3,948 matches
-
se riscă aici o simplificare, o îngustare, o retardare), un tip de gîndire obiectuală „specific” oralității, după care lumea ideilor nu s-ar pune în mișcare decît prin manevrarea directă și condiționată a lucrurilor. Doar dacă dăm relației lucru-cuvînt o accepțiune modernă (Noica, Wittgenstein), „lucrul” reprezintă începutul și sfîrșitul cunoașterii înseși. Este cunoașterea în esențialitatea sa. Intenția păstorului nu are un sens limitat, subsumat breslei și oralității, ci unul destinal, raportabil, e drept, la comportamentele mitice. Asemenea oricărui ins din marea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
colectivă". Aceasta favorizează consensul între marea majoritate a grupurilor sociale. În acest caz, ea face trimitere la binecunoscutul concept durkheimian și la o stabilitate apropiată de cea a miturilor, a credințelor sau a valorilor fundamentale ale unei societăți. Într-o accepțiune secundă, mai clasică, se adaugă adjectivul "social" termenului "reprezentare", care este astfel asociat cu diferența dintre grupuri și, în consecință, cu pozițiile pe care acestea le ocupă în societate. O formă de acest fel este evocată de cea descrisă anterior
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cu referințe la autori semnificativi, se resimte pe tot parcursul lucrării, ceea ce conferă lecturii coerență, claritate și accesibilitate. Îmbinând un efort remarcabil de sistematizare a literaturii de specialitate cu spiritul analitic asupra temei tratate, autorul prezintă un tablou convingător asupra accepțiunilor fundamentale ale conceptelor de schimbare socială, modernitate, postmodernitate și tranziție spre epoca izomodernă. Grila analitică asumată se dovedește deosebit de fructuoasă în analiza raportului dintre raționalitatea asociată modernității și cunoașterea sociologică: lucrarea nu limitează sfera conceptului de raționalitate la sensul conferit
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
morfogenetice, atunci asistăm la apariția a ceea ce putem identifica drept "omul izomodern"3, ca avatar al epimorfozei unui tip nou de umanitate: omul izomodern recuperează reflexiv valorile modernității timpurii și depășește relativismul axiologic al postmodernității specifice secolului trecut 4. În accepțiunea pe care o propun, "izomodern" reprezintă ceea ce transcende "postmodernul", printr-o revenire la unele dintre valorile spirituale clasice ale modernismului inițiator. Acest proces, care poate fi numit "a patra hipnoză antropogenetică", asemănătoare cu mutațiile asociate epocii artei rupestre, invenției scrisului
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
s-ar raporta la traiul comunitar în genere, în vreme ce "societalul" s-ar referi la societăți particulare. Nu consider că o astfel de abordare este fructuoasă: dimpotrivă, instituțiile sunt sociale, deoarece se referă la societate, însă structurile societății sunt societale. În accepțiunea mea, termenul "social" se referă strict la fenomenologia societății, în vreme ce termenul "societal" are mai degrabă conotații stuctural-morfologice iar în aceste sensuri voi folosi diferențiat cele două concepte. În ceea ce privește societatea românească actuală, voi considera că aceasta parcurge un traseu al modernizării
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
din deservirea cultului religios, și operele de artă autonome, independente de conceptul sacrului instituționalizat, a căror finalitate nu este de natură religioasă, ci pur-estetică. De altfel, teoria și practica artistică actuală diferențiază, în ceea ce privește conceptul de artă sacră, o serie de accepțiuni specifice manifestărilor creatoare contemporane. În acest sens, în prima dintre aceste viziuni, termenul sacru face referire la orice creație cu caracter religios, considerând, prin urmare, că orice artă este sacră, prin însăși calitatea ei de a fi artă, și desemnând
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
orice creație cu caracter religios, considerând, prin urmare, că orice artă este sacră, prin însăși calitatea ei de a fi artă, și desemnând relațiile cu tot ceea ce depășește planul umanului: divinul, cosmicul, forțele naturii, ocultismul, iraționalul, transa etc. O altă accepțiune a termenului implică o anumită diferențiere în funcție de prezența sau lipsa caracterului religios din operele de artă. Astfel, conceptul de sacru și relațiile sale cu domeniul creației artistice desemnează existența unei arte sacre sau religioase, respectiv a unei arte laice, diferite
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de cele religioase ale acestor opere. Așadar, prezentul material alege ca principale obiecte de studiu noțiunile sacrului, ale creației artistice și ale reprezentării vizuale, pe care le dezbate într-o viziune adaptată atât manifestărilor creatoare ale prezentului, cât și unei accepțiuni spirituale cu evidente accente creștine. Din această privință, studiul nostru imaginează o apropiere a sferei conceptuale a sacrului de cea a celorlalte concepte amintite, pe care caută să le prezinte într-o formulă personală, cât mai obiectivă, asemenea unui promotor
