3,115 matches
-
alte adieri, alte chemări ce par să fie pe gustul meu. Pământul din mine mă trage Încă În jos, dar vreau totuși să gust din aerul curat pe care-l ghicesc deasupra mea. Plutesc Între un „sus” și un „jos”, abisul Îmi dă târcoale, dar Îmi Îndrept fața spre cer, cu speranța unei dificile, dar constante Înălțări. A fi copil, cu toate gesturile pe care le faci, nu-i chiar pe gustul unui om mare, dar poate semnala puterea de a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În plictisul unei existențe trândave, tipic englezești, căreia dandysmul nu-i scapă decât pe jumătate, el căuta emoția acestei alte vieți, pe care o poți găsi pe fundul paharelor, mai intensă, tulburătoare, clocotitoare. Dar chiar și atunci, prins În vârtejul abisului beției, el rămânea același maestru al glumei fine, al eleganței, ca Sheridan, despre care se vorbește mereu, pentru că e prezent oricând se invocă măreția. Tocmai prin acest stil, Brummell a reușit să supună. Pastorii metodiști (așa cum nu există decât În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
strigătul te Învie; beatitudinea ține loc de adevăr. La acest nivel, apocalipsul devine o valoare În care totul se confundă, iubire și moarte, conștiință și culpabilitate. Într-un univers sărit de pe orbită, nu mai există altă viață decât aceea a abisurilor În care, după Alfred Le Poittevin, se rostogolesc oamenii „fremătând de turbare și Îndrăgindu-și crimele”, pentru a-l blestema aici pe Creator. Frenetica beție și, la limită, frumoasa crimă consumă atunci Într-o clipă Întregul sens al unei vieți
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Este în ordinea misterelor ultime ale umanității, a vieții libere în general și a mișcărilor ei, ca apariția eu-lui și neliniștea cosmică să fie unul și același lucru. Faptul că în fața unui microcosmos se deschide un macrocosmos imens, atotputernic, un abis al ființei și al mișcării străin și șiroind de lumină, obligă micul eu timid și solitar să se întoarcă în sine", Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 250. 49 Imanuel Geiss, Istoria lumii, Editura All, București, 2012
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
empourpre son visage. " (Mugurii/Leș bourgeons) (Miclău, 1978 : 139). Dans l'exemple ci-dessous, la version de Paul Miclău est moins poétique que celle de Paula Romanescu, résultat de l'interprétation : " Când trec punțile de somn/îmi rămâne numai visul/și abisul, si abisul. " " [...] car du sommeil de mon transport/îl ne me reste que le songe/et le gouffre, le gouffre où je plonge. " (Cântec înainte de-a adormi/Chanson avânt le sommeil) (Miclău, 1978 : 581) ; " Quand je passe leș ponts
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
visage. " (Mugurii/Leș bourgeons) (Miclău, 1978 : 139). Dans l'exemple ci-dessous, la version de Paul Miclău est moins poétique que celle de Paula Romanescu, résultat de l'interprétation : " Când trec punțile de somn/îmi rămâne numai visul/și abisul, si abisul. " " [...] car du sommeil de mon transport/îl ne me reste que le songe/et le gouffre, le gouffre où je plonge. " (Cântec înainte de-a adormi/Chanson avânt le sommeil) (Miclău, 1978 : 581) ; " Quand je passe leș ponts béants/Du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
adâncește sentimentul de nesiguranță pe care îl dă pendularea între limite și aduce, ca noutate, o luciditate ușor elegiacă. Îmbinarea celor două dimensiuni conferă lirismului un aer sceptic, indecis a alege „între alfa și omega” ori, mai exact, „între două abisuri”. Chiar dacă este invocat sentimentul fraternității cu Sisif, angoasa lipsește, în locul ei aflându-se un aticism șovăielnic. Ulise (din ciclul Nostalgia Itacăi), după ce a regăsit-o pe Penelopa, regretă atât tinerețea, cât și rătăcirile pe mare. Credincios prudent, poetul admite existența
DONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
83-84; Ury Benador, în Encycl. jud., XIV, 426; Popa, Dicț. lit. (1977), 79-80; Lăzărescu, Romanul, 182-186; Mirodan, Dicționar, I, 139-147; Dimisianu, Subiecte, 81-83; Dicț. scriit. rom., I, 258-260; Z. Ornea, Proza lui Ury Benador, RL, 1998, 25; H. Zalis, Sondarea abisului, RL, 1999, 35; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 237-253; N. Breban, Ury Benador-poetul, VR, 1999, 12; Ury Benador, DCS, 26-27; Dicț. analitic, II, 107-108, IV, 171-173; Dimisianu, Lumea, 521-528; Popa, Ist. lit., I, 1039-1040. G.H.-T.
