3,265 matches
-
M-am săturat Însă de uleiul cu zahăr și nu mă pot Împiedica să mă gîndesc la fetele astea care abia au ieșit din maternitate În blugi cu tăieturi, aș putea să le dau un sfat medical competent, o aspirină, ață, Însă de la distanță nu are nici un farmec. Nu le poți mîngîia, alina necazurile sau asculta cu urechea lipită de pieptul lor cu miros de tei poveștile aproape inevitabil triste, cu soți În special marinari și copilași ce sar de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lucruri din timpuri diferite și de a înfășura cum știam eu desfășurările zilnice, cu zecile lor de detalii. Jucam fără pauze, în mintea mea, un fel de „Sforile“ (jocul din copilărie în care faci „forme“ dintr-un singur fir de ață). Păstrasem și continuam să hrănesc în fel și chip acel mod de a percepe lumea, de a fi în ea atât de prezentă. Literatura e doar o cale. Se putea transmuta totul și pe foaie ? Se putea, dar nu simțeam
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
consideră că porecla de Frankenstein este potrivită: asupra tuturor celor cinci victime sînt găsite fragmente de racordaj de la rachetele de tenis, iar a treia victimă avea la subsuori găuri de ac mare. Exley trage concluzia că monstrul reconstruiește copiii cu ață și cu un cuțit. Începe să cerceteze lumea deviaților, a maniacilor și a nebunilor ieșiți de la zdup cu eliberare condiționată. Se Întreabă de unde o să-și procure criminalul o față... și află peste doar o săptămînă. Wee Willie Wennerholm, un puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prezinte la biroul șefului Green. Ceilalți sînteți liberi. 114 - camera de martori a marelui juriu. Jack Înaintă printre draperii pînă la camera 114. Cameră aglomerată: reclamanții În cazul Crăciunului Însîngerat, Ed Exley Într-un costum prea nou, care avea Încă ațe pe la mîneci. Băieții de la Crăciun se strîmbară. Jack Îl agăță pe Exley: — Tu ești martorul cheie? — Corect. — Ar fi trebuit să-mi dau seama că tu ești ăla. Ce-ți aruncă Parker? Îmi aruncă? — Exact, Exley. Îți aruncă. Ce afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ar trebui să mă port gigea cu tine. Știai că noii prietene a lui Ellis Loew i s-a pus pata pe tine? Un conțopist strigă: — Edmund J. Exley, În sală! Jack Îi făcu cu ochiul. — Du-te. Și taie ațele alea de pe haină, că parcă ai fi un țăran! Exley traversă sala, netezindu-și cutele hainei și smulgînd ațele. Jack Își omorî timpul gîndindu-se la Karen. Au trecut zece zile de la petrecere. Viața era aproape perfectă. A trebuit să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pus pata pe tine? Un conțopist strigă: — Edmund J. Exley, În sală! Jack Îi făcu cu ochiul. — Du-te. Și taie ațele alea de pe haină, că parcă ai fi un țăran! Exley traversă sala, netezindu-și cutele hainei și smulgînd ațele. Jack Își omorî timpul gîndindu-se la Karen. Au trecut zece zile de la petrecere. Viața era aproape perfectă. A trebuit să-și ceară scuze de la Spade Cooley, iar Welton Morrow era șucărit pe el și pe Karen, dar relația călduță dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ajuns la concluzia că fata nu trebuie bruscată. În partea de jos a avizierului: fișele de Personal de la LAPD ale lui Malcolm Lunceford. Vești proaste - Lunceford era un milog amator de bacșișuri și total incompetent. Bilanț de arestări cusut cu ață albă. Mustrat de trei ori pentru neglijență În serviciu. Exista o cerere de informații interdepartamentală. Au răspuns patru polițiști, foști colegi cu Lunceford. Corupt! Bufon! Mal bea În timpul serviciului, făcea uz de forță ca să obțină de la prostituate diverse favoruri, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe la prieteni, ca s-o violeze și ăia, și abia după aia pornind-o cu mașina taman pînă În Hollywood, ca să comită chestia de la Nite Owl, cînd doi dintre ei erau deja drogați cu barbiturice? — Recunosc, e cam cusut cu ață albă. Trebuie să-i prindem pe violatorii ceilalți și să o facem pe Inez Soto să vorbească. PÎnă acum a refuzat. Dar Exley se ocupă de ea, iar Exley e foarte bun. — Thad, nu mă cramponez de false orgolii. