de vulpe - mergea la teatru și la Operă în rochii de seară de dantelă, brocart auriu sau alte țesături rare, punea la gât perle, își umplea degetele cu inele și devizaja, după expresia lui Smărăndache, sala cu un face-à-main de aur. Bastonul însuși pe care se sprijinea avea mâner de argint. Și madam Pomponescu-mamă ieșea împreună cu noră-sa nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de astea și un pupitru, ăsta de aici. Lipsește un sertar. - Și ce dacă lipsește? Îi facem unul nou. E de lemn de trandafir, mobilă autentică. Facem o garnitură de epocă și o vindem cu totul. Sultana comandă la Milano țesături pentru mobile vechi, tafta, pekin, satin, moar, velour rayé, imitație de velur de Utrecht gofrat și alte materii, unele foarte moderne, dar ajustabile cu mobila secolelor trecute. Observând însă că publicului îi plac mobile greoaie cu sculpturi complicate, pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încurca locul, după opinia Sultanei; trebuia pus acolo ceva mai cald, un șal turcesc, o oglindă venețiană. Pictura părea o banalitate oarecare învechită, poate un fals, și Sultana chemă pe Expert. Acesta dădu jos tabloul, examină atent pe din dos țesătura pânzei, contemplă peisajul și nu dădu imediat nici un aviz. Apoi reveni cu o monografie a lui Salvator Rosa, compară tabloul cu reproducerile din volum. După aceea aduse un fotograf și, la lumina magneziei, făcu fotografii, din care trimise în străinătate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lemn negru, obținute prin încrucișarea a două serii de grinzi de stejar, de care atârnau trei mari lustruri de cristale venețiene. Ușile erau scunde, cruțând pereții, iar la un capăt al sălii se afla un șemineu de marmură cu o țesătură înflorită de sculpturi vegetale și anatomice, mergând până spre tavan. Piesele sculpturale erau copii după Jean Goujon. Pendulul lui Saferian, cu nudurile sale de lemn, era și el așezat la un perete lateral, între două fotolii. Sonurile pe care le
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în paradis. Ei își creează paradisul (de regulă) financiar prin intuiții remarcabile pe care apoi le transferă din posibil în actual folosind substanța inefabilă a sentimentelor dar și instrumentele democrației. Paradisul lor este clădit pe iadul celorlalți. Printr-o abilă țesătură de povești, se stoarce nu numai mila, dar și buzunarele trecătorilor. În orice societate ar trăi, omul are nevoie de povești, e suficient să ne amintim de Povestașul lui Mario Vargas Llosa. Maestrul înființează o fundație, Filantropica, un fel de
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
dai pe măna maximelor care, nu-i așa, sunt necesare și universale?! Dar cum se simte insul care alege să fie instrument al minciunii? La început, agentul de marketing al minciunii, ca orice om onest, dă să se smulgă din țesătura imposturii. Instinctul moral pulsează viu și amenință prăbușirea șandramalei. Dorințele însă, pulsiunile chiar, anihilează acest instinct, îl biruie. Există atătea momente care ar putea fi de cotitură! De întoarcere la cenușiul blocant dar cel puțin neutru moral. Căte momente de
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
a narațiunii vine numai din respectarea simultană a două logici principal incompatibile, logica realului și aceea a magiei, în așa fel încât nici una din ele să nu poată obține infirmarea celeilalte. Întregul conținut fizic propriu-zis al nuvelei adună într-o țesătură foarte densă numai întâmplări susceptibile de o dublă interpretare. O observație preliminară este că ne aflăm în fața unei rememorări târzii, colorată pe alocuri în tonuri vag nostalgice. Personajul aflat sub stăpânirea unor emoții ieșite din comun, paroxistice, se dovedește incapabil
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
atunci ,,când o trece înapoi’’. Numai reluând lectura povestirii de la sfârșit spre început (operație ca pe care suntem dispuși a o întreprinde din același obscur impuls), vedem că întreg acest șir de amănunte, de aspect aparent benign, se înscriu în țesătura unui scenariu narativ ale cărui conotații de factură magică fac adevărata și marea ,,muzică’’ a povestirii. În acest fel putem descoperi că, în fond, este vorba de un scenariu al practicilor vrăjitorești având o surprinzătoare coerență. Analizate la modul retrospectiv
