1,864 matches
-
senzaționaliste privind afacerea Haymarket, care a polarizat reacția publicului. Într-un articol intitulat „Anarchy’s Red Hand” („Mâna roșie a anarhiei”), "The New York Times" a descris incidentul ca fiind „fructul însângerat” al „învățăturilor malefice ale anarhiștilor”. "Chicago Times" i-a descris pe acuzați ca fiind „arhiavocați ai violenței, jafului, incendierilor și crimelor”; alți reporteri i-au descris drept „brute sângeroase”, „huligani roșii”, „dinamarhiști”, „monștri sângeroși”, „lași”, „tâlhari”, „asasini” sau „diavoli”. Ziaristul George Frederic Parsons a scris un articol pentru "The Atlantic Monthly" în
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
istoria Statelor Unite. Muncitorii au fost de părere că incidentul fusese provocat de agenți de la Pinkerton. La 26 iunie 1893, guvernatorul statului Illinois John Peter Altgeld a semnat grațieri pentru Fielden, Neebe și Schwab după ce a concluzionat că toți cei opt acuzați sunt nevinovați. Guvernatorul a spus că atentatul s-a produs deoarece autoritățile locale din Chicago nu i-au tras la răspundere pe angajații firmei de securitate Pinkerton pentru că au împușcat muncitori. Grațierile au dus la încheierea carierei sale politice. Comandantul
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
de Cleyre și "Big Bill" Haywood, membru fondator al federației Industrial Workers of the World. Goldman i-a scris lui Max Nettlau că afacerea Haymarket trezise conștiința socială a „sutelor, poate miilor de oameni”. Deși a recunoscut că niciunul dintre acuzați nu a fost implicat direct în atentat, acuzarea a susținut, fără argumente solide, că Lingg ar fi construit bomba și doi martori ai acuzării (Harry Gilmer și Malvern Thompson) au încercat să sugereze că autorul atentatului a fost ajutat de
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
direct în atentat, acuzarea a susținut, fără argumente solide, că Lingg ar fi construit bomba și doi martori ai acuzării (Harry Gilmer și Malvern Thompson) au încercat să sugereze că autorul atentatului a fost ajutat de Spies, Fischer și Schwab. Acuzații au susținut că nu știau nimic despre bombă și despre cel care a aruncat-o. Mai mulți activiști, printre care și Dyer Lum, Voltairine de Cleyre și Robert Reitzel, au sugerat apoi că ar ști cine a fost atentatorul. Diverși
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
stăpânirea banului Manolache Bogdan. În timpul domniei lui Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1774-1777), Manolache Bogdan devenise mare vornic (1777); el a fost decapitat la 17 august 1778 din porunca domnitorului Constantin Moruzi (1777-1782), alături de biv-vel spătarul Ioan Cuza, ambii acuzați de vicleșug și pâri la Poartă la adresa fostului domn Grigore al III-lea Ghica. Proprietar al moșiei a devenit Dimitrie (Dumitrachi) Bogdan, fiul banului Manolache Bogdan și al Mariei Costaki. Acesta va îndeplini mai multe demnități boierești: logofăt (1791), mare
Biserica Sfântul Dumitru din Gâdinți () [Corola-website/Science/321745_a_323074]
-
și atunci (spune Castro) doar din cauza confuziei din primele zile ale revoluției comuniste. Restul cecurilor neîncasate trimise „Trezorierului General al Republicii” (titlu care nu mai există de la revoluție) sunt păstrate într-un sertar din biroul lui Castro. S-au lansat acuzații că acordurile de închiriere din 1903 și 1934 au fost impuse Cubei sub presiune și că sunt tratate inegale, incompatibile cu legislația internațională modernă, și că pot fi denunțate ex nunc în conformitate cu articolele 60, 62 și 64 ale Convenției de la
Golful Guantánamo () [Corola-website/Science/320887_a_322216]
-
ambasada germană de la Paris. Alfred Dreyfus, un căpitan de stat major de origine evreiască originar din Alsacia, a fost acuzat de spionaj și condamnat la închisoare pe viață pe baza asemănării dintre scrisul său și cel din borderou. În ciuda negărilor acuzatului, a unui dosar lipsit de probe și a absenței mobilului, Consiliul de Război l-a condamnat în unanimitate. Această unanimitate a câștigat susținerea cvasi-totală a opiniei publice franceze: Dreyfus a trădat și a fost condamnat pe drept, se credea. Căpitanul
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
respectat formele legale în diferitele etape judiciare care au dus la condamnarea la închisoare a lui Dreyfus. Gabriel Hanotaux, ministrul de externe, l-a pus la curent cu existența unei dovezi secrete ("Ce canaille de D...") transmise judecătorilor pe la spatele acuzatului și avocaților lui. Dar el nu a acționat, absorbit de obligațiile ministerului său. Eliberat de aceste obligații ministeriale la sfârșitul lui octobrie 1895, el a devenit singurul senator care l-a susținut pe Auguste Scheurer-Kestner la interpelarea cabinetului Méline în legătură cu
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
