KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

bănuiesc existența unui asemenea mister. Mă tot lua cu „dragul meu“, își dădea importanță și în gura lui cuvintele păreau niște sunete deformate de care te debarasezi cu condescendență. La un moment dat sună, dar nu-i răspunse nimeni. Atunci țipă. Tot nu primi nici un răspuns. Începu să urle și apăru un cap maladiv, care aducea cu un nap sleit. Capul acela tușea din treizeci în treizeci de secunde, o tuse care venea de foarte departe pentru a anunța că toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
Dumnezeu“. Vorbirăm despre flori, în camera aceea, în vreme ce afară erau noaptea și războiul, în vreme ce în jurul nostru, undeva, era un ucigaș care strangulase o fetiță de zece ani, în timp ce undeva, departe de mine, Clămence pierdea sânge în patul nostru, și urla, țipa, fără ca cineva s-o audă sau să-i vină în ajutor. Nu știam că se poate vorbi despre flori. Vreau să spun: nu știam că se poate vorbi despre oameni doar vorbind despre flori, fără a pronunța niciodată cuvinte precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
voce, alta decât prima, reluată imediat, pe un ton amenințător, de alte câteva zeci de voci, ca un ecou. — Care ucigași? spune primarul. — Ucigașii fetiței! i se răspunde. Primarul deschide gura uluit, apoi redevine stăpân pe sine și începe să țipe. Le spune că sunt bătuți în cap, că e o prostie, minciuni, elucubrații, că cei doi sunt dezertori și că jandarmii îi vor duce înapoi la armată, și că armata da, ea va ști ce să facă cu ei. Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
amuza!“. Răspunde în sfârșit: — Nu mă mai surprinde nimic. Dacă ați fi văzut ce am văzut eu, de luni întregi, ați ști că orice e posibil. Frumoasă frază, nu? Și poc! în nasul judecătorului, care începe să se înroșească. — Negați? țipă judecătorul. — Recunosc, răspunde celălalt liniștit. — Ceee? urlă bretonul apucându-l de guler pe amicul său. Ai înnebunit, ce spui, nu-l ascultați, eu nici nu-l cunosc, suntem împreună doar de ieri seară! Nu știu ce-a făcut el, ticălosule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
de la etaj, am bătut la ușă, dar nu a răspuns, am bătut iar nici un răspuns, țineam pâinea și slănina în brațe, așa că jandarmul a deschis ușa, și l-am văzut. Bietul flăcău zâmbea, vă jur, cu ochii larg deschiși. Am țipat și am lăsat totul să-mi cadă pe jos, iar jandarmul a spus „Rahat!“, s-a aruncat asupra lui, dar era prea târziu, murise de-a binelea. Se spânzurase cu pantalonii lui, pe care-i rupsese în fâșii pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
Vocea, trebuia să-i auziți vocea, care nici nu mai era cu adevărat o voce, iar ceea ce spunea erau cuvinte care nu ma însemnau nimic, ci erau așa, învălmășite unele după altele, și apoi, la sfârșitul acestei litanii, înjură și țipă că el era vinovatul, că recunoștea tot, crima, toate crimele, că ucisese, ucisese cu adevărat... Nu-l mai opri nimeni. Despiaux pusese paharul pe masă. Privea pe fundul lui, ca pentru a găsi acolo forța de a-și continua povestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
vorbind despre Clămence, evocându-i imaginea și numele, a fost ca o lovitură: era ca și cum ar fi încercat să orneze o grămăjoară de bălegar cu un fir de iasomie. — Tăceți! i-am spus. Se holbă la mine, se înroși și țipă furios: — Cum? Îndrăzniți să-mi dați ordine? Mie? — Duceți-vă dracului, îi răspunsei. Mierck era să se prăbușească de uimire. Matziev s-a uitat la mine de sus, nu a zis nimic, și-a aprins un trabuc, apoi a scuturat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

după ce le treci dincolo, pe pânză, toate obiectele mor, ele nu mai sunt ele. Din cotețul așezat în spate, dincolo de solar, foarte departe de lume, se aud cotcodăcelile prelungi ale unor găini închise cu grijă, pe sus trec pescărușii care țipă urât și, tocmai de aceea, sfâșietor, agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre casă, țintește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mele de l-am învinețit, am câștigat, evident, dar a auzit maică-mea și, când am ajuns acasă, m-a închis în debara și m-a bătut de m-a distrus, m-a călcat în picioare, mărunt și cu metodă, țipam ca din gură de șarpe: ce-am făcut eu?, de ce mă bați așa?, mamaaaaaaaaaaa!!!!! Doar la sfârșitul lecției mi-a zis: să mai aud că te pupi cu băieții pe munți, data viitoare te și omor, să știi că telefoanele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
