1,971 matches
-
fost Timișoara. Ca regizor la Teatrul German am montat o serie de spectacole ce s-au bucurat de apreciere: „Deșteptarea primăverii” a lui Wedekind, „Căsătoria” lui Gogol, „Erasmus” a lui Dolfi Solomon, În premieră absolută. Ca pedagog, studenții mei de la Actorie din Timișoara s-au apropiat foarte mult de mine. Și reciproca. - Din exterior, mulți opinează despre situația dezastruoasă a sistemului pedagogic artistic românesc. Din interior cum vă apare această situație? - Din păcate, nu pot contrazice prima opinie. Învățământul artistic trece
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
apare această situație? - Din păcate, nu pot contrazice prima opinie. Învățământul artistic trece printr-un moment greu. A dispărut componenta concurenței Între candidați. Implicit, a dispărut și calitatea. Dacă În anii 70 erau o sută de candidați pe loc, la Actorie, și tot mai intra câte unul slab, Îți dai seama ce se Întâmplă când sunt 0,8 pe loc... - De ce a scăzut atât de dramatic concurența? - Nu pentru că În România n-ar mai fi oameni pasionați de teatru. Probabil motivele
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
chiar ai reușit, parțial! Revenind, am fost deci angajat În teatre, ca regizor. Că În paralel mai scoteam câte o carte, scriam un scenariu sau făceam o scenografie, asta e partea a doua. - Ca regizor cum vă gestionați relația cu actorii? E o relație tehnică, apropiată? - E o relație familială. Actorul meu preferat este cel care Îmi e apropiat și care ar putea face parte din familia mea. Lucrez cu actorul Într-o manieră relaxată. Am auzit că sunt regizori care
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
se manifestă el la acest Început de secol. - Avem de-a face cu o superficia lizare a Întregii mișcări teatrale românești. Nu văd cum ar putea criticii scăpa de această superficia lizare. Pretutindeni - În regie, În dramaturgie, În scenografie, În actorie - există reprezentanți ai superficialității. Evident că și În teatrologie. - Mai este astăzi teatrologia o meserie? - În sens clasic și etimologic, nu prea mai este! E, Însă, nevoie de oameni care să comenteze spectacolul teatral. - Totuși, mulți dintre acești oameni fac
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
întreabă Finn nerăbdător. Da’ tare-ți mai arde buza! Nu glumi! Mi-am dorit să fac echilibristică de circ de când l-am văzut pe Burt Lancaster în Trapez! Știai că a fost gimnast de circ înainte să se apuce de actorie? —Chiar? — Da, ăia actori, care-și făceau singuri cascadoriile - Burt Lancaster și Robert Mitchum. Mitchum a făcut box, făcea față în orice bătaie de prin baruri. Finn începe să viseze. Întotdeauna mă distrează să văd cum tipi hetero se sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
zile și 22 ore. În 60 ani timp tranzacționare trenuri stația Brăila: 109865 ore / 4577 zile și 17 ore = 12 ani și 5 luni. A u vrut să se suprime una pe cealaltă. Au ajutat aici: figurația, echipele de tehnicieni, actorii din perioada a peste 30 de ani în turnarea filmelor românești (toate proaste) regizate de Sergiu Nicolaescu. Dincolo, figurația, echipele de tehnicieni, actorii din perioada următorilor 30 de ani, de turnare a filmelor românești (toate proaste) sub regia lui Sergiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
luni. A u vrut să se suprime una pe cealaltă. Au ajutat aici: figurația, echipele de tehnicieni, actorii din perioada a peste 30 de ani în turnarea filmelor românești (toate proaste) regizate de Sergiu Nicolaescu. Dincolo, figurația, echipele de tehnicieni, actorii din perioada următorilor 30 de ani, de turnare a filmelor românești (toate proaste) sub regia lui Sergiu Nicolaescu. Arhitectura caselor a fost desprinsă din peisaj, așezată pe șenile cu prova în vânt, paralelă cu linia de tramvai, cu direcția moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai conta), despre Titus curgeau bancurile studenților, care își făcuseră o părere despre valoarea artistică a lui Titus, dar nu conta, bărbatul - prin Maestru se angajase și profesor la o facultate particulară de teatru conducea o clasă de studenți la actorie - punea în scenă Shakespeare și Brecht. Iar studenții, talentați și nebăgați în seamă, glumeau pe holuri: am văzut o piesă nouă, cu Victor în rolul principal. care, Rebengiuc?, aaa, nu, Victor de la secția 1 sculărie! mai joacă și Ștefan. care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
