9,793 matches
-
narative și a celor temporale, a unui autor cu o voce, dar fără chip. Autoportretul perfect conturat - adică așa cum Îi cunoaștem din literatura clasică - presupune existența unei „forme ficționale organizate”1, a unei intenționalități de a scrie În conformitate cu legile general acceptate ale literaturii. Or, jurnalul intim nu concurează În nici un fel (sau, În orice caz, nu conștient) efortul sistematic al creării unei realități secunde. Ambiția jurnalului intim este de a reface, de a re-da, de a salva in extremis realitatea primă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
articulare a autoportretului - la o extremă, de imaginarul cu pretenții de obiectivitate al scriitorului, la cealaltă, de expresivitatea involuntară a decupajului zilnic - conferă jurnalului, ca Întreg, rolul de conștientizare a sinelui. Adică prerogativele fantasmării În marginea a ceea ce pare cunoscut, acceptat și inamovibil. Înainte de a fi scrierea multiformă (Însă ușor previzibilă) a ceea ce se vede, jurnalul e investigarea turbulentă a ceea ce nu poate fi nici măcar presimțit. El ego-grafiază un spațiu al verticalității, contribuind, prin repetiție, la permanentizarea unor forme (lingvistice, imagistice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mărimile relative de structură: − ponderea populației urbane în totalul populației. Acest indicator, numit și rata de urbanizare, se bazează pe date globale, obținute în mod obișnuit cu ajutorul recensămintelor; este mai ușor de calculat și de interpretat, fiind de aceea unanim acceptat și utilizat; − ponderea populației rurale în totalul populației: În unele cazuri, pentru caracterizarea gradului de urbanizare<footnote Prin grad de urbanizare înțelegem mărimea absolută sau relativă a populației care locuiește în centrele urbane. footnote> se utilizează și raportul urban-rural, calculat
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
vorba, în primul rând, de UNESCO și apoi de Consiliul Europei 69 acest deziderat s-a definit tot mai precis. Revizuirea manualelor și a materialelor școlare adiacente, în spiritul unei mai bune cooperări internaționale 70, a devenit un obiectiv general acceptat, dar foarte diferit instrumentalizat, în funcție și de noua poziționare a statelor pe harta "Războiului Rece". Lectura critică a manualelor, doar în scopul revizuirii lor, a rămas și astăzi prioritară 71, fiind acutizată de evoluția noilor construcții politice post-comuniste și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nu a luptat tot timpul domniei cu oștile sultanului (ar fi fost și imposibil, date fiind resursele limitate ale Țărilor române, dar și ale aliaților lor potențiali)" făcând să pară cu totul firesc faptul că "de multe ori înțelegerile reciproc acceptate au precedat și au urmat conflictului militar"150. Lunga și complicata domnie a lui Ștefan cel Mare s-a dovedit și de această dată utilă, ilustrând în mod fericit superioritatea pragmatismului politic în fața eroismului războinic, fie el și antiotoman 151
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a impus, din nou, în detrimentul informațiilor perturbatoare din zona mass-mediei, a politicii, a industriei editoriale sau chiar a profesioniștilor istoriei. Puși la punct de foștii elevi, responsabilii din Minister, editorii și autorii de manuale s-au repliat în limitele povestirii acceptate reluând, pentru toți școlarii de ieri sau de azi, aceeași definiție: "Ștefan cel Mare a fost cel mai mare domnitor al Moldovei. El i-a înfrânt pe turci la Podul Înalt". Ce spun elevii În ianuarie 2004, câțiva zeci de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
noi o explicație nu este decât modul în care povestirea se organizează într-o intrigă ce poate fi înțeleasă"199. Deși ea are multe chipuri, dorința de verosimil a publicului obligă autorul să nu se îndepărteze cu totul de trecutul acceptat și autentificat. Oricât de romanțată ar fi o istorie, nu i se îngăduie o retragere completă în ficțiune. Dimpotrivă, de dragul adevărului echivalat adeseori cu rigoarea sau cu impersonalitatea expunerii, alteori cu fetișizarea surselor istorice se presupune că cititorul acceptă o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
din profunzime și care, fără el, ar rămâne ascunse în replicile mentalului colectiv"296. Rezumând, evenimentul poate fi un bun post de observație pentru cei interesați și abilitați să o facă. Nu este o "știre", ci un indicator al semnificațiilor acceptate sau disputate. Este simptomul unui întreg sistem de uzanțe și valori sociale, căci "nu există eveniment care, oferit tuturor, să fie același pentru toți"297. Istoricul rămâne una din instanțele capabile să construiască o negociere a sensurilor și simbolurilor în numele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
între războiul de independență și Primul Război Mondial, răscoala din 1907 devenea faptul istoric cel mai însemnat. În timp, manualul a fost redactat tot mai "științific"305, îmbogățindu-și arsenalul argumentativ, doar pentru a susține aceleași idei. Și galeria eroilor acceptați a suferit unele corecții. Într-o nouă formulă, din 1954, atrăgeau de la început atenția portretele lui Gh. Gheorghiu Dej, căruia i se atribuia acum o biografie revoluționară exemplară, pornind din 1933306. În rest, erau la modă ilustrațiile-perechi: Marx și Engels