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
este total diferită de cea a strămoșilor noștri. În Antichitate, grecii au împărțit pământul în trei continente: Europa, Asia și Libia. În Evul Mediu se credea că pământul este plat și cine ajunge la marginea să se va prăbuși în abis, teorie total greșită și infirmata prin descoperirea Noilor Indii de către Cristofor Columb. Secolele al XVI-lea și al XVII-lea scot umanitatea din somnul în care o cufundase Evul Mediu, iar Renașterea oferă o nouă perspectivă asupra vieții. Sub patronajul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
că nici unul dintre stilurile mele - nici cel adoptat când le vorbeam „proletarilor”, nici cel pentru „tehnocrați”, nici măcar acrobațiile verbale pe care le adorau „intelectualii” - nu, nici unul dintre limbajele acelea nu putea să recreeze farmecul misterios al dimineții înzăpezite de la marginea abisului vremurilor. Lumina ei, liniștea ei... De altfel, nimeni dintre colegii mei nu ar fi fost interesat de clipa aceea. Era prea simplă: fără atracții erotice, fără intrigă, fără jocuri de cuvinte. Întorcându-mă de la școală, mi-am amintit că niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pierde. Se-nvenină cei mari. Decebal s-omoară. {EminescuOpVIII 57} 11 2306 DECEBAL plan ACT I DECEBAL (vesel) 12 2286 Decebal - actul din urmă - a albit așa de tare încît seamănă cu predecesorul său. După ce și-a aruncat coroana-n abis se uită-ntr-o oglindă de metal - "Sînt eu sau nu sânt eu? " - Ideea metempsicozei. Acelaș corp, acelaș suflet, reprezentant al aceloraș idei ca bătrânul Decebal. {EminescuOpVIII 58} PACEA PĂMÎNTULUI VINE S-O CEARĂ [PERSOANELE] [ÎMPĂRATUL ROMEI. CELSUS] [ÎMPĂRATUL] Voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-al lunei gând (O insulă de cipres negru-verde, într-un ocean cu apă tămâiată și sântă. ) 9 2254 [ARBORE] Mira, cânt al mîngîierei, Mira, înger-suflet, vis Ce cu blîndu[l] tău suris Alungi palida durere Într-al nopții orb abis, Tu, ce porți a ta privire {EminescuOpVIII 187} Peste lumea-ntunecată Cum e steaua luminată. Albe trec a tale zile, Albe frunți de unde-a mărei. Eu sânt stânca disperărei Ce-și ridică fruntea-n nori, În nori - negre griji, durere
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nebună, Eu sunt om, tu ești păcat, Eu sunt gând și tu ești fapta, Eu număr schițele-n treapta Care trebui s-o cobori De-ar fi stele, de-ar fi nori. Dacă acea scară s-ar scoborî într-un abis de stele sau într-unul de nouri. Căci, cu soartea-ți mînă-n mână, Îți fac ziua săptămînă: Eu ordon și tu alergi. Întrebi de ce ordon... Întreabă îngerii lui Dumnezeu ce trâmbiță renvierea morților și viața vecilor... De ce? Întreabă ființa care zvârcolește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pustii Vor stinge-a lirei tale sublime armonii. Nu vezi că moartea-ntinde umbroasele-i aripe? Nu vezi?... Poporul doarme! O clipă... două clipe - Și pe-a națiunei frunte al morții rece vis Va sta-n Eternitate - cât lumea în abis. Eu, anul aspru, palid, adus-am vijelii Și... (arată la ruina fumegîdăa satului) legea mea e moartea... gîndirile-mi - pustii! Gândirea mea e moarte, visarea: vijelii, Eu duc prin visul vremi a arderei făclii! Ieșit-am eu, ca astăzi națiunea ta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
urăște un gând de Dumnezeu! Ci stinge-te odată, o, stea fără de nume! Au vrei să-mi dispuți oare tu sceptrul peste lume? Ci stinge-te odată tu, suflet! Tu, un vis, Au vrei să-mparți cu mine al spațiului abis? Un gest îmi trebui mie să fac din lume-un nor Și ce-mi trebuie oare ca visu-ți să-l omor? MURĂȘANU (cu putere) Strâmt este al tău spațiu și secolii sunt largi! Nu văd eu cum în cercu-ți sărman
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi-veți reci; Din liniștea morții Nu-nviu în veci. CORUL SPIRITELOR NEGUREI Tot mai sus plutim, ca gândul, Cercul nostru întinzîndu-l Din adîncele ponoare Pîn'la culmile-n ninsoare, Ca un fum. Dintre brazi ieșim ca visuri, Pribegim pe largi abisuri, Nu trezim din somn pe munte - Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi cum doarme-ntreaga fire. Când nălucile-n plutire Duc pe lumea întristată Boarea morții, înghețată, Plâng în drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
