1,981 matches
-
asemenea inepții sau ,,revelații subțiri”. Ei au fost o populație din Samaria, de alt neam decît ivriții, poate sciți și care nu se pupau deloc cu Iahwe cel întunecat. Sînt amintiți și de Saul în scrierile lui cînd povestește despre acuzele care i-au fost aduse de către tovarășii lui de rele - fariseii - fiind învinuit că era chiar căpetenia acestor conspiratori împotriva mozaismului. Ei au fost alungați din baștină de către fanaticii mozaici cînd au luat-o razna cu regele lor care trebuia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Iordachi, Op. cit., p. 204; 2 Marcel-Dumitru Ciuca, Op. cit., vol. II, p. 176; 3 Viorel Achim, Constantin Iordachi, Op. cit., p. 206; - 59 Astfel, criteriile urmărite de autorități păreau că erau cele de ordine publică și cele sociale. Nu putem ști în ce măsură acuzele la adresa rromilor din orașe erau reale. Nu crimele comise de țiganii în orașe puteau fi motivul principal, odată ce imensa majoritate a celor deportați proveneau din sate. În același timp, deportarea țiganilor nu a fost o măsură de natură socială
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
de război, în 1946, Ion Antonescu a invocat furturile și crimele comise de țigani în orașe, în timpul exercițiilor de alarmă antiaeriană. Astfel, criteriile urmărite de autorități păreau că erau cele de ordine publică și cele sociale. Nu putem ști în ce măsură acuzele la adresa rromilor din orașe erau reale. Nu crimele comise de țiganii în orașe puteau fi motivul principal, odată ce imensa majoritate a celor deportați proveneau din sate. În același timp, deportarea țiganilor nu a fost o măsură de natură socială
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
acea fără margini trufie a lui Mateiu pe care, ca poet, o proclamă și în versuri (" Că margini nu cunoaște păgâna-mi semeție / Afară de trufie nimic n-avut-am sfânt.") a produs și o victimă care, din eternitate, va reprezenta o veșnică acuză; redau faptele așa cum le-a reconstituit Șerban Cioculescu, reprimîndu-mi orice comentariu: "Mai acum 50 de ani și mai bine funcționa în locuința Margaretei Miller-Verghi din actuala stradă Gabriel Peri, cercul artistic Maison d'Art, frecventat și de Mateiu, bun prieten
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
adunați ciopor în jurul acestei dudui neprincipiale, căutând fiecare să-i intre în grații. Iată de ce, cu foarte puține excepții, cronicile criticilor care susținuseră entuziast ani în șir „filmele românești cu ingineri”, împlinind „opera prop” a regizorilor și scenariștilor, sunt devastatoare. Acuzele de cosmopolitism, putreziciune, indiferență, netipic, needucativ, contrar moralei comuniste culminează într- un articol de fond din Luceafărul cu sentința : „Nu e film, ca să nu mai spunem operă de artă, deci e improbabil că are ce căuta pe ecrane”. Decizia de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
biografică, formată doar din 10 momente importante din viața lui Paulescu (între care două sunt, evident, data nașterii și morții), încheindu-se cu un epilog semnat de Radu Ioanid, care rezumă viața lui Paulescu de o manieră extrem de negativă, aducând acuze chiar și celor care se solidarizează cu opera științifică a savantului. Subliniez științifică, pentru că nimeni în perioada postbelică și postrevoluționară (după 18) nu mai creditează scrierile antisemite paulesciene, considerate unanim ca fiind determinate conjunctural, în contextualitatea epocii în care a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
al domniei acestuia (anul 67 după Hristos). Ceea ce istoria bisericii consemnează din apostolatul lui Petru sunt: alegerea unui nou apostol în locul lui Iuda în persoana lui Matei (care avea să scrie o evanghelie), îndemnul pentru botez adresat iudeilor, ca și acuzele publice aduse evreilor pentru Deicid, ceea ce a dus la creșterea rapidă a numărului credincioșilor creștini. Mărturiile apostolatului lui Petru sunt evanghelia lui Marcu (care în fapt cuprinde memoriile lui Petru), 8 cuvântări cuprinse în faptele apostolilor și 2 epistole. Paulescu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
deoarece biblia în litera ei era respectată, nepromovând nici beția, nici desfrâul, nici cupiditatea, și nici despotismul, toate acestea nefiind altceva decât devieri ale instinctelor, aspecte ce vor fi promovate mai mult sau mai puțin voalat chiar de ereziarhi. Singura acuză ce se putea aduce era incompatibilitatea funcțiilor papale de pastor suprem cu cea de rege temporal, cauză care însă nu este deloc invocată, mai mult ereziarhii vor numi în fruntea cultului lor chiar pe suveranii timpului. Promotorii și inițiatorii protestantismului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
au refuzat însă tot timpul, pînă în 2003, cînd în fine s-a încheiat un nou tratat, să ia măcar în discuție o altă formă a documentului înafara celei pe care Primakov nu izbutise să o parafeze. 76 Una dintre acuzele cele mai tenace aduse președintelui Constantinescu se bazează, ca și în alte cazuri, pe o confuzie generată și întreținută activ de mass media : într-o conferință adresată Societății Timișoara, în 1997, Constantinescu declara că, de vreme ce CDR a reușit să cîștige