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
la altul, accentele istoriografice se modificau, ajungându-se ca perioada 1917-1918 să fie explicit dedicată, printr-o lecție separată, "unirii Transilvaniei cu România". Decupajele cronologice generale se reașezau în unități mai largi. "Orânduirea capitalistă" cuprindea astfel episoade istorice de mult acceptate, a căror selecție ideologică părea, deja, aproape inofensivă: "Revoluția din anul 1848 în țările române", "Formarea statului național român", "România în perioada 1918-1944" și "Revoluția populară în țara noastră"341. După atâtea oscilații, anul 1918 s-a impus în fața impozantului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sub raport economic și social, a produs noi motivații de rememorare a trecutului socialist. Chiar autorii manualului recunoșteau necesitatea unor noi perspective de înțelegere a acestei istorii, care nu putea fi judecată în bloc. Din rațiuni identitare, trebuiau recuperate și acceptate lucrurile bune care populaseră trecutul socialist 96, pentru a nu desconsidera ori umili o bună parte a cetățenilor Germaniei de astăzi. Republica federală a învins, competiția s-a încheiat și era nevoie de o nouă redefinire a identității naționale, după
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
deranjante. Și de această dată, lecția de istorie a rămas la fel de semnificativă prin insistențele ca și prin omisiunile sale. Din complementaritatea rememorărilor și a uitărilor se conturează un trecut străin de toți cei care l-au cunoscut dar, până la urmă, acceptat și recomandat ca fiind comun, "al nostru". III.3. Foști elevi Mărturii în filigran Invitați să-și amintească anii de școală și, implicit, viața lor de atunci, elevii de altă dată au creionat un alt portret al perioadei comuniste, de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
perfecționării tipăriturii, ci și de o anume evoluție a concepțiilor istorice, didactice și grafice. 307 Comentariul de imagine a devenit probă a examenelor de bacalaureat în Franța, ceea ce nu ar fi fost posibil fără prealabila construire a unei metode, general acceptate, de analiză a ilustrației, bine susținută prin manuale și prin recomandările didactice pentru profesori (vezi, în acest sens, Sandrine Lemaire, Lecture et decodage de l'image, "Historiens & Geographes", nr. 367, iulie-august 1999, pp. 35-38). 308 Acest fenomen nu mai este
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Discursul, conversația, dialogul în varianta cooperativă formulată de Paul Grice (1975) sînt reprezentate de o succesiune de replici mutual accesibile și interconectate. În conformitate cu principiul cooperării ("contribuția fiecărui participant trebuie să fie determinată ceteris paribus de momentul și scopul sau direcția acceptată a schimbului discursiv"), actorii discursivi trebuie să respecte un set de maxime: * a cantității (contribuția discursivă trebuie să furnizeze exact cuantumul de informație necesar înțelegerii mesajului: nici subinformare degenerînd în redundanță, nici densitate informațională excesivă care duce la ermetism); * a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
just în necesarele repere istorice și anticipând multe din problemele de receptare, după care ia în discuție anumite aspecte ale romanului, gen considerat de critica literară drept "sertarul literar cu cel mai mare impact asupra tuturor categoriilor de cititori" și acceptat ca atare și în cartea de față. O configurație dacă ne gândim la noile perspective impuse o dată cu apariția mult mai complexelor studii culturale rezultând din intersectarea a două genuri (?), ele în sine extrem de seducătoare și ofertante din punct de vedere
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nimic în comun cu parodia. În cazul intertextualității parodice, textul parodiat este atât de atent selecționat încât să fie recepționat ca atare de cititor, nu interpretat ca o addenda. Nu lipsesc nici umorul, nici asumarea ludicului; parodia este o convenție acceptată, la început în joacă (și) de cititor, pentru ca mai târziu să se atingă dimensiunea seriozității interpretative. Astfel încît cea de-a doua perspectivă asupra parodiei pe care o au în vedere textualiștii trebuie căutată în percepția textului ca rezultat în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
amatori care improvizau pornind de la anumite versuri homerice,și acestea stăpânite "din auzite", și care pregăteau, implicit, terenul pentru rapsozii profesioniști; alții le reproșează inducerea unui sens peiorativ ideii de parodie, redusă la stadiul de simplă "bufonerie". Sensul în genere acceptat însă îi desemnează pe scriitorii alcătuitori de parodii la textele homerice. G. Genette detaliază, considerând că verbul parôdein (pornind de la compusul para, cu două sensuri [nota bene] "pe lângă, alături de" și "contra, împotriva") ar putea, originar, să trimită la două realități