copiii, după discuțiile alea, Iacobescu, și uite-așa apar Iacobeștii în Cristești, doar eu am transformat în Iacob, că e mai expresiv, mai mitic. — Ai dreptate, confirmă fata, clipind cu interes foarte vizibil și atenția toată spre proful ei de actorie. De ce o fi mitic?, se întreabă fata, dar nu îi spune nimic marelui actor, el, numai, le știe pe toate. — Maică-mii i-a plăcut. Octavian Iacob... sună bine, băiete, e nume de artist. Mama a fost învățătoare... a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în cea mai mare parte, nu-i bună pentru altceva decât pentru pantomime neînțelese și pentru gălăgie: aș pune să-l biciuiască pe un asemenea ins... rogu-te, ferește-te de așa ceva*... — Era, și pentru mine, o bună lecție de actorie ce zicea Shakespeare, nu înțelegeam chiar tot, dar esența era ca și a mea: nu grăbi... Când nu mă mulțumea ceva, te opream, copile, vezi c-aicea nu e bine! Veneai de la școală și ziceai: hai, mamă, să mai recităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
drag, nu te lua după tată-tău, cu Dragostea, să alegi Teatrul, cum spun eu, că mare o să fii! Băiete, băiete, mare actor ai să fii, mai zice, Marinică. Mare, și dacă ar ști cineva că tu nu ai învățat actorie cu bătaia, că singura indicație pe care am auzit-o aici, a fost asta: nu mai grăbi așa... * — M-am născut, îți ziceam, iubito, ăăă, să-ți mai spun?, ei, sigur că să-mi spui, în lumea aia din Cristești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
întâi a fost Rita, și apoi Vichi... Și asta e a doua poveste... — A doua, dacă vrei tu să le numeri, m-am însurat, îți ziceam, ca să trec peste o tragedie ce mi s-a întâmplat în primul an de actorie, de-abia terminasem facultatea în orașul meu moldovenesc și m-au oprit acolo, asistent la Catedra de Actorie, apoi am venit în București, prin concurs, Proful de Actorie, îmi ziceau studentele în primul an de profesorat, aveam un succes imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să le numeri, m-am însurat, îți ziceam, ca să trec peste o tragedie ce mi s-a întâmplat în primul an de actorie, de-abia terminasem facultatea în orașul meu moldovenesc și m-au oprit acolo, asistent la Catedra de Actorie, apoi am venit în București, prin concurs, Proful de Actorie, îmi ziceau studentele în primul an de profesorat, aveam un succes imens la gagici, însă eu eram prieten cu o fată, Ani-Anita, am fost cu ea din anul trei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
peste o tragedie ce mi s-a întâmplat în primul an de actorie, de-abia terminasem facultatea în orașul meu moldovenesc și m-au oprit acolo, asistent la Catedra de Actorie, apoi am venit în București, prin concurs, Proful de Actorie, îmi ziceau studentele în primul an de profesorat, aveam un succes imens la gagici, însă eu eram prieten cu o fată, Ani-Anita, am fost cu ea din anul trei de facultate până am terminat, tipa vroia să dea admitere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
s-a născut femeie care să nu poată fi cucerită cu o poveste, că mare e puterea ei!, știe și se mai uită din când în când în ochii de aur ai fetei, studentă la el, sunt eu prof de actorie sau ce naiba? Am plecat amândoi de la petrecere și, pe drum, i-am scuturat în păr toate crengile de tei înflorit, sclipeau galben pletele ei negre și scurte, între sânii femeii căzuseră, umede, florile de tei ale unui întreg bulevard, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apa, așa e viața, pe toți ne liniștește ceva. * — Să revenim, iubito, mai avem timp?, timp avem, dac-am avea de toate ca timpul care este pe noi, Loredana nu-l întrerupe pe bărbat, primul ei bărbat, profesorul ei de actorie... Dar Maestrul știe că relația lui cu timpul este alta, că el nu mai are tot atâta timp cât ea, cât fata asta cu ochii de aur. Pe actrița aia din provincie, soția marelui regizor, mi-am zis că nu pot s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
înseamnă confort. Cum să las eu așa un bărbat? Iar, măi, dragă Tină. Mânca-ți-aș mintea ta profundă și incitantă, talentul ăla ascuns pe care nu vrei să-l arăți pe scenă, mi-ai ocupat degeaba un loc la actorie, că vroiai tu teatru, vroiai teatru și acuma ți-e frică de scenă, zici tu că ești ridicolă, atunci stai la birou și scrie, transmite emoția prin cuvinte, nu prin scenă, prin cuvinte și prin voce, că ai o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