duce spre Tara și o smotocește, o mănâncă tata pe ea!, câinele schelălăie ascuțit, ca și cum ar fi în sârma unui hingher, actorul o trage cu adevărat de blană, înțelege tot ce spune câinele ăla, asta e ca muierile, glumește el, țipă, dar sare pe mine!, e ca o femeie hoață, voi vedeți ce privire are?, ochi de curvă, măăă, privirea aia de femeie hoață, se uită dintr-o parte, când ți-o trage asta o limbă!!!, Maestrul se enervează deodată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cu cine și la cine, lăsau ușile deschise la intrare, o babă nebună de la trei lăsa ușa deschisă, ca să intre noaptea niște aurolaci, le dădea de mâncare și ăia se pișau pe scări, dormeau pe scări, mamiiiii, mi-e foame!!!, țipau, babele din bloc au strigat și la mine, un circ. Dar eu eram tânără și mă durea în cot. Să fie sănătoși. Am sunat la ușă, a deschis marele actor, era singur în casă, nu m-am speriat, poate chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
la o petrecereeee!!!, stau până la zece și mă întorc la școală să... te citesc și să-mi amintesc parfumul tău ciudat, pa... O. sau Octavă, cum îmi spune maică-mea, încă din școala primară... — I-am murdărit tot patul, în loc să țip de durere, am râs și-am exclamat: am scăpat de mama! El s-a uitat ca un tâmpit la mine, n-a înțeles nimic. Nu știa el pe atunci cât de puternică e mama, mai află câte ceva acuma, de când suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cântă în gura mare, Să te bat și săăă te iert!, fata tremurase de plăcere, e așa de tânără, își spune bărbatul, o ghidușie de copil, râde superb, ar trebui să trec în agendă, astăzi, 10 mai 1990, Lori a țipat iar: mă omori, mă omori!!! Să știi c-ai avut bărbat, să nu spui vreodată că nu te-am futut bine! Da, s-a văzut că i-a plăcut, dacă nu mă mai pricep eu la asta, nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
eu așa i-aș zice. Ba nu, neică, te mint, că fata aia depășea picturile din albumele părintelui, era mai frumoasă. Era fără intenția de a fi, nu știu cum să-ți spun, doar apăruse acolo, nici nu știa de ea. Când țip eu „hai, băiete, acasă!”, se trezește fata și cade jos de pe piatra aia mare, cam de la un metru, măi, frate, mă, și din somnul ăla, începe să plângă copila, da’ nu așa, ci cu muci și bale, în țipete, ieșise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
se ducă iar în locul acela, la dezgropat mortul, la bocit iarăși, apoi dădeau drumul Caloianului dezgropat pe Olt, ca anul să fie ploios, îmi spusese Romanița, eu nu m-am mai dus să le văd, că mă speriase aia de țipase ca nebuna după bărbatul ei mort, aia cu aaa!!! Așa am ținut-o mereu, o vară, în amoruri cu Romanița-Dăscălița, o întrebam: ce vrei să fac pentru tine, fă?... vrei să fac toți copacii ăștia galbeni?, fă-i!, și toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mai era, la 16 ani, dodoloața de la trei, acuma era o blondă subțire, înaltă, cu picioarele foarte lungi. Purta însă la mână cureaua aia de piele neagră, cu ținte de metal, trunchiuri de con, zgardă, cum spunea ea, copilăăă!!!, am țipat la ea, dacă te văd fără cureaua aia la mână, întineresc... În vizita aia, Străinul i-a vorbit fetei despre arhitectură: (Scena discuției dintre cei doi, fie pe ecran, fie în lumini, separat, în dreapta scenei.) Nordul și sudul s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
o oră, a sunat telefonul, directorul de la liceul la care învăța fiică-mea. Să veniți până la noi, mi-a zis, eu nu puteam vorbi prea bine, dar l-am întrebat vexată de ce?, acuma? Acuma, Ani a avut un accident! Poftim???!!! (Țipă, e toată disperarea lumii în glasul ei...) Fata mea se aruncase de pe acoperișul liceului... Când am ajuns, venise și Salvarea, dar degeaba, Anita mea murise, se născuse în 21 decembrie, și-n 22 decembrie mi-a murit fata, a căzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