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de a fi fidele, iubitoare și sobre (1 297 Ibidem. 298 S. H. Rigby, op. cit., p. 141. 100 Timotei 2, 15) sau credincioase „femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată” (Pildele lui Solomon 31, 30).299 Fratele cerșetor o acuză pe târgoveață că și-a permis să abordeze textele sfinte sau patristice în maniera unui predicator și o sfătuiește să rezerve această ocupație celor care aveau autoritatea cuvenită, cum era el însuși. Deși admite că femeia spune multe lucruri bine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem, p. 53. 306 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 281. 307 Susanne Sara Thomas, art. cit., pp. 260-261. (trad. n.) 102 Târgoveața nu folosește o strategie dialectică, ci una retorică. Interpretează eronat, chiar tendențios, tot ceea ce i se pare că aduce acuze naturii feminine. Citatul paulin „C-așa au scris Apostolul în carte/ Dând și porunci la soți: să ne iubească!/ Așa mai zic voroavă nțelepțească!”308 vrea să evidențieze faptul că fiecare bărbat trebuie să-și iubească soția, precum Hristos a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
persuasiv. Își construiește autobiografia din corelarea acestor texte ce învinovățeau femeile rele, cum era și cartea celui de-al cincilea soț, Jankin.322 Ca și soția regelui Midas, nu poate ține un secret, este conștientă de locvacitatea ei.323 Cunoaște acuzele aduse femeilor și încearcă să le înlăture. Nu este o vicioasă ignorantă care să aștepte o iluminare sau o salvare de la superiorii ei. Dimpotrivă, devine familiară cu argumentele clericilor și încearcă să li se opună, respingând imaginea defavorabilă prin care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de a ieși dintr un impas prin conceperea unui plan care să-l demaște pe acuzatorul său. Se dovedește mai priceput decât starețul, la care intuiește aceleași porniri, iar replica sa finală, plină de subtilitate și ironie (nu este o acuză directă) ni-l înfățișează ca pe un bun diplomat pentru propria cauză. Notele licențioase și amănuntele picante nu lipsesc, ele dau o coloratură comică, dezinvoltă, povestirea seamănă mai mult cu o anecdotă. Rigorile Evului Mediu au fost uitate, există o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în loc de a urma slujirii lui Dumnezeu. Spațiul sacru se convertește regretabil într-un loc măcinat de vicii și de ipocrizie, toate femeile se dovedesc niște donne demonicate, dar în viziunea naratorului au grade diferite de vinovăție: tânăra este neajutorată în fața acuzelor aduse, celelalte călugărițe sunt mai mult invidioase, decât preocupate de eradicarea păcatului, iar stareța ni se dezvăluie prefăcută și coruptă. Un alt exemplu de decădere totală a monahiilor îl întâlnim în prima povestire a zilei a treia, unde un tânăr
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vol. 82, nr. 4, pp. 367-401 passim. 212 Târgoveața din Bath își apăra haotic și aproape ilogic cauza, amestecând și interpretând în manieră proprie diferite citate. Prudenția este un fin diplomat, foarte coerentă și mereu combătând cu rigoare și elocvență acuzele ce se aduc femeilor. Asistăm așadar la o trecere de la iraționalitate la rațiunea ce conduce spre bine. Plină de tact, adoptând totdeauna un ton conciliant, această donna angelicata devine un simbol al rațiunii înseși, înzestrată cu înțelepciune și bunătate. Povestirea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acțiunile sale pe un singur factor: nevoia societății franceze de autoritate și de pace după un trecut frământat, anarhic și sângeros. în mod deloc surprinzător, istoria este nedreaptă cu acest mare vizionar francez. Doi dintre contemporanii săi i-au adus acuze serioase. Unul este Voltaire, care credea că Richelieu a implicat Franța în războaiele cu imperiul habsburgic și spaniol pentru a deveni indispensabil regelui. Superiorul său direct, Papa Urban al VIII lea, a afirmat la aflarea veștii morții cardinalului:„Dacă există
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
vag/imprecis al criteriilor de apreciere a concurenților accentuează considerabil componenta arbitrară a stabilirii câștigătorului; după cum, necunoașterea criteriilor de către concurenți și de către suporteri (mai precis, lipsa de transparență) duce la contestarea deciziei luate, la o atitudine ostilă față de câștigător, la acuze referitoare la inechitatea arbitrării. Conflicte legate de regulile jocului Cel mai frecvent conflict este cel legat de încălcarea regulilor de către concurenți sau de către arbitru/juriu (ceea ce este perceput ca un fapt foarte grav). Conflicte proprii ale concurenților Concurenții sunt victime