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
există niciun motiv pentru ca mai multă marfă franțuzească să intre la noi decât în trecut; punem noi înșine o stavilă în calea generozității acestor excelenți francezi. Dimpotrivă, să abolim, provizoriu, drepturile de vamă; să provocăm astfel o intrare nemaivăzută a țesăturilor lor, deoarece fiecare metru poartă cu el un dar pur gratuit". În primul caz, primele noastre au ajuns la fiscul străin; în al doilea caz, ele au mers spre profitul cetățenilor simpli, dar la o scară mult mai mare. Să
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
par să nu facă parte din cod și care induc în eroare tocmai prin aparenta lor banalitate ("a scoate la iveală", "a se arăta" etc.) revin insistent și implacabil, dovedindu-se până la urmă a fi "cuvinte fenomenologice" și noduri în țesătura de ansamblu. Cu excepția lui "și", "de aceea" și "totuși", totul, până și prepozițiile și adverbele, intră în cod. Traducătorul, sângerând sub această chingă și amețit de reiterarea figurilor acestui cadril infinit, este tentat periodic să respire evadând în stil: un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu talent mult, deși adevărul nu e tocmai păzit pretutindenea. Acestea-s: drama "Rienzi" a lui Bodnărescu, dramatizare destul de nimerită a romanului lui Bulwer cu aceeași numire, și drama Grigore-Vodă a lui Depărățeanu - o genială aruncătură pe hârtie, ruptă în țesătura ei, neadevărată și neverisimile pe alocurea; însă, în orice caz, mai bună decât multe traduceri din franceză cari au avut onoare de a batjocuri scena română. Va să zică, de vom face o socoteală conștiințioasă a averii noastre proprie dramatice, vom vedea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
principie falsificate nu sunt, nu pot fi, decât iarăși false. Nu trebuie dar să ne mirăm dacă ei aplică principiele cele mai mari din viața publică a popoarelor astfeli cum le aplică; pentru că ei le-au înțeles pre dos, pentru că țesătura falselor noțiuni fundamentale i-au făcut incapabili de a cugeta drept. Cine nu știe acuzațiunea ce ni se face nouă românilor pentru că solicităm pentru noi ceea ce ei au solicitat pentru dînșii? Ce întoarsă, ce minunată trebuie să fie acea glavă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe contrariu în mod atomistic, atăcînd prin agenți economici nu forma statului, ci pe fiecare membru al statului în parte, care nici știe nici voiește să se sustragă de la această influență. Dar tocmai fiindcă influența austriacă se prezintă ca o țesătură foarte complicată de cauze și efecte, încît fiecare individ din lira noastră trăiește sub presiunea ei, de aceea cu cât ne iubim mai mult patria și poporul nostru, cu atâta vom trebui să ne înarmăm mintea cu o rece nepărtinire
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în țara lui și Făr' a fi încetat de-a esercita o înrîurire și mai mare ca-n trecut, el au mai trăit ca o primejdie vie pentru orice aspirare adevărată și serioasă. "Istoria romînilor" scrisă de el este o țesătură de închipuiri subiective și de greșeli; o a doua ediție a gramaticii e o adevărată babilonie de fantazii etimologice, iar poeziile sale sunt stârpituri de cuvinte {EminescuOpIX 342} străine înșirate după o măsură oarecare. Aproape tot ce-a făcut Ioan
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
-l lasă să fie independent. ["CELOR CE VOR O PURIFICARE ABSOLUTĂ... "] 2257 Celor ce vor o purificare absolută a limbei li vom răspunde că acele vorbe pe cari vor ei să le alunge sunt așa de concrete, așa încrescute în țesătura limbei române încît trebuie să rupi țesătura toată ca să le scoți; și cumcă limba se deșiră alungând vorbe d'o iluzorie origine slavă e dovadă în latiniștii noștri. Celor cari nu vor acea curățire de fel li vom răspunde că
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
