1,798 matches
-
Arhidiacon Ștefan - întâiul mucenic, pe când primea lovituri mortale cu pietre, vedea cerurile deschise și pe Iisus stând de-a dreapta Lui Dumnezeu (Fap. 4, 55). De aceea „nu simțea loviturile pietrelor, nu se gândea la rănile trupului, ci era cu ochii ațintiți către Hristos, de El se sim țea ocrotit”<footnote Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a LVIII-a, 13, p. 242. footnote>. Hristos trăia și lucra în sufletele și în trupurile mucenicilor. Cu cât se veștejea mai mult mâna mucenicului
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
față. (Uitați-vă la fotografia asta. Păcat că ziarul a stat împăturit atâta timp...) Da, Țarul, monarhul absolut și reprezentanții poporului francez! Reprezentanții democrației... Înțelesul adânc al acelei confruntări ne scăpa, dar deslușeam acum, printre cele cinci sute de priviri ațintite asupra Țarului, pe cele care, fără a fi răuvoitoare, refuzau entuziasmul general. Și care, mai ales, din cauza acelei misterioase „democrații”, puteau să și-o permită! Această nepăsare ne consterna. Scrutam șirurile de haine negre pentru a-i descoperi pe posibilii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
jur. La picioarele ei zăcea o pancartă: „Nu traversați calea ferată! Pericol!” Dar din calea ferată, smulsă de explozii, nu mai rămăseseră decât niște șine anapoda ridicate într-un arc țeapăn, sprijinit de soclul de beton al unui viaduct. Erau ațintite spre cer, iar traversele lor semănau cu o scară năstrușnică ducându-se drept în nori. „Acolo este un tren de marfă care urmează să plece”, a auzit ea brusc murmurând vocea calmă și parcă plictisită a fiului ei. În depărtare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am răspuns printr-o bâlbâială ezitantă: - Păi... De fapt, nu știu exact... - Cum nu știi? Doar mi-ai povestit tot! - Nu, căci, vezi tu, în poem... - Cui îi pasă de poem! În realitate, l-au ucis sau nu? Privirea lui, ațintită asupra mea deasupra flăcărilor, strălucea cu o sclipire ușor smintită. Vocea lui devenea aspră și totodată rugătoare. Am suspinat, ca și cum aș fi vrut să-i cer iertare lui Hugo și, cu un ton ferm și răspicat, am declarat: - Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu un țipăt prelung, cu un răcnet de mânie, care ar fi exprimat cel mai bine toată revolta mea. Urletul acela țâșnea încă fără cuvinte. Ele aveau să vină, eram sigur de asta, îndată ce privirea liniștită a Charlottei se va aținti asupra mea. Deocamdată, strigam în tăcere. Doar imaginile năvăleau într-un șuvoi haotic și pestriț. Vedeam sclipirea unui pince-nez în penumbra izolată a unei mașini mari, negre. Beria alegea un trup de femeie pentru noaptea lui. Și vecinul nostru de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
viață astfel - de la un capăt la celălalt, și să spun: viața asta e încheiată. Nu va mai fi nimic altceva în viața Charlottei decât Saranza, decât stepa asta. Și moartea. M-am ridicat în picioare pe insulița mea, mi-am ațintit privirea asupra femeii care mergea încet prin curentul Sumrei. Și, cu o bucurie necunoscută, care, dintr-o dată, mi-a umplut plămânii, am șoptit: „Nu, ea nu o să moară”. Am vrut numaidecât să înțeleg de unde îmi venea siguranța aceea senină, încrederea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
caractere groase, spațiate, ca pentru a fi scandate: INACCEPTABILITATE. Și, contopindu-se cu zvâcnetul sângelui meu la tâmple, au urmat formule explicative: „Situația dumneavoastră nu corespunde...”, “ântr-adevăr nu îndepliniți...”. Am rămas cel puțin un sfert de ceas nemișcat, cu privirea ațintită pe scrisoare. În cele din urmă, am început să merg drept înainte, uitând unde trebuia să mă duc. Nu mă gândeam la Charlotte. Ceea ce-mi făcea rău în primele clipe era amintirea vizitei mele la doctor: da, aplecarea aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
densitatea aceea palpabilă a trăirii avea să se cufunde în curând în uitare. Ca și gulagul minuscul al prizonierei și al copilului ei. Am rămas o clipă la fereastra Charlottei. Îmi imaginasem, de-a lungul mai multor săptămâni, privirea ei ațintită asupra priveliștii aceleia... Seara, mai mult ca să am conștiința împăcată, m-am hotărât să citesc până la capăt paginile Charlottei. Iarăși am dat de femeia închisă, de atrocitățile din lagăr și de copilul care adusese în lumea aceea aspră și murdară