3. Bibliotecara<br> 4. Rebelul<br> 5. Savantul<br> 6. Ambasadorul<br> 7. Patrulă<br> 8. Doamna<br> 9. Seniorul<br> 10. Fugarul<br> 11. Căpitanul<br> 12. Detectivul<br> 13. Navigatorul<br> 14. Renegatul<br> 15. Captivul<br> 16. Acuzatul<br> 17. Acuzatorul<br> 18. Biruitorii<br> Epilog: Un an mai târziu Recenzorul de la "Galaxy", Groff Conklin a considerat că românul reprezintă "unul dintre cele mai mic eforturi ale lui Asimov, dar, cu toate acestea, peste media altor scrieri space
Curenții spațiului () [Corola-website/Science/321429_a_322758]
-
a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru crimă și tortură, Šljivančanin la cinci ani de închisoare pentru tortură, dar a fost achitat de acuzația de exterminare, iar Radić a fost achitat. Slavko Dokmanović a fost de asemenea acuzat și arestat pentru rolul său în masacru, dar s-a sinucis în 1998, cu câteva zile înainte de anunțarea procesului. Liderul cetnicilor sârbi, Vojislav Šešelj, a fost inculpat pentru crime de război, inclusiv pentru câteva capete de genocid în legătură cu masacrul de la
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
capete de genocid în legătură cu masacrul de la spitalul din Vukovar, în care „Vulturii Albi” conduși de el au fost acuzați de implicare. În plus, Croația a încercat inculparea unui număr de sârbi pentru crimele de război comise la Vukovar - deși majoritatea acuzaților fie au murit înainte de a putea fi judecați, fie au trebuit judecați "in absentia" - iar în decembrie 2005, un tribunal din Serbia a condamnat 14 foști paramilitari pentru implicarea lor în masacrul de la spital. Imediat după sfârșitul asediului, numeroși prizonieri
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
din borderou după dictare. La 15 octombrie 1894 dimineața, căpitanului Dreyfus i s-a administrat acest test, dar nu a mărturisit nimic. Du Paty a încercat chiar să-i sugereze să se sinucidă, punând un revolver în fața lui Dreyfus, dar acuzatul a refuzat să facă aceasta, afirmând că „dorește să trăiască pentru a-și demonstra nevinovăția”. Speranțele militarilor au fost deșarte. Du Paty de Clam l-a arestat, totuși, pe căpitan și l-a acuzat de furnizare de informații inamicului, în vederea
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
totuși a permis militarilor să nu divulge publicului larg conținutul dosarului și de a-i sufoca dezbaterile. Discuțiile de fond asupra borderoului au arătat că ipoteza că Dreyfus ar fi autorul său întâmpină foarte multe contradicții. Pe de altă parte, acuzatul își clama nevinovăția și se apăra punct cu punct. Declarațiile sale erau susținute de vreo zece mărturii. Chestiunea unui mobil pecuniar a fost adusă în dosarul acuzației, dar Dreyfus nu avea nevoie de bani: avea venit de căpitan, completat cu
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
nu a fost unul normal: Mathieu și Lucie Dreyfus ceruseră să se constituie în parte civilă, dar cererea le-a fost refuzată; cei trei experți grafologi nu au recunoscut scrisul lui Esterházy pe borderou și au concluzionat că este contrafăcut. Acuzatul însuși a fost aplaudat, martorii acuzării huiduiți și batjocoriți, Pellieux a intervenit în apărarea statului major fără a avea vreo calitate legală. Adevăratul acuzat era colonelul Picquart, lovit de toți protagoniștii militari ai afacerii. Esterházy a fost achitat în unanimitate
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
experți grafologi nu au recunoscut scrisul lui Esterházy pe borderou și au concluzionat că este contrafăcut. Acuzatul însuși a fost aplaudat, martorii acuzării huiduiți și batjocoriți, Pellieux a intervenit în apărarea statului major fără a avea vreo calitate legală. Adevăratul acuzat era colonelul Picquart, lovit de toți protagoniștii militari ai afacerii. Esterházy a fost achitat în unanimitate în a doua zi de proces, după trei minute de deliberări. În uralele publicului, cu multă greutate și-a croit drum prin mulțime către
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
și dezbaterile s-au reluat la 18 iulie. Labori l-a sfătuit pe Zola să plece din țară în Anglia înainte de a se termina procesul, ceea ce scriitorul a și făcut, plecând singur într-un exil de un an în Anglia. Acuzații sunt din nou condamnați. În ce-l privește pe colonelul Picquart, el este din nou încarcerat. Achitarea lui Esterházy, condamnările lui Émile Zola și Georges Picquart, și continua prezență a unui nevinovat în închisoare, au avut un considerabil răsunet național
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
înțelege sugestia și, cu ajutorul avocatului naționalist Auffray, adevăratul suflet al acuzării, a făcut un rechizitoriu împotriva lui Dreyfus. De partea apărării, trebuia luată o hotărâre, întrucât rezultatul procesului se anunța a fi unul nefavorabil, în ciuda evidenței lipsei de probe împotriva acuzatului. În numele primului ministru, Waldeck-Rousseau, cu ajutorul lui Jaurès și al lui Zola, Labori s-a lăsat convins să renunțe la pledoaria sa pentru a nu ataca armata. S-a luat hotărârea de a juca cartea concilierii în schimbul achitării pe care părea