întorc, să vezi, de ieri până azi, ce-ai putut construi. Scrisul de sub lupă Fata intrase în anul acela la Facultate. Iubea Teatrul mai mult ca pe orice și se visa actriță. E mare studentă la ușa Profesorului ei de actorie. Subțire, înaltă, cu plete ca grâul. Blugi, teniși, tricou. Intră în Secretariatul Catedrei, nimeni, doar computere, telefoane, fișete, ceasul atârnat pe un perete. Toate oprite, și computere, și ceas, și telefoane. Liniște. E bine că nu-i nimeni. Ea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
face bine unui actor, așa cred eu, îl intelectualizează, își pierde spontaneitatea, devine artificial, un actor inteligent trebuie să-și lase inteligența acasă, dacă o are... -, am și sfătuit-o să facă regie, ar fi fost mult mai bine decât actorie. Complicată, complicat eram și eu, deci... Doar Teatrul mă mai făcuse atât de fericit. Maică-mii îi plăcea, îți mai zisei asta, mi-a spus între patru ochi că ar trebui să o duc acasă la mine, noi am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
chelnerița, se vede că îl știe de mult. — Rita? — Grătar, cartofi, salată. — Idem, adică la fel, râde el. Adu-ne și două beri. Rămân singuri și se lasă tăcere. Studenții de pe la mese trag cu coada ochiului la proful lor de actorie, la fata de alături, pariu că la anul e studentă la noi?, șoptește unul, mai taci naibii din gură, îl oprește altul, nu vezi ce bucățică e?... — Să-ți spun un banc, îi spune bărbatul fetei cu părul ca mierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
oftează -, ziceți că nu e așa... S-o fi îndrăgostit și Maestrul, repetă Frumoasa Neli, ca o specialistă. — S-a îndrăgostit pe dracu’, ce, el se mai poate îndrăgosti?, a înnebunit!, îți spun eu... Și cum se descurcă la serviciu?, actoria nu e muncă la birou, la acte, la contabilitate, întreabă Neli gânditoare, ea a văzut atâtea spectacole, l-a văzut pe domnul jucând teatru, a văzut că nu era un măscărici, era... este cel mai mare actor în viață. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bune. În jur, doar trăncăneala și vorbe de clacă, strânse în jurul șampaniei bune, tartinelor dichisite, chelnerilor în smoching, banilor, printre care mă strecuram liber ca apa, în timp ce împărțeam zâmbete stranii, semne din mână sau țipete. Toți păreau să discute despre actorie, și încă în termeni foarte specializați - muncă, odihnă, disponibilitate, vizionări, proiecții și toate celelalte. Am crezut că sunt cu toții producători amatori, sau cel puțin asta erau acum. Să fii bogat e tot o chestie de actorie, nu-i așa? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
păreau să discute despre actorie, și încă în termeni foarte specializați - muncă, odihnă, disponibilitate, vizionări, proiecții și toate celelalte. Am crezut că sunt cu toții producători amatori, sau cel puțin asta erau acum. Să fii bogat e tot o chestie de actorie, nu-i așa? Un stil, o poză, o interpretare pe care o impui lumii? Indiferent că ți-ai fabricat singur rolul sau nu, trebuie să dovedești că îl meriți, că banii au ales bine alegându-te pe tine și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
catifea cu ape vișinii și cu fund de atlaz albastru de care cred că nu se des părțea niciodată. Altfel, era, ca și ea, haios, nepă sător, cam leneș... Imposibil de spus din ce trăia. Căci mă-ndoiesc că din actorie, cum (nici măcar nu) pretindea: nu cred că Othello - singurul rol în care-l vedeam cât de cât - se juca destul de des în acele zile la Paris... Din toată expoziția mi-a rămas în minte doar o singură pictură. Cred că
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
balalaică munții se scufundă în cer și un inorog studiază cu lupa florile albastre din ierbare urmează stația anii treizeci cu peronul pe partea dreaptă cerșetori cu degete palide răscolesc prin viscere atenție se închid ușile de piatră studentul de la actorie îți notează în carnețel internațional styl asociațiunea arta noul bauhaus velele sunt întinse întru căutare de himere urmează stația anii patruzeci cu peronul pe partea stângă cocoșii de metal cântă recviemul la ore fixe atenție se închid ușile de piatră
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]