198,372 matches
-
spună că cine se băga în Securitate visa la o carieră de Maica Tereza. Să nu mi se spună cît erau de patrioți securiștii și ce conștiință a binelui pe care îl făceau țării era în capul lor. Dacă e așa, de ce nu recunosc ei, azi, că au făcut poliție politică? Pînă în ^89 nu se considerau ei elita societății românești? Nu se uitau ei, la noi, ceilalți, ca la niște viermi pe care îi puteau strivi oricînd sub talpă? Dacă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
spună că cine se băga în Securitate visa la o carieră de Maica Tereza. Să nu mi se spună cît erau de patrioți securiștii și ce conștiință a binelui pe care îl făceau țării era în capul lor. Dacă e așa, de ce nu recunosc ei, azi, că au făcut poliție politică? Pînă în ^89 nu se considerau ei elita societății românești? Nu se uitau ei, la noi, ceilalți, ca la niște viermi pe care îi puteau strivi oricînd sub talpă? Dacă
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
dacă se trage latina (și Petru Maior avea credința că pe meleagurile noastre s-a vorbit o limbă care era "mama celei latinești", dar asta se întîmpla cu două secole în urmă, cînd lingviștii nu știau ce știu astăzi) și așa mai departe. Ar fi încă bine, dacă asemenea aberații s-ar mărgini la un domeniu cum este istoria (și a limbii). Dar dăm peste ele și în filosofie și în sociologie și în alte discipline. Dl Ilie Bădescu, acela care
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
tot timpul la sfaturile celei mici, ele răstoarnă orice ordine stabilită de soacră și încing un guleai de pomină cu de toate și cu plăcinte. Ăsteia mici, "dragă fiindu-i gâlceava", nu-i convine pacea, ea preferă înfruntarea, conflictul, lupta. Așa va fi fost, poate, și mama-soacră, în junețe; iar ce se aseamănă, se respinge, se știe, după legea naturii, care adoră contrariile, punându-le mereu să se bată între ele. Romanul atinge apogeul, când, ajungându-se la o mare ciocnire
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
satul cutare, la ora cutare, numitele x,y,z, cunoscute în comună pentru certurile lor zilnice, au pus la cale uciderea soacrei lor lovind-o cu capul de toți pereții... ( nota noastră: fals, nu-i adevărat că de toți pereții, așa sunt ziariștii, exagerează, numai de peretele de la răsărit și de cel de la apus, execuția finală revenind nurorii mici care a trântit-o ulterior pe victimă în mijlocul casei călcând-o în picioare, scoțându-i limba afară, străpungând-o cu acul și
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
semenilor cântând. Este felul său de a-și prezerva integritatea. Mereu dăruindu-se, rămâne mereu întreg. Mai mult, cu fiecare ieșire la rampă, sufletul lui sporește, iar setea spiritului este mai puternică. O sete potolită cu măsură, căci, nu-i așa, doar sorbind încet, își stinge setea cel însetoșat. Poate că firescul este ceea ce palpită cel mai puternic la Valentin Gheorghiu: tușeul prin care mâinile îmbracă tastele pianului aidoma unor mânuși; frazarea țâșnită parcă din raporturile frecvențiale și funcționale ale celei
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
cît mai puțin vag; exactitatea n-ar fi în firea lucrurilor lui. Nimic mai neadevărat: precizia nu e pur și simplu o datorie a criticii, este politețea ei deopotrivă față de scriitor și față de cititor. Menirea criticii este de a judeca, așa dar de a discerne, lămuri, aprecia. Dar ce fel de apreciere este aceea care lasă loc dubiilor? Aproximația este întotdeauna dubioasă, prin urmare, contrară spiritului critic. În al treilea rînd, e vorba de simplitate. Pe criticul prost îl recunoști numaidecît
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
critică. Mai degrabă, tinerii se simt ispitiți să fie sofisticați în idei și în limbaj. Îi dezvață exercițiul critic repetat și îndelung. O a patra însușire, nici ea în chip hotărît preexistentă activității critice, este concretețea, dacă o pot numi așa, a gîndirii și expresiei. Tinerii sînt cîteodată abstracți ori ideologici. Ei vor să aibă idei. Dar critica e prin natura ei mai aproape de metaforă decît de idee. Se referă la opere de imaginație, nu de filosofie, la sentimente, nu la
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
mai largă decît a poetului care este prizonierul unei singure formule. Nu toate însușirile prezintă același grad de importanță, deși nici una nu trebuie desconsiderată. Nici, bunăoară, concizia. Critica avîndu-și istoria, ca și literatura, există neîndoielnic forme critice diverse, chiar mode, așa dar critica n-a fost mereu laconică. Dar dacă n-o confundăm cu unele dintre speciile ei, care presupun oarecare vorbărie, critica bună folosește cuvinte puține, mergînd de-a dreptul la țintă. Concizia e o deprindere, așa dar se învață
