8,856 matches
-
de Philippe Loubière pour leș majuscules dans le cas des pronoms qui désignent Dieu. Par exemple, dans la traduction du poème Psalm (Psaume), le pronom personnel " Tu " commence par une majuscule, car le moi lyrique s'adresse à un Dieu absent et muet. Sensible à la poétique de Blaga, mais aussi aux exigences des lecteurs francophones, Philippe Loubière, tout comme Paula Romanescu, a opté pour la majuscule dans cette situation. Tous leș autres traducteurs qui se șont occupés de ce poème (Veturia
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
texte. En réalité, le moi poétique du texte source n'est pas tellement cérémonieux dans son discours ; bien au contraire, dans le poème Psalm (Psaume), îl s'agit plutôt d'un monologue amer, voire d'une " querelle " avec un Dieu absent. Philippe Loubière ne fait que donner à son texte-traduction une note plus marquée par le sentiment religieux, même și le poème de départ a une tonalité neutre ou agnostique. Son choix traductif est le résultat de son interprétation de l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Biographie) (Ierunca, 1975 : 3) Étranger souriant, ensorcelé m'élevant/ en lui je m'accomplis dans l'étonnement. (Biographie) (Stolojan, 1992 : 57) Je m'y accomplis étonné/ un sourire étranger aux lèvres, une ascension magique. (Biographie) (Poncet, 1996 : 116) Je souris absent, je monte enchanté,/ au milieu du monde je m'accomplis avec étonnement. (Biographie) (Villard, 2010 : 11) Le texte de départ ressemble à une incantation grace à l'effet phonique crée par leș verbes au gérondif (" zâmbind " " suind "), précédés par leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
inspire à la femme l'affirmation surprenante " Mi-e așa de dor de tine. " (littéralement : " J'ai tellement dor de țoi. ") Leș traducteurs offrent des versions différentes : " Mi-e așa de dor de tine ! " (Dorul) (Blaga, 2010 : 52) " Ô mon absent, je te désire tânt ! " (Désir) (Miclău, 1978 : 183) Et pourtant tu murmures à mon oreille que je te manque. (Désir) (Poncet, 1996 : 50) " J'ai tellement dor de țoi ! " (Dor) (Romanescu, 1998 : 40) En introduisant l'appellatif " mon absent ", Paul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mon absent, je te désire tânt ! " (Désir) (Miclău, 1978 : 183) Et pourtant tu murmures à mon oreille que je te manque. (Désir) (Poncet, 1996 : 50) " J'ai tellement dor de țoi ! " (Dor) (Romanescu, 1998 : 40) En introduisant l'appellatif " mon absent ", Paul Miclău recourt à une explicitation pour rendre plus évident le paradoxe de la situation. Jean Poncet traduit la réplique de la bien-aimée en style indirect, évitant leș guillemets et employant le verbe " manquer ", qui illustre le sens d'origine dans la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
des métaphores est importante pour l'analyse et la critique des traductions : par exemple, si leș métaphores în praesentia (du type a est b) șont facilement traduisibles, parfois par version littérale, leș métaphores în absentia, où le comparé a est absent, posent des difficultés au traducteur. Leș métaphores explicites (pures, construites par remplacement) peuvent être traduites en dehors du contexte, par rapport aux métaphores indirectes, qui ne peuvent pas être détachées de leur environnement.1584 Leș théoriciens de la métaphore ont proposé
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