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
chestiune politică... și care, de la care atârnă trecutul, prezentul și viitorul țării... să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte...(se încurcă, asudă și sughițe) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?...da...pentru ce?... Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... și... idei subversive...(asudă și rătăcește din ce în ce) și mă-înțelegi mai în sfârșit, pentru care în orice ocaziuni solemne a dat probe de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mult?... mult? a întrebat N... Mai mult, desigur, decât îți plac dumitale ...caii mei, a zis ea zâmbind cu un fel de răutate sceptică. Asta este peste putință! a răspuns N...încet și înecat, și ochii lui, care văzuseră multe, ațintiți în ochii femeii tinere, sclipiră într-un chip foarte ciudat. Nu crez până nu mi-oi dovedi-o! zise ea și mai încet, accentuându-și bine zâmbetul răutăcios. Târgul s-a făcut... Nici nu se putea altfel altfel nu căpăta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau filmarea lor, toți turiștii Își pregătesc pe ascuns aparatura, măcar pentru o imagine. Cineva din tribună a scos un sunet de admirație și a indicat cu degetul tremurând o direcție spre plaja din apropiere. Privirile celor din tribune se ațintesc spre acel loc „misterios”. Unii se ridică În picioare sperând să-i vadă primii, deja cei din jur vociferează. Alții Își potrivesc elegant binoclu la ochii. Dintre tufișuri se observă o anumită mișcare, apoi un pinguin micuț și zgribulit Înaintează
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În vechile labirinte ale peșterii, În căutarea firului Ariadnei. Pe râul subteran ce străbate peștera este amenajat un mic debarcader de unde În bărci pneumatice ne Îmbarcăm și timp de o jumătate de oră plutim ca pe apele Styxului, cu ochii ațintiți de tavanul peșterii feeric iluminat de acești coconi, ca Într-o lume a miracolelor! În tăcerea profundă ce se așterne, precum umbra morții, simți spiritele strămoșilor maori ce te Împresoară! Iarăși și iarăși, siluete fantomatice plutind deasupra apei adormite, punte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
amestecăm printre sutele de vizitatori de toate vârstele și etniile, fiecare grăbit să imortalizeze pe peliculă vestitul monument, mărturie a originii sale seculare și a numelui heraldic. Deși statuia este de proporții modeste, un leu cu coama ridicată și privirea ațintită În depărtările mării, a devenit locul cel mai Îndrăgit de localnici și străini, În toate momentele zilei, dar tinerii preferă răcoarea nopții și iluminatul Esplanadei din apropiere. Câteva restaurante și buticuri amplasate În zonă, pe terasă, sunt luate cu asalt
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și cu căciula de tăciune salută recunoscător pe tractoriștii de la S.M.T. 1 Mai Brăila, aducători de viață nouă și belșug în satul unde pe vremuri hălăduiau Șuțuleștii (...). Întorci încă o pagină din primul număr al Flacării și privirile îți rămân ațintite asupra imaginilor care oglindesc momente de la Congresul învățătorilor: iată-l pe tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej la tribuna Congresului: iată-l pe B.P. Eșipov, conducătorul delegației sovietice, rostindu-și cuvântarea, iată aspecte din sala Congresului (...). Dar Flacăra nu este numai o revistă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bănuit că se Întîmplă ceva, spune Suze, respirînd precipitat. Am știut. Toate telefoanele alea. Dar n-a zis niciodată că e vorba de... — N-am vrut să stric petrecerea. Mă colorez la față În clipa În care toate privirile se ațintesc asupră-mi. — Vă simțeați atît de bine cu toții... Tac, dîndu-mi seama brusc că Încă nu i-am spus. — Luke... mai e ceva. Am pierdut casa. În clipa În care rostesc cuvintele, mă străbate un val de dezamăgire cruntă. Frumoasa noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
