11,260 matches
-
timp nici de unele, să nu se bucure un pic... E, ce zici!? Verdunel înțelese perfect mesajul subliminal, mai ales că, pe lângă ei, urechile tuturor îndeosebi ale profesoarelor se făcuseră pâlnie. Însă se vede treaba că nu-i dispăruseră încă aburii beției din cap deoarece răspunse cam înțepat: - Domnooo, director, păi, dacă-i p-așa poate dau io ceva la inspectorat și, cine știe vă întoarceți la catedra dă lucru manual de unde ați venit ca director, ori, poate că la altă
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
mai lesne pâine, mămăligă, Și-au învârtit-o-n cântec la fântână Și-n lut olarii străchini toate pline, Făcând în viața lor doar cu o mână Mai multe, și mai iute, și mai bine, Pân-au găsit că-n abur e putere Și rând pe rând, cetate cu cetate, Pe drum de fier, urcând prin bariere, Au cucerit în goană ca pe roate, Croind apoi, cu osiile-i unse În aur negru supt și de sub mare, Cărări de mintea noastră
ROATA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340540_a_341869]
-
vesel în samsara, care de această parte a dealului se cheamă Scherkess. Pădurea și prăpastia dispar și în față se deschide un peisaj incert de luncă inundată de ierburi înalte, deasupra cărora, pe terasamente imemoriale, plutesc zeci de locomotive cu aburi dezafectate. Dincolo de ele, sub copaci înalți, se desface un lac, de fapt un braț mort al Târnavei, scopul expediției. La balta din Scherkess se prind soreți, bibănei spectaculos colorați, „dușmani ai pisciculturii” care, puși la soare, intră iute în putrefacție
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
Alone I sau II, ci o comedie clasică, din perioada sovietică semnată Eldar Riazanov - cu denumirea occidentală - „Ironia sorții” (titlul în rusă este, de fapt, o urare uzuală la ieșirea de la sauna de Revelion - tradus, mot a mot, ar însemna „aburi ușori”). Emisiunea de divertisment cea mai îndrăgită este una în care apar cele mai importante vedete, fiind implicate în diverse scenete și momente muzicale. Nu e mai puțin adevărat că, în ultima perioadă, ca și la noi, și în Republica Moldova
Și moldovenii au la TV, de fiecare Crăciun, Home Alone-ul lor, turnat la Moscova () [Corola-blog/BlogPost/338333_a_339662]
-
stat în parte. Cum tot o alegere este să treci de la cel mai permisiv sistem, în care ne înecam cu toții în fum de țigară, în orice loc, la cel mai restrictiv, în care nu mai ai voie, să scoți nici aburi pe gură, în vremuri de cod roșu de ger. Uneori, am sentimentul că România nu poate fi decât curva batalionului sau Fecioara Maria. Paradoxul este că sfârșim, inevitabil, prin a fi nimic. În forma incipientă a legii, țigările nu se
„Fumez. Știu, nu contez!” Mesajul meu către „România care respiră” () [Corola-blog/BlogPost/338368_a_339697]
-
știut de la început ce anume mă neliniștește într-un mod ciudat, în relația mea cu ei. Ceva mă învăluia într-un oarecare fum care mă gâdila pe nări până la irascibilitatea absolută. Apoi coboram de cealaltă parte a versantului, iar din aburii acelei furii înflăcărate, ajungeam în golul sinistru al unei tristeți vâscoase și depline. Acolo rămâneam suspendat între argumente și întrebări, nefiind în stare să înțeleg nimic din ce mi se întâmplă. Admiram doar lumea lor mai bine pusă la punct
Nu dau neliniștile de acasă pentru liniștea din Vest () [Corola-blog/BlogPost/338380_a_339709]
-
peste noapte, și în locul unde e arzătorul de gaze a trosnit un foc frumos, de vis de iarnă (geroasă). „Ne-am descurcat, mamă”. Am răsuflat ușurat auzind-o de dimineață pe bunică-mea, dar neputând să nu mă gândesc la aburii pe care bătrânii i-au scos pe gură toată noaptea. Vă spun că e vorba de bunicii mei doar pentru a vă confirma, din sursă sigură, că acest caz este incredibil de real. Suntem la vreo 50 de km de
Corporația absurdului: În noaptea de luni spre marți, moșii mei, de 80 și 90 de ani, s-au trezit cu gazul tăiat () [Corola-blog/BlogPost/338762_a_340091]
-
urma părea ireala. Apă lacului era caldă. Stăteam pe ponton, gol-goluț, până ce toată pielea mi se înfiora, apoi săream în apă și înotam, cu ochii închiși, pana numărăm la 30. Atunci îi deschideam: eram doar eu, apa ușor vălurita, un abur fin și ceață de jur împrejur. Mă gândeam că așa trebuie să fie în uter. Când soarele începea să risipească ceață, ieșeam pe ponton și mă izbea, dureros, lumea. Îmi venea atunci, instinctiv, să mă arunc pe jos, să mă
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