locuit de romanici. 63 Până în secolul al IX-lea, materialele (obiectele) creștine sunt foarte rare, cele mai multe sunt produse locale, în secolele VII-VIII, obiectele creștine scad dramatic în Transilvania, Banat, Oltenia, teritoriile provinciei Dacia, în Crișana și Maramureș, ele sunt complet absente ca și înainte. Explicația acestei situații: schimbările de structură în civilizația Transilvaniei, odată cu sfârșitul secolului al VII-lea (bulversările politice și demografice în urma pătrunderii unor grupuri numeroase de slavi dinspre nord-vest și infiltrarea avarilor târzii pe valea Mureșului). În Banat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alte comentarii eminesciene, Reșița, 1998; Meridiane lirice, Cluj-Napoca, 1998; Caragiale în conștiința critică, Oradea, 1999; Opera literară a lui Pavel Dan, București, 1999; Templul de vise, Oradea, 1999; Eminescu în orizontul criticii, Pitești, 2000; Eminescu în oglinzile criticii, Cluj-Napoca, 2001; Absent din agora, Deva, 2001; Romancierul Rebreanu, București, 2001. Antologii: Antologia basmului cult românesc, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Constantin Călin, Constantin Cubleșan, „Nepăsătoarele stele”, ATN, 1968, 9; Al. Căprariu, „Miniaturi critice”, TR, 1969, 43; Petru Popescu, „Clopotele de apă”, VR, 1970
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
posedat de un demon al cârtelii, al deriziunii, se petrece o schimbare. E mai calm și înțelegător, dispus să accepte, cu un amuzament superior, firea omenească și metehnele ei. Nu și priveliștile din natură, care în opera lui sunt aproape absente. Râsul batjocoritor se preschimbă într-o expresie concentrată, scrutătoare. C. se lasă atras acum nu de exterioritatea bufă, ci de stările mai obscure, de mesajul incert al subconștientului, de conduita psihică a individului într-un moment de încordare, de puternică
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
revistei către variate formule literare, în contrast cu negativismul programului său inițial. Însuși Ion Vinea promovează în lirică un modernism moderat, în care sunt îngemănate elemente constructiviste, dadaiste, expresioniste, simboliste, futuriste. În proză, tendințele novatoare sunt mai marcate, iar formulele tradiționale aproape absente. Ion Vinea se distinge prin scrierea fantastică Paradisul suspinelor și prin alte schițe cu caracter parodic, unele inspirate de precursorul avangardismului, Urmuz, care se bucură de o atenție deosebită prin prezentările semnate de G. Ciprian. Scrieri în proză semnează Ion
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
Marin Preda, Scrisori către Aurora. Eugen Simion-Aurora Cornu, Convorbiri despre Marin Preda. Cartea poartă grifa lui Eugen Simion. El are inițiativa și conduce inteligent dialogul început în 1983, continuat în 1985 și încheiat după 1990, la Paris, despre un personaj absent, scriitorul Marin Preda, adevăratul erou al cărții. Ambii interlocutori l-au cunoscut în ipostaze diferite. Considerațiile lor se aliniază, se întretaie sau, uneori, se contrazic într-un discurs epic bine temperat, despre o epocă - obsedantul deceniu -, despre tânărul Preda și
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
taie un făgaș nou, personal, cu accente corosive și grațioase în același timp („Te uit solemn - / și cade-o ploaie de lemn”), care îmbracă înclinațiile naturiste și bucolice ale tinereții într-o reflexivitate inteligentă, cărturărească. Cu volumul din 1980, Duminica absentă, se experimentează un plonjeu brusc în optzecism, care nu va avea însă consecințe pe termen lung. În loc de prefață este, de pildă, versificarea unui bilet lăsat de mama, care începe cu „Păpușa lu mama”. Un fundal de romantism ușor cabotin, asumat
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
care nu-și pierde nici o clipă zvâcnetul carnal, altfel spus, sinceritatea. O imagistică hrănită de lecturi și pusă în mișcare de o gimnastică teatrală a afectivității sunt atuuri în plus. SCRIERI: Scrisori dintr-un câmp cu maci, București, 1977; Duminica absentă, București, 1980; Supa de ceapă, Cluj-Napoca, 1981; Iarnă clinică, București, 1983; Mașinăria cu aburi, București, 1984; Caietul cu adnotări, București, 1988; Creștet și gheare - Du front et de griffes, tr. Tudor Florian Potra, București, 1998. Repere bibliografice: Constanța Buzea, „Scrisori