acțiuni, culori, direcții... Odată memorate, descoperiți semnificațiile: acele pozitive trebuie să vă întărească, iar acele negative trebuie să vă ajute să evitați greșelile. Când eu, uitând de-a celorlalți chemări, privii cu sete-o umbră ce-ascultare cerea cu mâna ațintită-n zări. Cu ochii-ntorși pe unde zi răsare, și palmele care brăzdau seninul, păreau că spune: „Doamne, tu-mi ești soare!” Te lucis ante-i murmura suspinul, atât de dulce, -ncât, de el vrăjit, pe mine-n mine mă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cea istorică: a istoriei naționale și a celei bisericești 603. Articolul apărut la 1 august 1913 și intitulat " Avem Pace" se referea la încheierea războiului balcanic. În primele rânduri, făcea o prezentare a faptelor, din care reieșea că Europa își ațintea privirea spre țara noastră și către zona balcanică, dorind încheierea războiului. Materialul continua cu omagiul adus regelui și guvernului pentru victoria și pacea obținută: "Drept este așadar să izbucnească din inimile noastre un cântec de laudă și de mulțumire către
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
e chiar greu. Trebuie să Înveți dicție, mișcare să ai ureche muzicală și mai presus de toate...să Înveți rolul... pentru că la un moment dat cortina se va ridica, reflectoarele se vor aprinde și mii de ochi curioși se vor aținti către tine. Nu e imposibil să joci teatru... e chiar frumos! Pentru că În curând te vei descoperi tu, ca persoană, ca suflet, Îți vei descoperi lumea, cu tot ce o Înconjoară. Spectatorul nostru regăsește În piesele de teatru vizionate ceea ce
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina TABACU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2152]
-
firea și viclenia oamenilor". Același talent îl admiră la pictorii venețieni contemporani, în special la Canaletto, Guardi, Longhi, care au o "manieră originală de a exprima pe pânză caracterele și pasiunile oamenilor". Această privire de sociolog pe care Goldoni o ațintește asupra societății italiene a timpului său îi dictează noua sa lectură a lui Molière din care apreciază în mod cu totul deosebit Mizantropul. Așa cum va face mult mai târziu Planchon, el citește, în teatrul lui Molière, un tablou al moravurilor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
răspuns, pentru că vuietul de afară i l-a și dat. Ridicat în cot din culcușul lui, scurmă în jeraticul de alături cu o crenguță uscată, care dă trosnind o flăcăruie jucăușă, care scoate din întuneric fața-i bărboasă și ochii ațintiți pe urma zgomotului. Și-i șoptește repezit ucenicului: " Apele! sunt apele care vuiesc!" Ascultă din nou și adaugă mai potolit: " Cînd s-o lumina, mergem la ele să le vedem." Așa că nu-i rămâne alta de făcut ucenicului ascultător decât
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de-al II-lea logos: Într-adevăr ține de experiența mea să am senzația că l-aș atinge și să Îi simt sosirea și să rămân Într-o stare de mijloc Între somn și veghe și să vreau să Îmi ațintesc privirea asupra lui și să mă neliniștesc pentru un rămas bun timpuriu din partea lui, să Îmi ciulesc urechile și să ascult, Între vis și realitate, cu părul zbârlit pe cap, să vărs lacrimi de bucurie și să simt ușoară povara
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le putem da și pe care i le dau autorii biblici. Multiplicitatea expresiilor care se manifestă în tensiunile și contradicțiile textelor este una dintre trăsăturile majore ale Bibliei. În consecință, cititorul este invitat să depășească toate opiniile pentru a-și aținti privirea spre „realitatea” și „adevărul” pe care îl descoperă puțin câte puțin, în efortul constant de a corecta punctele de vedere limitate și restrânse ale unor autori sau povestiri singulare. Acest efort poate fi extenuant. Putem oare prefera sau visa
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
invizibil“ și vizibilitatea ulterioară a operei. În primă instanță deci, destinul oricărei opere de artă se joacă în spațiul încă nevăzutului. Acest încă-nevăzut presupune existența unui Vorblicken, a unei „priviri prealabile“<ref id=”2”>Ibid., p. 13.</ref>. Privirea-prealabilă este ațintită către ceea ce urmează să devină vizibil, dar care deocamdată este nevăzut. Privirea prealabilă este o privire interioară îndreptată spre „ceea ce trimite către formă“ (das Gestalt-weisende), spre „ceea ce dă măsura“ (das Mass-gebende)<ref id=”3”>Ibid., p. 13.</ref>. Artistul deține
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]