împreună cu domnul Rosetti, profesorul Ene, Titi Filip, Eugen Ștefănescu și Radu Bumbaru se întâlniseră cu toții într-un restaurant din Vancouver, Canada, când s-a apropiat de ei un personaj destul de ciudat: blond, înalt, spelb și cu ochii înroșiți, poate de la aburii alcoolului sau, cine știe, poate de la fumul de țigară ce învăluia ca într-un nor de ceață siluetele celor din jur. Dumitru Sinu ridică privirea și la fel de mirat ca și prietenii săi, așteaptă ca străinul să le spună ceva: Vorbiți
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339935_a_341264]
-
dar ce rămâne din aceste biete silabe desenate pe obrazul rotundului de lut? scriu pe țărână, dar vine ploaia și duce totul la vale, departe, în marea cea mică și în marea cea mare, și bate soarele, și se face abur, și se ridică la cer, cu tot cu scris!... Scriu pe zăpadă, dar vine primăvara, și omătul se topește, și se face abur, și se ridică la cer, cu tot cu scris!... Scriu pe spinarea iubitei, dar iubita mă părăsește, pleacă în alte brațe
Ca să nu se ridice la cer, le-am adunat şi am plâns peste ele () [Corola-blog/BlogPost/340012_a_341341]
-
totul la vale, departe, în marea cea mică și în marea cea mare, și bate soarele, și se face abur, și se ridică la cer, cu tot cu scris!... Scriu pe zăpadă, dar vine primăvara, și omătul se topește, și se face abur, și se ridică la cer, cu tot cu scris!... Scriu pe spinarea iubitei, dar iubita mă părăsește, pleacă în alte brațe, și aceste alte brațe o vor sfărâma supt porunca și supt imperiul geloziei, și se va înălța la cer, cu tot cu scris
Ca să nu se ridice la cer, le-am adunat şi am plâns peste ele () [Corola-blog/BlogPost/340012_a_341341]
-
și astăzi: „Veniturile statului, scrie Eminescu, per-cepute asupra contribuabililor (...), sunt plata pe care cetățeanul o dă pentru a primi în schimb servicii echivalente. Ce servicii echivalente ne dau Adunările care-și pierd vremea în discuții zadarnice, votând însă cu iuțeala aburului legile cele mai importante, care ar trebui mult timp studiate? Suma neproporționat de mare care se ia în fiecare an din averea comună, în loc de a se întrebuința la dezvoltarea vieții economice și de cultură a populațiunilor, se împarte în sinecure
Neamul românesc nu doarme! () [Corola-blog/BlogPost/340013_a_341342]
-
MUNTE ÎN NOR Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Privește-l cum trece, rece Printre noi, o umbră De amiază abia întrezărita În oglindă - timpul, Un moșneag gârbovit, vagabond Prin abur, un contur cu nurii goi Atâtea secole a râs de noi Acum alunecă în cascadă, în păr Timorat, îmi adoarme pe umăr, un măr Fără șarpe, fără păcat Îl scot de pe deget, un inel pierdut - sau poate nici nu l-
TIMPUL MEU, UN MUNTE ÎN NOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340087_a_341416]
-
și cel care, eliberat pe cuvânt, o îngrijește, și alții, care nu mai au nici mâini, nici puteri, pentru ea, este nu o pedeapsă, ci o înălțare. Din cădere. În rang. Și uite așa, m-am pomenit râzând, singur, în aburul cald, si umed. De ce este îngrijorat domnul prefect? De suporterii câinilor? De ce nu sunt întâmpinați suporterii câinilor cu pâine și sare? La tren? La autocare? Mai fraților, noi vă dăm. Ce avem, mai bun. Din omenia pământului. Ca să învingă nu
Liviu Florian Jianu: Sa invinga Cel Mai Bun. Avancronica meciului Craiova – Dinamo () [Corola-blog/BlogPost/339414_a_340743]
-
o iubi acolo pe răcoarea lui curată, păzit de lumina mare a zilei.” Marin Preda realizează adevărate poeme ale universului câmpenesc, cu tonalități rapsodice, pline de un lirism sfâșietor.: „Soarele începu să răsară; câmpia se limpezește de spuma argintie a aburilor de rouă și întinderea ei care joacă acum în nemărginiri de foc rece pătrunde prin ochi înăuntrul omului, îl împrăștie afară, îl golește de frământările lui trudnice și apăsătoare, pentru ca după aceea să-l adune la loc într-un fel
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
singur pentru familie, pentru Țară și pentru Dreptate. Dacă eu pot, și tu poți! Așa i-a vorbit Iisus, de la egal la egal, ca între cărăuși. Apoi l-a bătut pe umăr în loc de rămas bun. S-a ridicat ca un abur, s-a dus cu tot cu povara păcatului spus. Scrisoarea Iisus de la Dunăre ne prezintă o lipoveancă care , neajungând la Iisus, din tot păcatul ei, și sărăcia ei, îi ține o candelă aprinsă omului ei dispărut, Cocor, un paria. În colțul casei
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
dacă n-o fi și chelit, iar de-atîta stat și așteptat a făcut pesemne artrită, da` ce naiba, asta-i altă poveste și, pe Orion, nu sînt eu cel care s-o spună. Asta-i, mai toarnă-ți unu` mare. Sigur, aburii verzi sînt normali la flnnx, totuși e mai bine să închizi ochii cînd bei, altfel, orbești într-o săptămînă, ha, ha, binecuvîntat fie numele lui Mrddl Profetul! Da, știu la ce te gîndești. Ce face un bătrîn șobolan de spațiu