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ci mai apoi, să obțină puținul de pensie, nu la acea clipă se gândește; prăbușirea n-a fost socială, ci sufletească, și n-a știut-o decât fosta ei soacră, ce i-a și telefonat cu un pretext cusut cu ață albă, pe care s-a făcut că nu-l pricepe, să vină urgent să stea la ea. Era o femeie extraordinară, așa își imagina că fuseseră pe vremuri bazilesele. Stăpânea, ca și acelea, într-o zonă în care nu pătrunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi având de mult nepoți și la botezurile unor prunci ce vor fi fost de acum părinți și ei, adrese, însemnări ordonate și caligrafiate pe foi smulse din caiete școlare, învelite cu atenție în coperți de vinilin și legate cu ață colorată, însemnări dezordonate pe hârtii îngălbenite de vreme, nici măcar întregi toate, alteori câte un singur nume sau câte un singur cuvânt cu înțelesul definitiv pecetluit, cu cerneala decolorată bătând acum în nuanțe delicat mov, ca petalele de petunii presate multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pat de când era mică. Am observat că ochii nu mai erau la fel: unul era negru, iar celălalt albastru. Probabil căzuseră recent și o imagine fugară înduioșătoare mi-a străfulgerat prin minte - Joan șezând la capătul patului, cu ac și ață în mână, cusând nasturele, redând vederea acestei jalnice relicve a copilăriei. Nu l-am atins. M-am uitat la etajerele cu cărți ordonat așezate, la fotografiile de familie, la biroul cu plicuri pentru cadouri și cu veioza pe al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Louis Vuitton (pentru că ambelor mele bunici le plăcea să poarte pe genți faimoasa semnătură, fără a realiza Însă cât sunt astfel de șică și poate chiar de Gucci (cine nu auzise de Gucci?ă. Dar nu dețineam nici un fir de ață din asemenea vestimentație și, chiar dacă Întregul conținutul al lanțurilor de magazine aparținând celor trei firme ar fi fost Îndesat În minusculul meu dulap, tot n-aș fi știut ce să fac cu el. M-am Întors În camera mea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care dormise și și‑a prins buclele ciufulite cu o bentiță. Cu părul tras de pe față, dungile roșii, furioase, care marcau locul În care fruntea ei se izbise de cioburile mari din parbriz, erau mai vizibile, dar Îi scoseseră deja ațele, iar doctorul promisese că cicatricile vor fi foarte discrete. Haide, a zis ea și a Înhățat cârjele care se sprijineau de perete peste tot unde se ducea. Pleacă toți astăzi, așa că poate o să dormim ca lumea diseară. — Mama nu o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Disneyland Univeral Stores, care e decorat cu logo-ul Mickey Mouse și miroase a prezervativ ușor rulat. b/ Părul, uscat de dimineață cu căcatul de föhn din baia de hotel, Îmi stă lipit de cap ca o bonetă uzată până la ață a unei bătrâne de la azil. c/ Sunt pe cale de-a fi concediată, deci nu sunt În poziția de a-i arăta cât de extraordinar de bine mi-a mers fără el. Răz-gând Nu mă recunoaște. NICI MĂCAR NU MĂ RECUNOAȘTE. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a lui Julie. Doua sipete antice, chinezești, de sidef, erau așezate în colțurile șemineului. Patul tapițat la culoare era o moștenire de la bunica ei. Julie nu se culca în el decât dacă avea cearșafuri proaspete, brodate cu inițialele ei în ață de mătase de culoarea fisticului. Am găsit-o roșie la față, scotocind frenetic în imensul șifonier. Cu aceeași repeziciune cu care arunca ea hainele grămadă pe covorul alb, menajera le așeza la loc, astfel încât mormanul să nu crească în detrimentul hainelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
răutăcioasă. Mă făcea să mă gândesc la cele câteva ocazii din ultimele săptămâni când i-am propus să facem dragoste, iar el s-a plâns că-i prea obosit sau că-l doare spatele, sau inventa ceva la fel de cusut cu ață albă. L-am crezut, dar poate că, în sinea lui, nu voia să facem dragoste. Adevărul e că, în ultimele două săptămâni, nici măcar nu ne apropiasem de Rio. Totuși, nicicând nu se mai purtase cu mine așa. Nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
față a rochiei s-a agățat și am auzit un zgomot de sfâșietură. Unul din volanele alea tâmpite mi se prinsese de colțul tăvii. Partea din față a rochiei era sfâșiată, iar bietul volan atârna prins de un fir de ață. (Asta-i problema cu rochiile de șifon - invariabil, se rup de la prima purtare. Iată de ce majoritatea fetelor newyorkeze nu contează pe ele mult timp.) M-am eliberat și am observat cum mi se lățește o pată umedă pe talie. De pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
