2,695 matches
-
retrăgându-se instinctual și încifrându-și revolta într-o proză subiectivă, "textualistă", ironică, parodică sau "urmuziană". Homo politicus se insinuează prin ricoșeul ironiei la Mircea Horia Simionescu, după cum remarcam în capitolul Diplomație postcaragialiană. Întrucât, printr-un procedeu al cenzurii, a fost "abil machiată în ceea ce deloc nu era și n-ar fi putut să fie: în roman istoric"32, pentru a marca editorial sărbătorirea a 40 de ani de la Eliberare, Redingota a devenit pentru cititori un "roman sconcs", deși autorul i-a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
zei, eroi ori alte ființe fabuloase. Rădăcina obiectivă a reflectării mitice o constituie gradul scăzut de dezvoltare a forțelor de producție și, implicit, al dominării forțelor naturii prin imaginație."302 Chiar dacă la un alt nivel, incomparabil mai rafinat și mai abil în țesătura ideilor, Barthes oferă prin "semiologia marxistă" pe care o profesează un exemplu concludent pentru relația mitului cu ideologia. Pentru el, mitul fiind "un mod de semnificare", prin urmare orice putând deveni un mit (imagini, lucruri, practici, persoane), "miticitatea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mașină și un teanc de bancnote. — Deci tati mă spionează din nou. Iar se crede într-una din micile lui cruciade calviniste și ți-a spus că n-ai de ce să fii discret, aruncă ea, după care trecu la o abilă imitație de accent scoțian graseiat: Maddy, fetițo, n-ar trebui să te vânturi prin locuri atât de nepotrivite. Nu se face să fii văzută în compania unor persoane indezirabile, fătuco. Picioarele îmi tremurau ca pe vremuri, când așteptam gongul primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că încep să tremur tot, că mă lasă picioarele. — Iubi, la naiba... Kay se trase înapoi, ca să n-o ating. — Curvarule! Lașule! Necrofilule! Tremuratul mi s-a accentuat. Kay îmi întoarse spatele și se îndreptă spre mașină: o mică piruetă abilă și, gata, dispăru din viața mea. Am tras în piept încă o doză parfumul lui Madeleine și am intrat în casă. Mobila din lemn curbat arăta la fel, dar pe măsuța de cafea nu mai zăcea nici una din revistele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
le convingă, prin ofrande și sacrificii bogate, să-i părăsească pe protejații lor nenorociți și să se alăture puternicei armate romane. Sacerdotul clătină din cap: — Asta e o gândire de copii. Dar nu știa că acea invenție le aparținea luptătorilor abili și cinici și urmărea să-i îmbărbăteze pe supușii speriați de misterioșii zei străini. Secole de-a rândul, cuceritorii de diferite credințe aveau să declare, în momentele de risc maxim, că divinitatea lupta alături de ei și binecuvânta măcelurile, iar dușmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
hoț, sau libertin, sau ucigaș prin otrăvire, nimeni nu se mai emoționează. Asta e teorema lui Tiberius.“ Scriind acestea, Drusus nu prevedea că, de-a lungul secolelor, Teorema avea să găsească mulți imitatori lipsiți de scrupule, chiar dacă nu întotdeauna foarte abili. Senatorii se adunară slugarnici, în grup compact, pentru a-l judeca pe bietul poet. Cineva observă că Senatului din Roma - care deliberase lupta împotriva cetății Carthago, a lui Pirrus, a lui Mitridates - nu-i rămânea altă ocupație decât să judece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
simbolul gloriei Romei. În timp ce urca spre tribună, printr-un bizar joc al memoriei, Împăratul își aminti că sărmana Julia, fiica lui Augustus, fusese acuzată că provocase un scandal public, împreună cu prietenii ei cei veseli, chiar acolo. În acuzații se amestecaseră abil desfrânarea cu profanarea locului sacru, încât Roma se indignase, fără să-și dea seama de ridicol. La gândul acela, buzele tânărului Împărat se arcuiră într-un surâs sarcastic, pe care, neștiind la ce se gândea, toți îl luară drept emoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
reușit să ocolească până și cărțile de istorie, pentru că istoricii nu au luat în seamă biografia sa nedemnă: era rușinos ca un împărat să ajungă la putere cu ajutorul unui fost sclav. Însă Puterea, care se servise întotdeauna de niște executori abili, hotărî cu cinism că a-i lăsa în viață pe regicizi însemna a da un prost exemplu pentru viitor. Și fiindcă, în ciuda nenumăratelor masacre din istoria romană, nu se mai pomenise ca, în sacrele palatia ale lui Augustus și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