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Petronius s-a născut noul, sub forma antieroului picaresc, inexistent în satira menippee. Acesta este și narator, și protagonist (Encolpius), parcurge neașteptate peripeții, existența lui se supune caracterului aventuros al desfășurării faptice, iar statutul său e întotdeauna unul de acceptată inferioritate. Satyriconul narează la persoana întâi, prin intermediul lui Encolpius, o suită de aventuri în fond burlești legate de modul în care câțiva tineri Encolpius, Ascyltos, Giton își explorează propria sexualitate, motiv pentru a înfățișa amănunțit și pentru a satiriza tarele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dificultăți majore, ci este o provocare erudită. O dată ce au depășit nivelul prim al imitației stilistice, parodiștii "atacă" anumite opere fie pentru că le consideră demne de polemică, fie pentru că acestea din urmă au, pur și simplu, o valoare îndeobște și unanim acceptată. Ceea ce, să recunoaștem, poate la fel de bine să mascheze o strategie de impunere, pe o piață editorială concurențială, prin efectul imediat asupra conștiinței receptorului. Totuși, pe termen lung, nu rezistă decât acele opere în care din adaptarea și adoptarea stilurilor/ vocilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
program științific alcătuit, validat de-a lungul mai multor generații de elevi și care, date fiind funcțiunile sociale ale școlii, nu poate suferi modificări esențiale care să țină seama și de programul familial. În acest context, este de regulă m acceptat că la intrarea în clasa I organismul copilului poate fi supus unui adevărat șoc fiziologic generat de modificarea conținutului și ritmicității acțiunilor pe care urmează să le realizeze. Complet restructurat, alternând precis perioadele de efort intelectual cu cele de odihnă
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
Cornea: "Prin referențial nu înțeleg accesul direct la lucruri, ci la constructe ale lucrurilor, căci realitatea nu este ceea ce există în sine, ci ceea ce experimentăm ca fiind real, în funcție de organele noastre de simț, capacitățile cognitive și modelul de lume socialmente acceptat. Cuvintele nu se suprapun întocmai peste lucruri, ci le interpretează în raport cu convențiile culturale" (P. Cornea, Introducere în teoria lecturii, Polirom, Iași, 1998, p. 33). 37 P. Cornea, Interpretare și raționalitate, Polirom, Iași, 2006, pp. 390-391. 38 Ibidem, pp. 391-392. 39
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
lui Avraam de către Jahve ori proclamată prin alianța sinaitică. Omul este chemat să răspundă lui Dumnezeu, supunându-se legii sale; în virtutea acestui pact, poporul ebraic este ales, iar termenii de națiune și religie coincid fără echivoc. Războiul este un fapt acceptat, parte a raportului normal dintre popoare, iar Dumnezeu este prezentat, printr-un antropomorfism accentuat, asemenea unui războinic care luptă pentru Israel. Ideea de război sfânt, prefigurare a judecării popoarelor la sfârșitul lumii, provine din concepția monoteistă israelită, potrivit căreia Dumnezeu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ființelor umane în baza puterii războinice. Scriitorul african pare să aibă destul de clar în vedere faptul că această tipologie religioasă deriva din tradițiile păstrate de cei care dețineau puterea, pentru a-și menține nepieritoare propria faimă de-acum înrădăcinată și acceptată pasiv de credința populară. Evidențiind falsitatea și neomenia concepției religioase păgâne, autorul critică poezia și filozofia care contribuiau la răspândirea erorii unei glorificări obținute cu prețul sângelui altor ființe umane. După ce a discutat despre natura adevăratei virtuți, în polemică cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unor cavaleri fără pată și neînfricați, apărători ai credinței împotriva celor păgâni. Cu această ocazie, fantezia populară a creat niște eroi legendari precum un Georgius, un Theodorus, un Demetrius și un Procopius a căror inexistență istorică astăzi e pe deplin acceptată. Din actele rămase ne rezultă că acești militari fiind creștini au fost târâți în tribunale nevrând să cedeze în fața intimidărilor de a sacrifica idolilor și nici de a asculta de poruncile împăraților în acest sens. Anterior, ei nu protestaseră împotriva
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și străine (aliate ori inamice) în conexiune nemijlocită cu derularea marii conflagrații dintre 1939 și 1945, la care România - în anume etape - a luat parte activă. CAPITOLUL III COMUNITATEA INFORMATIVĂ A ROMÂNIEI STRUCTURI, ORGANIZARE, FUNCȚIONARE (1939-1945) Este unanim recunoscută și acceptată aserțiunea potrivit căreia orice stat modern își are sistemul său „imunitar”, asemenea corpului uman, reprezentat de serviciile secrete de informații și contrainformații, ce apără interesele sale privind securitatea națională. Eficiența „anticorpilor” elaborați de aceste organisme este asigurată, în mare parte
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]