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în definirea sacrului evidențiază importanța care se acordă astăzi acestei noțiuni, scoțând totodată la iveală și extraordinara sa pluralitate de semnificații atât de natură psihologică, sociologică sau filosofică, cât și religioasă. Definirea sacrului este anevoioasă, fiecare civilizație rezervându-i o accepțiune diferită, în conformitate cu propria viziune. Așa cum au afirmat numeroși autori preocupați de această temă, amintindu-i aici doar pe teologul și filosoful german Rudolf Otto sau pe istoricul religiilor Mircea Eliade, la rândul nostru, avem credința că, în ciuda vastității sale, materialul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
practică majoritatea teoriilor moderne despre simbol 114, vom urmări să introducem acest concept asemenea unui important element constructiv, ce nu poate fi epuizat, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, de sensuri precum cele de simplu semn, obiect sau imagine, în accepțiunea noastră, simbolul aflându-se într-o deplină consonanță cu ideea de reprezentare vizuală a sacrului. Fiind percepută ca un dat firesc al naturii umane, atât în perioada Evului Mediu, care căuta mai mult să ofere o interpretare a lumii vizibile
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în mod diferențiat de înțelesurile acordate conceptului de sacru, încă din Antichitate, asupra originii și esenței sale s-au pronunțat un număr mare de teorii. Despre însemnătatea religiei au tratat o multitudine de studii de specialitate, care, până la dobândirea actualei accepțiuni a termenului, au marcat o întreagă istorie a evoluției acestui important sistem de credințe și practici spirituale. După cum arată unele dintre aceste teorii, premizele apariției religiei trebuie căutate încă din Preistorie, la originea acesteia aflându-se un complex de factori
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
absolută cu misterul transcendental, aflat dincolo de orice expresie concretă a vizibilului sau a sensibilului. Astfel enunțate, deși ar putea să pară restrictive, aceste definiții reușesc totuși să surprindă și esența convingerilor noastre, deschizând drumul unor interpretări și dezvoltări ideatice viitoare. Accepțiunea pe care o oferim în acest caz creației artistice, concepută în termeni absoluți sau idealizanți, asemenea expresiei de artă sacră, se identifică cu un soi de trăire mistică, a cărei specificitate poate fi probată în fiecare religie în parte. Atunci când
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Pergam și memebru al Academiei din Atena, cunoștea o largă răspândire 176 în vremea apariției creștinismului. Discursul său ridică discuția despre creație la nivelul viziunii Bisericii creștine, care în perioada propovăduirii dogmelor sale se confrunta, pe de o parte, cu accepțiunea gnostică, conform căreia lumea și creația erau atât de dominate de rău, încât nu ar fi putut fi opera lui Dumnezeu, ci a unor intermediari între Acesta și lume, respectiv cu viziunea total opusă, a platonismului, potrivit căruia întreaga existență
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
senzația revelării ei supranaturale. Acesta a fost și specificul gândirii antice a lui Platon, care concepuse inspirația ca un mesaj al divinității însăși 206, al viziunii renascentiste a lui Dürer sau a celei baroce a lui Bernini, în a cărui accepțiune, operele de artă erau rodul unui "furor divinus"207, și desigur al multor altor gânditori și creatori ai diferitor perioade ale istoriei. Pe marginea unei mai vechi discuții privitoare la dialectica dintre originea naturală sau supranaturală a acestei facultăți creatoare
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în tot mediul natural, au putut fi intuite unele dintre atributele Ființei Absolute, care, în calitatea sa de creator suprem, și-a lăsat amprenta frumuseții și a perfecțiunii în toate aceste opere. Astfel, natura ar putea fi considerată, potrivit unei accepțiuni mai largi, una dintre formele primare de reprezentare a sacrului, în sensul în care ea însăși fiind considerată o creație -, aceasta poartă în sine reflexia Creatorului ei. În ciuda acelor opinii care încearcă să opună știința religiei, natura dezvăluie prin modul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
politeiste anterioare ei. II.4. Reprezentarea vizuală a sacrului în arta creștină După cum demonstrează istoricul de artă Juan Plazaola, spre deosebire de alte sisteme religioase, în creștinism, sacrul prezintă o serie de înțelesuri speciale, acesta relaționând cu însăși ideea de Dumnezeu 364. Accepțiunea aceasta presupune, în viziunea lui Plazaola, o asumare de către credincios a condiției sale terestre, acceptând dependența față de divinitate printr-o consacrare 365 a sinelui și a lumii ce-l înconjoară, noțiunea sacrului asociindu-se în acest caz celei de sfânt