VOR O PURIFICARE ABSOLUTĂ... "] 2257 Celor ce vor o purificare absolută a limbei li vom răspunde că acele vorbe pe cari vor ei să le alunge sunt așa de concrete, așa încrescute în țesătura limbei române încît trebuie să rupi țesătura toată ca să le scoți; și cumcă limba se deșiră alungând vorbe d'o iluzorie origine slavă e dovadă în latiniștii noștri. Celor cari nu vor acea curățire de fel li vom răspunde că ei singuri sunt neconsecuenți, căci ei au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nepot(ă), socru(ă), cumnat(ă). Tehnica agrimensurală și instrumentele servind ca mijloace și unități de măsură folosite de romani și apoi de români până în epoca modernă precum: pasul, palma, parmacul, pentru lungimea ori curmezișul terenurilor, cotul, șchioapa, pentru lungimea țesăturilor sau pentru dimensiunea lemnului, folosit în construcții de case și biserici, toate sunt moșteniri din vremuri îndepărtate și se constituie în dovezi elocvente ale continuității și permanenței adaptate, cu timpul, unor noi cerințe și condiții din diferite locuri și perioade
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de localnici până foarte recent), planta aceasta satisfăcând mai mult nevoile de hrană pentru oameni și animale, datorită productivității superioare comparativ cu alte cereale. De bună atenție se bucurau plantele textile. inul și cânepa. Acum deducem situația aceasta din numeroasele țesături, ce foloseau fibrele respectivelor plante, cât și din faptul că se află pe teritoriul nostru un loc ce se cheamă acum Inărie, o suprafață destul de întinsă la sud de satul Salcia. Cultivarea viței de vie pare să fi reprezentat o
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aveau valuri împănate cu fire de busuioc, pentru o bună și îndelungată păstrare, sau să mai cultive inul și cânepa în vederea obținerii firelor atât de mult și de divers întrebuințate în gospodăria țărănească, până după primul război mondial, pentru diferitele țesături de casă. Dispariția acestor meserii se datorește implacabilelor transformări ce s-au produs de la o zi la alta, pe care cei în vârstă le resimt nostalgic, pe când cei tineri nu prea găsesc timp și nici nu simt nevoia să reflecteze
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
care se reiau cele de mai sus și o sumă de lucruri de inventar cum sunt: sape, topor, ladă, perne, șervete și „douăzeci și șasă di coți de pânză urzită bumbac și bătută cânepă”. Observăm păstrarea în inventarul gospodăresc a țesăturilor de casă în cantitate semnificativă. Un testament (așa numit în original) întocmește în 1863 Darie Bosoi, tot mijlocaș, în care înscrie că lasă moștenire urmașilor săi „o casă și cu via cea mare din jur, doi boi, o căruță și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
căsătoriți cu fiicele lui Vasile Năstase. Desigur că lipsesc descrierile necesare privind arhitectura locuinței lor, dar din cele menționate desprindem câte ceva: învelitul cu stuh, chilerul, iatacul, căsoaia din preajmă, vie, pomi împrejur. Iar în interior coții de pânză și alte țesături, lada „de Brașov” și altele rămase acum în domeniul vestigiilor istorice. CAPITOLUL VII COMUNICAȚIILE „Drumu-i rău și zgrunțuros Și nu pot merge pe jos” Folclor. 1. Drumurile În varii împrejurări își face loc tentația de a crede că toate lucrurile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
îndelungată perioadă în seama familiei, prin muncile practice ale copiilor alături de părinți: băieții, la calculat mărimea terenurilor, a cantităților de produse agricole și valoarea lor exprimate în unitățile de măsură vechi, despre care am relatat în urmă; fetele, la măsuratul țesăturilor, a urzelii, folosind ceea ce mamele generației noastre numeau încă în perioada interbelică cotul, pentru capacități oca. Termenul cot poate deruta pe trăitorul de azi, echivalându-l greșit. În realitate, unitatea aceasta de măsură pornea de la umăr, depășea cotul îndoit în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
culoarea năutului) și „30 /triizăci/ coți pânză de bumbac”. Negreșit că cineva dintre membrii grupului, care au întocmit catagrafia, a folosit măsura cu cotul și nu unitatea modernă, metrul. Copil fiind, am văzut cum, atât pentru terenuri, cât și pentru țesături, părinții foloseau vechile unități de măsură: pasul, stânjenul, prăjina, obrațul, cotul, tenchiul de bumbac, sculul de lână, dovadă a menținerii practicilor din generație în generație. Aceste practici, întrebuințate până recent, au avut un efect negativ față de necesitatea însușirii cunoștințelor din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]