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
de maci”, AFT, 1977, 7; Constantin Crișan, „Scrisori dintr-un câmp de maci”, CRC, 1977, 43; Mihai Coman, În căutarea cuvântului, LCF, 1977, 51; Felea, Aspecte, II, 277-278, III, 152-155; Eugen Simion, Poezia feminină, LCF, 1978, 11; Lucian Raicu, „Duminica absentă”, RL, 1980, 46; Adrian Popescu, Trei poete, ST, 198, 11; Regman, Noi explorări, 119-122; Florența Albu, Spectacolul poeziei, VR, 1982, 3; Poantă, Radiografii, II, 117-119; Tartler, Melopoetica, 122-125; Coșovei, Pornind, 59-63; Ulici, Prima verba, III, 76-77; Mircea Braga, Pe pragul
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
Americane de Psihiatrie. În Europa, cea mai populară este Clasificarea Internațională a Bolilor (CIB-10) publicată de Organizația Mondială a Sănătății. Ambele sisteme fac clasificarea pe categorii și definesc tulburările pe baza unui model medical conform cărui acestea sunt prezente sau absente (categorii discrete cu limite ce se exclud reciproc). DSM a fost publicat prima dată în 1952. Cea mai recentă ediție revizuită, DSM-IV-TR (2000), și-a propus să actualizeze informațiile pe baza investigațiilor empirice și să constituie o punte între DSM-IV
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
general prima dată în mica copilăria, copilărie sau adolescență). De reținut Clasificarea din DSM este una clinică, pe categorii, conform căreia se determină dacă un individ îndeplinește sau nu criteriile de diagnostic ale unei anumite tulburări. Aceasta este prezentă sau absentă în funcție de existența sau inexistența unui număr de simptome din lista criteriilor de diagnostic. Pe scurt 3.1. Sisteme de clasificare Sistem Bazele clasificării Conceptualizarea tulburărilor Avantaje și dezavantaje Clasificarea pe categorii Observație Criterii formulate pe baza unui anumit număr de
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
1. Sisteme de clasificare Sistem Bazele clasificării Conceptualizarea tulburărilor Avantaje și dezavantaje Clasificarea pe categorii Observație Criterii formulate pe baza unui anumit număr de simptome Modelul medical: categorii de diagnostic Interviuri structurate și semistructurate (NIMH DISC-IV, SADS, CSI-4) Prezentă sau absentă (abordare de tip „totul sau nimic”) Entități calitative și distinctive ale unor caracteristici omogene Tulburări ce se exclud reciproc: delimitare clară Avantaje Frecvent folosit de specialiști în practica clinică (adesea, aceasta este o cerință a contractelor de asigurare) și în
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
sporească gradul de fiabilitate și de validitate prin folosirea de întrebări prestabilite, însă majoritatea lor (de exemplu DICA-IV) sunt elaborate după modelul sistemului de clasificare pe categorii (DSM). Cum acest sistem consideră tulburările unități discrete ce sunt fie prezente, fie absente, informațiile cu privire la gradul de gravitate a simptomelor, măsurat pe o scală ce merge de la comportamentul adaptativ la cel dezadaptativ, se pot pierde. Observarea comportamentului O dată atinse obiectivele evaluării, clinicianul poate avea mai multe ipoteze cu privire la natura și gravitatea problemelor copilului
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
tulburărilor mintale (DSM). Indexul prescurtat de sănătate mintală. Clasificarea internațională a bolilor. Manualul de sănătate mintală și codurile internaționale. Una din principalele critici împotriva folosirii DSM pentru tulburările infantile este faptul că DSM consideră tulburările mintale ca fiind prezente sau absente. DSM nu ia în considerare diversele manifestări ale tulburărilor în funcție de vârstă. DSM a fost conceput inițial pentru a servi la diagnosticarea adulților. Toate cele de mai sus. Sistemul Achenbach de evaluare empirică (ASEBA) oferă scoruri comportamentale conform sistemului dimensional. sistemului