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pare a fi termenul cel mai frecvent utilizat, indiferent că este vorba de cultura creștină, islamică, budistă, sau de oricare altă zonă a manifestărilor cultice. În elaborarea succintei noastre încercări de definire a acestei expresii, vom porni de la cele două accepțiuni majore filosofică și religioasă pe care conceptul sacrului le cunoaște, noțiunea de artă sacră comportând, la rândul său, o serie de definiții, unele cu sensuri mai largi, altele cu sensuri mai restrânse. În cele ce urmează vom prezenta, în mod
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
religioasă pe care conceptul sacrului le cunoaște, noțiunea de artă sacră comportând, la rândul său, o serie de definiții, unele cu sensuri mai largi, altele cu sensuri mai restrânse. În cele ce urmează vom prezenta, în mod sumar, unele dintre accepțiunile contemporane ale expresiei de artă sacră, sintetizând principalele tendințe și orientări ale interpretării sale. În cadrul unui simpozion internațional desfășurat în luna octombrie a anului 2011, în Italia, la Florența, având ca tematică unele aspecte ale artei sacre actuale, la care
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
unele aspecte ale artei sacre actuale, la care au luat parte o serie de personalități marcante ale momentului, a fost remarcat faptul că, în prezent, noțiunea de artă sacră prezintă diferite posibilități de interpretare 466. Conform celei dintâi dintre aceste accepțiuni, mai largi, după cum observa istoricul de artă Juan Plazaola într-una din lucrările dedicate raporturilor dintre artă și Biserică, termenul de sacru este folosit adesea pentru a desemna orice tip de artă religioasă, unii dintre artiști considerând, prin urmare, că
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
raporturilor dintre artă și Biserică, termenul de sacru este folosit adesea pentru a desemna orice tip de artă religioasă, unii dintre artiști considerând, prin urmare, că orice artă este sacră, prin însăși calitatea ei de a fi artă467. În această accepțiune, arta sacră presupune o viziune cuprinzătoare, ea desemnând arta și relațiile sale cu tot ceea ce depășește planul umanului: divinul, cosmicul, forțele naturii, ocultismul, iraționalul, transa sau forțele superioare, într-o perspectivă asemănătoare celei descrise de Rudolf Otto în definiția pe
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ale cărei sensuri diferă de înțelesurile religiosului propriu-zis puncte de vedere oglindite corespunzător într-una dintre cele mai mari expoziții dedicate artei sacre contemporane: Traces du sacré, desfășurată în anul 2008, la Centrul Pompidou din Paris 468. O a doua accepțiune majoră a expresiei de artă sacră apare prin opoziția acesteia față de arta laică, într-o manieră asemănătoare definirii sacrului prin intermediul antinomiilor pe care acesta le manifestă față de profan. Aceasta este și viziunea pe care una dintre publicațiile recente din literatura
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
noastre"470, în deplină conformitate cu recunoașterea potențialului creator pe care aceasta îl deține. Cea de-a treia viziune asupra artei sacre face referire însă la un areal mult mai restrâns de semnificații, ea referindu-se la aspectele impuse de accepțiunea religioasă a noțiunii de sacru, și nu la cele date de interpretarea filosofică a acesteia. În acest sens, arta sacră desemnează o zonă a creației mult mai concretă și mai limitată decât în cazurile anterioare, în creștinism, ea având sensul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
doar pentru că tratează subiecte ce evocă teme de inspirație religioasă, atributul sacralității putând fi atribuit numai în condițiile unei corespondențe stricte între forma artistică și conținutul ideatic de natură sacră -, pe care îl transmite 480. În deplin acord cu această accepțiune, între forma și spiritul artei sacre trebuie să existe o legătură riguroasă, neputându-se discuta despre sacralitate în cadrul unei arte al cărei conținut formal este de natură profană. Această condiție reflectă o conjuncție fermă între nivelurile ideatice sau spirituale ale
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sa trebuind să fie recunoscută de o anumită instanță bisericească. Din acest punct de vedere, icoana bizantină corespunde întru totul principiilor estetice și religioase ale creștinismului, întrunind și înțelesurile expresiei de artă sacră. 2. Arta sacră = arta "religiilor". În această accepțiune, conceptul de artă sacră își arată aplicabilitatea multiplă de la o religie la alta, dobândind, de la caz la caz, noi sensuri și forme de reprezentare. Din aceste motive, noțiunea de artă sacră este comună diferitelor religii, ea găsindu-și expresiile atât
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
A., 1998). El își are originea în actul motric general al omului, realizat de acesta pentru întreținerea vieții și care s-a diversificat în timp, în structuri diferite, în funcție de tehnică, sistematizare și efectul urmărit. Termenul “exercițiu” are, în gimnastică, două accepțiuni: act motric repetat sistematic, sinonim cu exercițiul fizic; înlănțuirea mai multor elemente, care dau naștere unui exercițiu ce poate fi executat individual sau în grup, liber, cu obiecte portative sau la aparate. Exercițiul liber se definește ca fiind înlănțuirea mai
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]