degeaba, Anita mea murise, se născuse în 21 decembrie, și-n 22 decembrie mi-a murit fata, a căzut victoria mea..., era acolo, în curtea liceului, căzută pe ciment, lumea de pe lume se uita la ea, la fata mea, am țipat ca o nebună, ziceam: nuuu!!! Încontinuu țipam: nu, nu, nu! (Acuma se vede de ce atâta disperare în glasul ei, e sfârșită.) Am rămas fără cel mai drag om pe care mi-l dăduse Dumnezeu. Ai muțit?, vezi că ai muțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
21 decembrie, și-n 22 decembrie mi-a murit fata, a căzut victoria mea..., era acolo, în curtea liceului, căzută pe ciment, lumea de pe lume se uita la ea, la fata mea, am țipat ca o nebună, ziceam: nuuu!!! Încontinuu țipam: nu, nu, nu! (Acuma se vede de ce atâta disperare în glasul ei, e sfârșită.) Am rămas fără cel mai drag om pe care mi-l dăduse Dumnezeu. Ai muțit?, vezi că ai muțit??? (Vorbește cu prietena de la telefon.) (Pe ecran

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
parcă râdea, se uita cu o privire galbenă dintr-o parte, cățeaua asta va face moarte de om pentru ea, așa s-au legat amândouă. Seara, mi-am futut nevasta de-am înnebunit-o, mă omori!, striga, mă omooori!!! A țipat de bine, aș zice, a țipat încontinuu, am vrut să văd de ce se masturbează cu Tara aia, ce găsește la cățea? Părea o femeie normală la pat, ce-o fi în capul ei, nu știu. A avut orgasm de mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
privire galbenă dintr-o parte, cățeaua asta va face moarte de om pentru ea, așa s-au legat amândouă. Seara, mi-am futut nevasta de-am înnebunit-o, mă omori!, striga, mă omooori!!! A țipat de bine, aș zice, a țipat încontinuu, am vrut să văd de ce se masturbează cu Tara aia, ce găsește la cățea? Părea o femeie normală la pat, ce-o fi în capul ei, nu știu. A avut orgasm de mai multe ori, după primul număr, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ea-l citi repede, văzuse că bărbatul ar vrea banii înapoi și s-a rățoit la el: ia vezi!!! Amărât, bărbatul a ieșit din vizuina aia călduroasă, muntele?, s-a luminat deodată, aaa!!!, Muntele Kogaion, el a deschis gura să țipe și un urlet prelung, de lup însingurat, a umplut lumea, nu i-a răspuns nimeni, că nu te ajută nimeni, niciodată. Bărbatul, în salturi înalte, fără să se mai gândească la femeia aia în tunică romană, se uita numai la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
în mod ciudat, nu au desenată gura, spațiul de jos e doar întunecat, în dreapta intrării, se află o ușă și niște scări care coboară undeva. Groapa cu lei!, glumeau studenții. Toate mesele, ocupate. O chelneriță tânără servește repede, nimeni nu țipă la ea, nimeni n-o ciupește de fund, se vede că e iubită de clienți. Se apropie de cei doi tineri care s-au așezat de curând într-un colț, la cea mai retrasă dintre mese. El, subțire și înalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
femeie pe care eu o știam foarte bine - nu mă iubea deloc, fata îmi spusese despre veșnica ei întrebare: cum poți să crezi într-un bărbat a cărui meserie este să mintă??? -, a venit la școală și a început să țipe, s-a întins disperată peste fiică-sa, strigând încontinuu: nu, nu, nu, Cum ai putut să-l crezi?, cum să crezi într-un bărbat a cărui meserie este să mintă??? NU, NU, NU!!! Doar NU, atât mai putea spune după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
norocoase cele care începeau viața amoroasă prin el, artă adevărată! Dar asta nu-i iubire!, își mai spune Maestrul, uneori, dar rar de tot. A căutat-o pe Anita în celelalte femei cu o forță sexuală teribilă, toate gângureau, transpirau, țipau, se întindeau fericite în așternuturi, sexul!, le cânta el la ureche, fă sex și trăiești o sută de ani, carnea trebuie liniștită, fă-o fericită, capul tău e totul, spiritul, în rest, nimic nu mai contează, fetițo!!! Era asul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]