place să-l privesc În ochi pe cel care vorbește, ca să-l surprind dacă spune un lucru neadevărat; de aceea, nici nu vorbesc telefon; În lipsa controlului direct asupra ochilor, nu pot să verific și să anticipez nimic. Preda se ascunde abil după lentile; pare un tip rece, distant, se ferește să deschidă un dialog real, Îi simt ezitările și frica să nu i se pună o Întrebare care să-l angajeze. Se Întâlnește cu noi doar așa, pentru că i-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
altul). Sunt total neatent, nu mă interesează ce spune ea, de fapt nici n-o aud. Stau la pândă ca În sporovăiala aceea să descopăr fragmentele rarisime de povestire la care să participe și E. Tocmai acest spațiu Îl taie abilă Margareta, din povestirea ei, de fiecare dată; a simțit ce vreau de la ea și se răzbună. Este asta o răutate pe care o au adolescentele, uneori atât de geloase pe prietenele lor. Deodată, n-o mai aud deloc pe Margareta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu știu ce să cred. Totuși, În mine exista credința că voi descoperi ceea ce Îi lipsește lui Eugen și, dacă merită, voi repara totul În favoarea mea. A fost o lecție de neuitat pe care mi-a dat-o o femeie deșteaptă și abilă. De-acum Încolo, voi Încerca să elimin aerul de superioritate pe care mi-l iau În orice fel de relații și voi Încerca să plec și eu de la obișnuit În cucerirea bărbaților. Totuși, mi-e teamă că metoda asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
amintindu-și de testul practic pe care îl trecuse nu cu mult timp în urmă. Bang, bang... Kara mai sorbi o dată din cafea și hotărî că nu era îndeajuns de dulce, așa că își mai puse două pliculețe. Sachs privi mâinile abile ale Karei și apoi le privi pe ale ei. Două din unghii erau rupte, în timp ce ale tinerei erau perfecte, iar oja de culoare neagră strălucea. Avu un ușor acces de gelozie, pe care îl înăbuși imediat. - Știi ce este iluzionismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în penumbră. - Acum, onorată audiență, vom începe spectacolul cu puțină prestidigitație. Voi fi asistat de domnul aici de față. Aceste vorbe fură rostite pe un ton ciudat și foarte teatral. Lama apăru scânteietoare între degetele criminalului. Cu un gest foarte abil, reuși să-i dea jos atât pantalonii, cât și boxerii. Aruncă apoi lama către piele, care nu mai era acum apărată de nimic. Rhyme tresări. - Oare ce se gândește acum protagonistul nostru?, vorbi Magicianul din nou către audiența sa imaginară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
toată lumea și... — Da, sigur că știm toate astea. Nu mă refer la toate chestiile pe care le faci ca să ai grijă de noi: nu mă refeream deloc la asta. Doar că... ei bine, cu cât pari mai capabilă și mai abilă să ai grijă de tot și să pui pe toată lumea la punct, cu atât mai puțin mi se pare că te cunoaștem cu-adevărat. Vezi tu, nu mai e suficient să fii doar mama noastră. Tot ce ai făcut era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sigur că așa cum eu nu cunoșteam nimic din Pirandello, nici el, Pirandello, nu mă cunoștea. Originalitatea i se simte și tocmai pentru că-l simt original mă recunosc în el. Un scriitor nu se recunoaște niciodată într-o imitație, oricât de abil făcută. Există un spirit, X, un eu mai profund decât eul meu empiric sau fiziologic și decât eul empiric și fiziologic al scriitorului Pirandello, care a căutat spirit în el și în mine, un Eu X, cum ar spune Silvio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și trăgând afară frenetic un volum gros după altul, observă deodată că tatăl său se ridicase, fredonând Încet o melodie hasidică simplă, amestecată cu o tuse ușoară, Își recuperase pălăria și bastonul, iar În timp ce-și lua rămas-bun, strecură abil o bancnotă Împăturită În buzunarul pantalonilor lui Fima, care bâigui: —E pur și simplu imposibil. Nu pot să cred. Nu poate fi real. E curată nebunie. Dar nu Încercă să explice ce anume era imposibil, căci tatăl său adăugă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Azur, o să-și construiască în grădină și o piscină. —Familia H. nu mai are ce căuta de-acum înainte în S., spuse Hackler cu zâmbetul ăla mărunt pe față. „Oha“ și-a pus pe contract semnătura pe care o uitase abil pe vremuri, la preluarea afacerii, când s-a făcut înțelegerea între tatăl lui, el și W., fără să trezească suspiciuni. Și tocmai această scăpare aparentă a făcut ca o altă iscălitură, o