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
săi, Cu ce a-mplinit și nu a împlinit. Șerpi încolăciți pe același sceptru, Fiecare e rege în inima lui, Chiar și atunci când umblă desculț, Trupul își schimbă conturul, sufletul nu, Amfore suntem, amforele se sparg, Vinul de mult a secat, aburul lui - hrană le este Norilor, îngerilor, mai știi, Poate lui Dumnezeu, Să nu hulim. Numele nu e de nici un folos, Eu îți sunt frate, vrei sau nu vrei, totuna este. Boris Marian Referință Bibliografică: Ce poți să spui? / Boris Mehr
CE POŢI SĂ SPUI? de BORIS MEHR în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340745_a_342074]
-
zăpezile” În “Asfințit”, poeta creează un tablou de o cromatică intensă, textul cumulând cu figuri de stil extrem de expresive: " Soarele era uneori la asfințit/ Valea suna a pustiu/ Deși era primăvara,/ Se topeau zăpezile/ Zăpezile...ah, zăpezile.../ Atâta fum de aburi/ Se-nalță din florile/ Ce urmau să înflorească/ Dar unde înfloriseră,/ Unde era adâncul neștiut/ Nevăzut încă de oameni,/ Plutitor dincolo de cuvinte?" Plinătatea luminii, fecunditatea cosmică revarsată în plan terestru vor transforma toate elementele în principii vegetale, redate prin florile
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
ca o pajiște și-atente zburlesc zulufi-i ninși peste sprânceană în brațele iubitului se-ascunde părelnic speriată și cerșește sărutul lui pe frunte să inunde de drag și bine stare ce-nflorește decorul verde se preschimbă-n scena cu aburii de rouă inundată un roi de fluturi vor să-i fie trena puștoaicei de iubire alintată *** ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Pastel de iubire / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1550, Anul V, 30
PASTEL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340963_a_342292]
-
se mai stinge. La trecerea numai unui an de la plecarea Mădălinei la festinul sferelor astrale, s-a urcat și steaua lui Cornel Fugaru! S-a stins muzicianul, dar a rămas lumina spiritului său, care nu se poate desdesena ca un abur, nu se poate uita, ca o umbră! Dacă misterele cele mai încătușate ale simplității vieții oamenilor obișnuiți rămân de cele mai multe ori nedezlegate, întreaga viață a lui Cornel Fugaru se oglindește în cristalizările lirice ale cântecelor lui. Textele acestor cântece, multe
CORNEL FUGARU. A PLECAT ÎN ETERUL MĂRILOR STELARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341065_a_342394]
-
senzația de mătase a pielii ei. Intensitatea sărutului creștea sau scădea, Alma s-ar fi prăbușit dacă el o elibera din îmbrățișare. Nu-și simțea membrele, îi ardea tot trupul lipit de el. Se simțea că într-o baie de aburi, avea senzația că picioarele nu-i ating podeaua. O cuprindea amețeala ... încercă să se desprindă. El șopti cu fruntea lipită de a ei: - Din prima clipă când te-am văzut, am dorit să fac asta. Alma îi simțea răsuflarea fierbinte
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
de vrăjmașii văzuți și nevăzuți.” Cercetă din priviri curtea cetății, apoi se întoarse în mijlocul oaspeților plin de încredere în ocrotirea Atotputernicului. Către orele dimineții musafirii zăceau care pe unde apucaseră prinși atât de oboseală și nesomn, dar mai ales de aburii beției. Câțiva oșteni schimbară străjile, iar căpitanul, după ce se asigură că totul este în regulă și la orizont se arată zorile, se duse într-un colț să ațipească câteva ceasuri. Era fericit că forțele iadului i-au ocolit în această
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
toamnele peste verile mele...Dar știu și acum , ca și-atunci, că parfumul ogrăzii cu primăvară este cel al toporașilor... Azi, privind nămeții de omăt pe fereastră , stând la o masă , am cerut un ceai...Toată primăvara a izbucnit din aburii ceaiului cu gust de...miros de toporași...Și nu știu să-mi explic senzațiile astea extrapolate, combinate și filtrate de simțurile mele...Știu doar că, în fiecare zi, D-zeu îmi dăruiește câte-o primăvară, iar astăzi mi-a întins
GUST DE MIROS DE TOPORAŞI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341358_a_342687]
-
tine-relor fete la bustul gol, ce defilau și dansau pe podium sau își înfigeau fesele în barele din inox. Ochii lor deveniseră cât cepele. Nu au avut ocazia să mai intre prea des printr-un club. Alți bărbați, sub influența aburilor alcoolului în exces, se repezeau să introducă dansatoarelor de pe podium sub elasticul bikini-ului minuscul, sume de bani nu prea mari, mai mult simbolice. De fapt doreau să iasă în evidență în fața celorlalți consumatori că ei își pot permite această
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341309_a_342638]