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
diverse, chiar mode, așa dar critica n-a fost mereu laconică. Dar dacă n-o confundăm cu unele dintre speciile ei, care presupun oarecare vorbărie, critica bună folosește cuvinte puține, mergînd de-a dreptul la țintă. Concizia e o deprindere, așa dar se învață. Dacă am face o statistică, am vedea că orice critic folosește mai puține cuvinte în operele sale de maturitate decît în cele de tinerețe. Și folosește, totodată, un stil mai "curat": excesul de neologisme neomologate, de termeni
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
cum să spună: el trebuie să aibă necontenit în vedere faptul că actul critic implică necesarmente un raport, că el este totdeauna despre ceva, comentariu, interpretare, analiză ori judecată. Fiecare lucru din lumea aceasta are unitatea lui de măsură. Tot așa intuiția ori gustul (în înțelesul de pricepere spontană a artei) îi dictează criticului unitatea justă de măsură. Atît în privința calității operei, cît și în privința naturii ei. E inevitabil să conchidem că adevărata critică este aceea care dă idei, nicidecum aceea
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
Laureatele au fost Alexandra Ciocârlie și Anca Manolescu pentru două eseuri foarte temeinice și originale. Spre deosebire de prima ediție, am acordat anul acesta doar două premii în loc de trei cîte au fost anul trecut. Reducerea numărului nu are rațiuni economice. Am procedat așa spre a da un semnal scriitorilor tineri, editurilor și, nu în ultimul rînd, iubitorilor de literatură. Considerentele vor decurge din cele ce urmează. Am constatat, încercînd să ne facem o idee de apariția unor debuturi meritorii, că alcătuirea unei liste
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
să cîștige bani, indiferent pe ce cale. Rezultatul este apariția unui număr greu de apreciat de volume de poezie, eseu, critică, filosofie, sociologie, de romane ori de piese de teatru. Multe ne parvin doar cu titlul. Cînd ne parvin și așa. De citit, nimeni nu le citește pe toate. Relativitatea operației de premiere decurge de la sine din aceste constatări. Ca să nu greșim, devenim prudenți. În fine, critica literară nu pare deocamdată capabilă să trieze în mod util miile de apariții. Ierarhiile
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
scoțian: "Acum sînt aici." " Da, acum ești aici. Cred că te-am așteptat de cînd mă știu, parcă am bănuit mereu că o să vii și te-am așteptat în această colonie rătăcită, în această cabană la fel de rătăcită și incompletă. Chiar așa mi te-am imaginat, puțin mai mare, dacă vrei, mai matură decît mine. Te-am recunoscut din prima zi, în magazin cînd..." "Mă iubești ori îți place doar să mă fuți?" ( p. 25) Ultima replică a Iuliei se potrivește cam
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
mă tulbură, aceea că Chateaubriand este obsedat de nașterea sa pe un rocher adică pe o importantă masă de rocă; or, în mai 1821, pe un alt rocher din sudul Atlanticului, murea Napoleon... Apropierea poate fi întâmplătoare, și chiar și așa opoziția de destine rămâne pregnantă. � Ar mai fi de spus că Bonaparte s-a născut, și el, pe un mare rocher Corsica întreagă fiind un munte ieșind din Mediterana.) Perpetua comparație cu corsicanul nu este deloc gratuită, iar în
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
nenorocirii naționale. Faza finală o va reprezenta represiuinea violentă și instaurarea fără nuanțe a terorii. Semnele prisosesc: de la mai vechea amenințare cu moartea a ziariștilor de către ministrul forțelor armate, Ioan Mircea Pașcu, la recentul atac al procurorului genereal, Amărie, împotriva așa-zisei corupții din presă, oamenii puterii sunt pregătiți de fapte mari. Când dl. Năstase pomenea despre executarea pe stadion a corupților, prin el vorbea și un model politic. Nu Iliescu, ci Vadim. Amândoi colecționari de obiecte rare, amândoi meșteri la
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
tare decît pofta. Înainte de Paști, de exemplu, treaba la care au fost puși a fost să prepare cozonaci. Fete, băieți, laolaltă au făcut pe cofetarii. Sau pe bucătarii. Cînd li se cere o părere, mă rog, intelectuală, ea este cam așa " Ce credeți despre chirurgia plastică?" Și ce ar fi de crezut despre silicoane care să-i dea Fratelui Mai Mare posibilitatea discernerii? Toată emisiunea e o mare prostie. Un joc imbecil care costă sute de milioane. Nu există nici o idee