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Orientarea sexuală a lui Shepard a jucat un rol important în uciderea acestuia, fiind de asemenea și motivul principal al atenției media de care s-a bucurat acest caz. În timpul procesului lui McKinney, au apărut mărturii conform cărora cei doi acuzați au pretins că sunt homosexuali cu scopul de a câștiga încrederea lui Shepard, pentru ca mai apoi să-l jefuiască. Procurorul lui McKinney a declarat că crima a fost premeditată și comisă din lăcomie, în timp ce avocatul acestuia a susținut că McKinney
Matthew Shepard () [Corola-website/Science/316960_a_318289]
-
internet asociat CB3Rob sunt necunoscute. CyberBunker are un lung istoric privind abaterile de la lege. În 2002 în buncăr a izbucnit un incendiu, iar după stingerea lui s-a constatat că în el funcționa și un laborator care producea MDMA. Trei acuzați au fost condamnați la câte trei ani de închisoare, iar al patrulea a fost achitat din lipsă de probe. În 29 martie compania BunkerInfra a dat un comunicat de presă în care se spune că ei sunt cei care dețin
CyberBunker () [Corola-website/Science/328988_a_330317]
-
cazărmii Arion din Calea Griviței. Președintele Curții era gen. Nicolae Macici, iar gen. Son participa în calitate de procuror general special. Printre acuzați, foști demnitari în timpul guvernării național-legionare, figurau legionari, dar și nelegionari, printre care și Constantin Maimuca, în total 16 persoane. Lista acuzaților era mult mai lungă, mulți acuzați, printre care și Horia Sima, reușind să se ascundă sau să părăsească țara. Apărarea, coordonată de către Radu Budișteanu a susținut mutarea procesului de la instanța militară în fața unei instanțe civile, afirmând că se judecă de
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
era gen. Nicolae Macici, iar gen. Son participa în calitate de procuror general special. Printre acuzați, foști demnitari în timpul guvernării național-legionare, figurau legionari, dar și nelegionari, printre care și Constantin Maimuca, în total 16 persoane. Lista acuzaților era mult mai lungă, mulți acuzați, printre care și Horia Sima, reușind să se ascundă sau să părăsească țara. Apărarea, coordonată de către Radu Budișteanu a susținut mutarea procesului de la instanța militară în fața unei instanțe civile, afirmând că se judecă de fapt un proces politic. Toți cei
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
interviu din 1993, Traian Borcescu a încercat cumva să justifice acțiunile lui Eugen Cristescu contra lui Constantin Maimuca: Eugen Cristescu va continua și după 23 august 1944 să-l acuze în mod nefondat pe Constantin Maimuca de colaborare cu legionarii, acuzații ce vor cântări greu ulterior în condamnarea acestuia. Bunăoară, în legătură cu asasinatele de la Jilava, insinuează că Maimuca ar fi fost unul din instigatori : despre arestările efectuate de siguranță : sau despre evenimentele din 21-23 ianuarie 1941: După amnistia din 24 august 1944
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
libertatea, proprietatea, securitatea și rezistența împotriva opresiunii. Primul dintre aceste drepturi este suspendat pe timpul satisfacerii pedepsei privative de libertate, dar al doilea și al treilea (proprietatea și securitatea) sunt garantate de lege. Teoretic, pedeapsa cu închisoarea ar trebui să priveze acuzatul doar de dreptul la libertatea de mișcare după bunul plac dar în practică închisoarea atentează la mai multe drepturi ale omului, acestea fiind: dreptul la exprimare, la viață familială, drepturi cetățenești, intimitate, demnitate. În ultimii ani, treptat, deținuții dobândesc dreptul
Închisoare () [Corola-website/Science/323577_a_324906]
-
de la altele o decizie practică. a) negocierea comercială : cumpărați produsul nostru, fiindcă e mai ieftin. b) predica religioasă : evitați comportamentul C, fiindcă e un păcat. c) discurs publicitar : cumpărați produsul Z, care este excelent. d) discurs judiciar : achitați-l pe acuzatul A, fiindcă probele sugerează că e nevinovat. Prima parte a argumentului este a) un sfat sau un ordin imperativ, dat unei persoane, individuale sau colective, reale sau potențiale - cititorii unei broșuri religioase, de exemplu) b) sfat sau ordin în urma căruia
Teoria argumentării () [Corola-website/Science/323291_a_324620]
-
fost avansată în funcția de consilier al Căpitanului, conducerea Cetățuilor fiind preluată de comandanta legionară Lucia Trandafir, Nicolescu păstrând însă un rol de consiliere a acesteia. A fost arestată la sfârșitul anului 1938, împreună cu alți membri ai organizației legionare, fără ca acuzații specifice să-i fie aduse. A fost torturată și asasinată de autorități, corpul fiind apoi incinerat iar cenușa îngropată în mod anonim.
Nicoleta Nicolescu () [Corola-website/Science/323388_a_324717]