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și jumătate)!" se poate spune "Mă enervezi când spui asta!"; după cum, în loc de "M-ai lucrat pe la spate, nemernicule!" se poate spune "Ai acționat fără să mă consulți!" Numeroși cercetători au constatat faptul că, în caz de conflict și de furie, acuzele au tendința să evolueze ca intensitate și gravitate. Dacă nu ne dorim cu adevărat ruptura, este recomandabil să nu folosim atacul la persoană; • să întrerupem întrevederea dacă simțim că ne pierdem autocontrolul; • să învățăm să întoarcem foaia: "dintre toate emoțiile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Bruxelles în ultimele trei decenii ale veacului al XIX-lea. Pentru toate acestea, vezi Wim Van Rooy, Op. cît., pp. 199, 201, 220. În articolul citat sunt inventoriate mai multe date cu privire la orientarea de stânga a Universității Noi, precum și la acuzele de socialism pe care competitorii ideologici ai săi le aduceau celor mai importanți actori ai instituției. 108 Documentele Universității Noi au fost conservate în arhivele Universității Libere; vezi Andrée Despy - Meyer, Inventaire des Archives de l'Université Nouvelle de Bruxelles
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Bruxelles către Eliza Grecianu, 8 / 21 iulie 1904, nepaginat. Vezi, de asemenea, AMAE, Fond "Bruxelles", Problema "Cultural", vol. 196, Raport al Direcției Generale a Închisorilor și Siguranței Publice către Eugen Mavrodi, Ministrul României la Bruxelles, 18 iulie 1904, nepaginat. Pentru acuzele de fraudă, respectiv intrigile și contestațiile din asociație, vezi Fortunie, Scrisoare din Bruxelles, IV, 936, 3 august 1904, p. 3. 41 Fortunie, Op. cît., p. 3. 42 Ibid. 43 AMAE, Fond "Bruxelles", Problema "Cultural", vol. 211, Înștiințarea Asociației inginerilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
cred că avea prieteni în oraș cu care bea... mă acuza că nu am făcut aia... și aia... că nu sunt femeie ... nu pot să-i fac copii... făcea scandal, deranjând vecinii...”. Pentru început, neînțelegerile s-au limitat la discuții, acuze exprimate pe un ton mai ridicat, ca până la urmă să se ajungă la jigniri și violență din partea soțului: „Cred că își găsise o altă femeie... era beat tot timpul... a început să mă bată...”. Culpabilizându-se, conștientizând că nu poate îndeplini
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de mai sus este reprezentată schematic relația „medic - bolnav” în cazul bolii somatice. În interiorul cercurilor mari, cercurile mici, punctate reprezintă „zona conștiinței critic-reflexive”. Bolnavul „simte” sau „își autopercepe” procesul patologic, boala (B) față de care are o atitudine critică, comunicând medicului „acuzele” sale. Medicul, la rândul său, „observă” sau percepe procesul patologic. Între medic și bolnav se va stabili o comunicare directă, verbală, paralelă cu „observația clinică a bolii” (B) efectuată de medic. Situația bolnavului psihic și a relației acestuia cu medicul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se dispută vizibilul (persoana bolnavului) cu invizibilul (boala ca suferință) sau, altfel spus, „persoana” și „discursul”. În felul acesta, spațiul clinicii devine zona în care se realizează „spațializarea” și „verbalizarea” patologicului. Această verbalizare a suferinței, prin expunerea de către bolnav a acuzelor sale clinice, face vizibilă interioritatea persoanei acestuia. Nu putem înțelege boala fără vizualizarea interiorității bolnavului, decât prin verbalizarea acesteia. În felul acesta „obiectul discursului” bolnavului va deveni „subiectul clinicii”. Clinica va transforma „discursul bolnavului” în „observație medicală”. Orice act de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unei duble analize clinico-psihologice de „ascultare a suferinței” și de „observare a bolnavului” care se desfășoară în „spațiul clinicii psihiatrice”. Discursul clinic devine, în felul acesta, o structură semantică particulară și complexă, organizată din „simptome clinice” în care sunt cuprinse „acuzele bolnavului”. El este organizat logic, sub forma „Sindroamelor clinice” (complexe de simptome asociate în structuri clinice constante) sau sub forma „tablourilor clinice”, respectiv „boli psihice” cu o configurație precisă, constantă. În felul acesta „discursul clinic” devine cadrul teoretic epistemic care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lucru, persoane sau discuții; - dificilă sau absentă: bolnavul nu este atent la ce se petrece în jurul său, indiferent, absent. c) Aprecierea tulburărilor din sfera perceptivă ne pune în evidență următoarele aspecte: - perceperea corectă a realității; - perceperea deformată a realității (iluzii); - acuze perceptive diferite de a căror natură nefirească, anormală, bolnavul este conștient, considerându-le ca atare (dureri, cenestezii, cenestopatii etc.); - perceperea patologică a unor „voci”, „imagini vizuale”, „gusturi” sau „mirosuri” etc., fără o sursă sau obiect real exterior, de tipul halucinațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]