Pascale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13968_a_15293]
-
părăginite. Am auzit o voce lăuntrică voind să mă înfricoșeze. "O să te omoare aici... Au cuțite de oțel făcute din oțelul șinelor moarte și din cauza asta sînt cumplite". Diogene mi-a spus trecînd pe acolo: - Bună seara... Da, eu sînt... Așa erau ruinele și vremea mea... Sînt din același lut dar plămădit în altă olărie... Singurul lucru pe care îl respectă constructorii și cei care fac drumuri sînt locurile astea de la marginea căilor ferate... Cîteodată chiar mai mănînc cîte o găină
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
noastre de la, cum să zicem, corectitudinea politică. În nr. 165-166, revista găzduiește două texte ale poetului și jurnalistului Ion Zubașcu (faimosul cantautor de la Cenaclul "Flacăra" de pe vremuri), pe care ziarul la care dl Zubașcu lucrează le-a refuzat. Cel puțin așa ne spune intuiția. Articolele dlui Zubașcu ar pune, dincolo de polemica directă, zice nota redacțională din Observator, "probleme de inte- res mai general pentru lumea culturală românească actuală". Reluîndu-ne respirația după cele trei adjective care se succed vertiginos, să vedem care
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
Dl Zubașcu e ziarist și ar fi cazul să știe că presa nu se face prin discriminări și omisiuni. Pe de altă parte, dl Zubașcu citează din revista noastră texte foarte critice la adresa oficialităților (și culturale). Și se miră... Tot așa se miră că am publicat un interviu cu dl C.T. Popescu după ce acesta a scris un text "virulent și urît mirositor" împotriva directorului revistei noastre. Iarăși nu înțelegem: ce idee despre libertatea opiniei și despre tolerarea unor puncte de vedere
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
face cel mai adesea trimitere) nu a fost încă tradus în românește. De aceea cei mai mulți dintre cititori vor trebui să ia drept singure referințe scurtele citate ( inevitabil, scoase din context) care constituie pretextul demonstrațiilor realizate de Marie-France Ionesco. Chiar și așa volumul aduce cîteva lămuriri esențiale legate de viața și opera lui Eugène Ionesco. În primul rînd, Marie-France Ionesco lămurește definitiv controversata chestiune a originii etnice a scriitorului, pe linie maternă. Potrivit actului de naștere al lui Armand Ipcar ( fratele mamei
Ionesco după Ionesco by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13978_a_15303]
-
însuși. Cu această manifestare dorită prestigioasă ne-am făcut de râs în fața Occidentului, am arătat cu emfază cât de neprofesioniști putem fi, am arătat astfel un chip fals, hâd, al sufletului românesc, al artei adevărate românești, chip care nu este așa, artă care nu se recunoaște în încercările timide, de un amatorism de duzină, gen casă de cultură de cartier periferic bucureștean. Arta este un lucru grav de care doctorul Dumitresco nu este la curent. Și aș spune că dsa este
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
parte. Este solidară cu lipsa de stil și de viziune artistică a autorului. Efectul final în fața căruia am fost aduși este unul de talcioc, de bric-à-brac, de mărunt amatorism care nu reprezintă nici România, nici spiritul românesc. Dacă ar fi așa, dacă ceea ce vedem pe simeze ar reprezenta cu adevărat țara, ar fi vai și amar de sufletele noastre și de viitorul țării. Mă întreb atunci, ce sens a avut alegerea acestei producții cu pretenții artistice să reprezinte România? Răspunsul este
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
politicului efemer și nu acceptă compromisuri de nici o natură. Artistul mare privește spectacolul vieții de la înălțimea propriei personalități, înălțimi atinse cu greu de omul de rând. Expoziția de la ONU a fost o experiență pe care a trebuit să o trecem. Așa a fost să fie. Poate altădată să ne înșelăm mai puțin grav. P.S. Pentru că tot suntem la capitolul artă, mă simt dator cu o completare la un alt subiect, cel al bustului lui Eminescu de la Vevey, al doamnei Bove. S-
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
Dl Sergentu a spus că Eminescu nu are ce căuta la Vevey. Ar fi stat bine la Ipotești îl întreb? Desigur că nu! Eminescu este prea mare ca să nu poată sta oriunde pe acest pământ. Nu asta este problema, nu așa se privesc lucrurile în artă. Problema esențială și unică este că sculptura de la Vevey, denumită Eminescu nu este o operă de artă și nefiind operă de artă, firește nu are nimic comun cu titlul pe care îl poartă. O operă
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]