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
în care toleranța și sevrajul sunt semne ale dependenței și cele în care ele nu indică așa ceva, DSM-IV-TR vorbește despre două categorii de situații: cu dependență fiziologică (toleranța și sevrajul sunt prezente) și fără dependență fiziologică (toleranța și sevrajul sunt absente). În DSM-IV-TR, se menționează că dependența se poate manifesta în raport cu fiecare substanță discutată, cu excepția cafeinei. De obicei, indivizii dependenți resimt o nevoie acută de a consuma substanța în cauză, nivelurile de toleranță depinzând de modul de folosire, de modul în
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
puțin două simptome Comunicare non-verbală (contact vizual, gesturi, mimică) Relații interpersonale precare Dorință spontană de a împărtăși experiențele (arată, indică cu degetul) Reciprocitate socială/emoțională Perturbarea calitativă a comunicării: este necesară prezența a cel puțin un simptom Limbaj întârziat sau absent Abilități conversaționale deficitare Folosirea stereotipă și repetitivă a unor tipare lingvistice atipice (ecolalie, inversiunea pronominală) Absența jocului simbolic sau a imitării sociale Gamă restrânsă de activități/interese: este necesară prezența a cel puțin un simptom Preocupări monovalente (alinierea obiectelor) Preocuparea
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
actualității culturale”, „o veghe permanentă asupra fenomenului cultural, un material divers și abundent, o orientare completă”. În bună parte aceste promisiuni vor fi respectate la un nivel onorabil în scurtul răstimp de apariție al revistei. Dacă literatura propriu-zisă e aproape absentă - Poemul primăverii al lui I. Peltz constituie o excepție -, în schimb rubricile de comentarii sunt destul de bogate și acoperă domenii variate. Se remarcă îndeosebi cronicile literare ale lui Mihail Vâlsan, care scrie despre cărți ca Ion Barbu de Tudor Vianu
BIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285747_a_287076]
-
camera noastră. Avdotia era culcată pe dușumea, cu brațele și picoarele desfăcute, cu ochii pe jumătate închiși. Tot trupul ei - de la picioarele goale pline de praf și până la părul răsfirat pe jos - se tolănea într-o odihnă adâncă. Un zâmbet absent îi colora buzele întredeschise. - Ce bine-i la tine, Șura! a repetat ea foarte încet, chemând-o pe bunica cu diminutivul care înlocuia de obicei pentru oamenii de la noi prenumele ei neobișnuit. Ghiceam oboseala acelui trup mare de femeie întins
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pâine, despre cartele, despre viața din Saranza), oferindu-i ceai, zâmbind când el spunea că ar trebui „să ascută toate cuțitele din casa asta”. Da, luând parte la această primă conversație încă ezitantă, era cu mintea în altă parte. Profund absentă, auzea vorbe cu totul diferite: „Bărbatul acesta cu părul scurt și parcă presărat cu cretă este soțul meu. Nu l-am mai văzut de patru ani. L-au îngropat de două ori - în bătălia pentru Moscova mai întâi, apoi în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
apă când un colac de funii înmuiate, când o grămadă de alge uscate. Din întâmplare, tot făcând curățenie, i-am atins piciorul. Degetele mele, pipăind-o, îi făceau pielea de găină... A rămas mută până la sfârșit. Cu ochii închiși, părea absentă, abandonându-mi trupul ce-i tresărea ușor... Probabil că i-am făcut foarte rău cu gesturile mele grăbite. Actul acela atât de mult visat s-a împotmolit într-o mulțime de manevre stângace, împiedicate. Dragostea aducea cu o scormonire precipitată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]