morții Nici eu nu-nviu. CORUL DUHURILOR NEGUREI Tot mai sus, mai sus ni-i drumul, Tot în cercuri lărgim fumul, Din a munților spărture Pîn-în sus, pe stînce sure Ca un fum. Ale brazilor dulci visuri, Noi plutim pe largi abisuri, Nu stârnim din somn pe munte Iar tu, om [cu] doruri crunte, Dormi acum. Dormi și tu când prin văzduhuri Pribegește-un șir de duhuri - Ele trec și-n lumea moartă O suflare [-a] morții poartă Și-i fac drum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adâncile ponoare Pîn' la vârfuri cu ninsoare Ca un fum. Tot mai sus plutim, ca gândul, Cercul nostru tot lărgindu-l, Din adîncele ponoare Pîn' la culmile-n ninsoare Ca un fum. Ca de brazi frumoase visuri Pribegind pin largi abisuri Nu-l trezim din somn pe munte. Om mâhnit cu griji pe frunte, Dormi acum! Brazilor le suntem visuri, Pribegim pe largi abisuri, Nu trezim din somn pe munte. Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi, pe când un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ponoare Pîn' la culmile-n ninsoare Ca un fum. Ca de brazi frumoase visuri Pribegind pin largi abisuri Nu-l trezim din somn pe munte. Om mâhnit cu griji pe frunte, Dormi acum! Brazilor le suntem visuri, Pribegim pe largi abisuri, Nu trezim din somn pe munte. Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi, pe când un șir de duhuri Pribegește prin văzduhuri... Ele plâng - Pin lumea moartă Al pieirei suflet poartă Și-i fac drum. Dormi, când șirul de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lor poetic, capătă în aciia cari le împrumută de la aceștia numai caracterul unei haine imperiale împrumutate, sub care însă nu arareori poți vedea vălul cel sărac. În situațiunile acelea cari cheamă ca cu o vrajă sufletul cel mai intern din abisul lor se va [evidenția] cu deosebire într-o coloare grelă neputința reprezintatorului de-a se familiariza cu o speție de espresiune care nu e proprietatea sa. Această manieră o vedem foarte mult întinsă în artea reprezintatoare. Ea e cu atât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Din cauza păcatului, viața omului urmează un alt drum decât cel orânduit de Creatorul, omul terfelindu-și propria sa demnitate și denigrându-și augusta sa valoare. Ori, ființa umană a fost chemată să urce culmile perfecțiunii, nu să se prăbușească în abisul fărădelegilor. Valoarea persoanei umane depășește toate valorile lumii. Păcatul, în începutul său, ca și în toate urmările și înfățișările lui, este fructul libertății morale, greșeala neascultării, călcarea legii. „Oricine făptuiește păcatul săvârșește și călcarea legii: păcatul este călcarea legii.“ (I
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
este cel care, „la vremea de apoi”, va distruge complet lumea prin potop de apă sau de foc. El este, ca în balada Antofiță a lui Vioară, stăpânul apelor (Vidros) fără de fund (în gr. „fără fund” = abyssos), stăpânul deci al abisului acvatic precosmogonic : Eu în Vidros m-am născut Și în Vidros am crescut, Nici eu nu i-am dat de fund, Că Vidros este adânc Cât din cer până-n pământ. Din punct de vedere funcțional, Iuda poate fi asemănat foarte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a fi și de-a rămânea în partea poporului istoric, din care însumi fac parte, și în contra păturii superpuse de venetici. 96 {EminescuOpXIII 97} M-am convins că acea ură în contra trecutului, acea aruncare în apă a tuturor tradițiilor, acel abis creat între trecutul de ieri și prezentul de azi nu e un rezultat organic și necesar al istoriei române, ci ceva factice și artificial. Nu omul in abstracto se mișca în d. C. A. Rosetti în contra boiarilor, ci grecul: nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
înșiși au fost uimiți de graba fatală cu care guvernul alunecase pe clina concesiunilor și d-lui Dumitru Brătianu îndeosebi ușurința - ca să nu zicem mai mult - a politicei esterioare a guvernului i-a deschis ochii, de s-a spăimântat de abisul înaintea căruia stăteam. A trebuit acest eveniment de înspăimîntătoare gravitate ca, la bătrânețe, să-i cază vălul de pe ochi, pentru ca să vază în fine de ce sunt capabili și înăuntru cei ce în afară lucraseră astfel. Când a spus că nu mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Vom avea de astăzi înainte două biserici: una a țării, alta a Curții; doi capi bisericești, unul părinte sufletesc al țării, iar altul al familiei regale și a-l celorlalți străini așezați în țară: între țară și dinastia este un abis netrecut. Astfel ar vorbi astăzi consiliarii Maiestății Sale (d. Cîmpineanu de ex. ) dacă s-ar afla în opoziție și n-ar lipsi a produce efectul dorit asupra mulțimii lesne de condus la care s-ar fi adresând. Nouă însă, șaptesprezece
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]