straniu. Și, în ciuda faptului că erau desenate neconvențional, deformând întru câtva realitatea, îi păreau foarte reale și foarte vii, ca și cum respirau tăcut la unison cu ea, în aceeași încăpere. Dădu încruntată înconjurul sălii și se întoarse, ca trasă de o ață, la un portret care o fascinase și prima dată când îl văzuse. Din tablou o priveau niște ochi imenși, care ieșeau pregnant în evidență. Severi și în același timp curioși. Iar fruntea - întreaga frunte - era populată cu imagini: siluete de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Trau lăsase baltă fabrica, înainte de a-i fi naționalizată, plecând din Goldana, mânat de stihii favorite, cu un rămas bun profetic: "Vă las vouă partea mea de construcție a socialismului victorios." Din acest caier al amintirii, Petrea Păun subție o ață de gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și păstrător, măcar că și el e sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând să-și scoată mâna dintre bulendre răvășite și scule cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zicerea "un sculptor a sculptat" și mă gândesc de ce poeta n-a găsit în toată limba română un alt verb cu care să evite repetiția, a ciopli, ori chiar a face? Și tot aici, o neglijență de exprimare: "Ca o ață de păianjen verde,/ cu care pământul vrea/ să își țese marginile...". Corect spus ar fi să își țeasă. Și iarăși o repetare în sintagma de către final: "să o miște din nemișcare"! Ajungem la Chiar de la începutul vieții sale, unde mi-
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
ei pun lespedea, cu gând c-a ieși ea pupăza de undeva, până m-oi întoarce eu din țarină.(...) Și cum i-o dau în mână, javra dracului se face a o căuta de ou și-i dezleagă atunci frumușel ața de la picior; apoi mi-o aruncă-n sus, zicând: << Iaca poznă, cam scăpat- o!>>. Pupăza, zbrr! pe-o dugheană și, după ce se mai odihnește puțin, își ie apoi drumul în zbor spre Humulești și mă lasă mare și devreme cu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
S. a depus acel jurământ. Apoi e un act de înțelepciune politică de-a nu face ca noua stare a țării să atârne de Camere, cari votează, răzvotează și exvotează cu ușurința unor păpuși pe cari guvernul le ține de ațele arenzilor moșiilor statului și altor interese private. Trebuie ca noua stare de lucruri să fie clară, notărită, statornică. [25 august 1878] DR. BARBU CONSTANTINESCU, PROBE DE LIMBA ȘI LITERATURA ȚIGANILOR DIN ROMÎNIA București, Tipografia Societății Academice, 1878, 1 vol. 8
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
indirect de cătră dânsul susțin legiunile de funcționari ai statului, ai comunelor, ai județelor; c-un cuvânt o organizație în care vorbește și pe care-o influențează toți aceia cari nu produc în economia nației nici măcar valoarea unui capăt de ață; pe când țăranul, care singur produce întreg substratul vieții noastre economice, nu are nici un glas care să-l reprezinte pe el, să vorbească în numele lui. Și când voim a ne făli și a ascunde cu vălul gloriei mizeria acestei generații fără
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
întîrziare, trebuie să se pună îndată pe lucru spre a remedia lucrul, că ne compromitem de tot. Fiecine-și aduce aminte starea îngrozitoare în care s-au întors soldații noștri din campania trecuta. Mantalele, povestea cântecului, postav de trei parale și ață de cinci galbeni, nemaipomenind că în puterea iernei nu mai avea nimic pe ei decât numai ferfenița de manta, care ajunsese scurteică. Cine nu i-a văzut pe acei bieți soldați cu picioarele goale în opinci rupte și cu părul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru ca soldații noștri să fie nevoiți a sta în puterea iernii sub corturi? Soldații noștri pot avea speranța ca prin iulie viitor li se vor trimite din București cojoacele și lemne de durat case: iar până atunci să se-nvălească cu ațele, să tremure sub cort și să roază pesmeți din Rusciuc, pesmeți desigur începuți de șoareci, vro rămășiță ale oștirii rusești. Dar cine-i cunoaște pe roșii poate oare să s-aștepte la altceva din partea lor? Vorbă multă și lucru nimic
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]