iscălitură luminoasă de culoare verde ca frunza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bună. Mă întreb câteodată, cu legitimă curiozitate, dacă în tinerețea lui bărbătească n-a ratat câțiva Ramseși de calibru meu, deși am doi frați, oameni aproape cumsecade. Unul din ei, caligraf la o mare societate pe acțiuni, celălalt, mai tânăr, abil alergător pe sârmă după gologani, amenințat să-și crape capul la fiecare demonstrație. Cu mama, lucrurile stau azi ceva mai puțin limpede. Cred, însă, că a presimțit că în pântecul ei coace nebunia unui strămoș șugubăț și alcoolic, căci altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în miniatură, cu pantofii mici de lac drept temelie. Purta ciorapi negri lucioși, întinși pe pulpe, agățați de cătărămile jartierelor. Domnișoara mi-a surâs convențional și mi-a descheiat pantalonii, lăsând să alunece prin elipsa lor, o mână pricepută și abilă. I-am cântărit în palmă un sân prelung și greu, ca umplut cu alice, în vreme ce cu mâna liberă mi-am desprins bretelele. Pantalonul îmi căzu dintr-o dată ca un burduf de armonică, peste ghete. Fata mă trase după ea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
intenționat una dintre litere.” - „Da, obiectai indiferent, dar mi se pare că ai uitat culoarea cea mai importantă: lipsește „negrul”. Ferdinand Sinidis tresări și aruncându-mi în obraji un hârdău de dispreț cu rânjetul său tragic și confuz, își scoase abil protezele întregi ale ambelor gingii și mă aplaudă frenetic, ciocănindu-le cu entuziasm. „Dar să revin la pricina plecării mele de acasă”, făcu el, după ce băgă în gură cele două mașini infernale. „Într-una din zile, pe când mă credeam încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
întâmplări. Și ce minunată mi-a apărut sinuozitatea gândurilor lui. Cartea lui H. Bonciu se cheamă greșit „roman”. Este mult mai mult: o tranșă din viață. Vibrațiile ei invadează. Ce rost ar avea să îndrepți o critică literară, cât de abilă ar fi ea făcută? Dar H. Bonciu e și un mare artist. El știe cum să alterneze umbrele și luminile, și care sunt cuvintele care sugerează și desprind melancolii. H. Bonciu poate să facă să tremure atmosfera pe care ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trebui să se retragă temporar de pe scenă, la sfârșitul turneului În provincie. Era o lovitură grea, una care, În trecut, l-ar fi aruncat Într-o neagră disperare. Acum Însă, se concentră imediat asupra găsirii unei Înlocuitoare și o parte abilă, nesentimentală a sa („organul“ pentru administrare teatrală, fără discuție) Îi spunea că aceasta ar putea fi o ocazie de a Îmbunătăți șansele piesei prin angajarea unei actrițe cu mai multă strălucire decât vrednica dnă Compton. Văzuse de curând Hedda Gabler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
După părerea lui Henry, nu se purtaseră elegant cu ea, deși Elizabeth Robins nega. Dar prețul generozității ei se vădi iute, Încă de la premieră. Schimbătoarea, disperata, blestemata Paula Tanqueray constituia un rol excepțional, care Îi oferi dnei Patrick Campbell, susținută abil de Alexander În rolul soțului devotat, șansa de a demonstra că era o mare actriță. Publicul era vrăjit și aplauzele de la sfârșit fură furtunoase. Henry nu se mai aflase niciodată Într-o sală În care sentimentul „succesului“ să fie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era el angajat. La Începutul lui iulie, Îi trimise lui Alexander o variantă revizuită a actului Întâi, Împreună cu scenariile detaliate pentru actele doi și trei. Admițând că „deznodământul meu nu face parte din clasa de finaluri convențional denumită fericită“, invocă abil precedentul stabilit de succesul la zi al lui Alexander: „Doamna Tanqueray mi se pare a fi făcut un mare serviciu, demonstrând că bietul, minunatul public britanic se poate ridica la Înălțimea unui dénouement care să fie mai mult decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Sclavii inelului, ale cărei absurdități le diseca fără milă, conchizând: „Nu este câtuși de puțin o operă de artă; este o șmecherie menită să umple o sală de teatru și, mă văd silit să o spun, nici măcar o șmecherie prea abilă“. Elizabeth spusese că are el Însuși ambiții de dramaturg și că i se montase, cu oarece succes, o piesă În primăvara trecută, când Henry era În străinătate. Ce părere avea să Își facă Shaw despre Guy Domville - căci probabil avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]