7,542 matches
-
s-a constatat că, din punct de vedere practic, acest lucru este imposibil. Prin urmare, s-a apelat din nou la ideea de vinovăție ca răspuns la întrebarea dacă se poate aplica o pedeapsă, atribuind însă pedepsei un scop preventiv. Adepții teoriilor utilitariste centrate pe ideea prevenției generale au stabilit o relație între vinovăție și fundamentarea pedepsei bazată pe funcția motivatoare a normei juridice. Conform acestei teorii, pedeapsa nu depinde de vinovăție în sens retributivist, ci este fundamentată într-o prevenție
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
lui Enitharmon îi incude pe Solomon, Sf. Pavel (acesta este misionarul creștinismului), Constantin cel Mare (împărat al întregului Imperiu Român, faimos pentru faptul că a stabilit creștinismul că religie oficială a Imperiului; totuși, pentru Blake Constantin cel Mare era un adept al războiului religios, vezi S. Foster Damon, 1973, p. 91), Carol cel Mare (care marchează începutul Sfîntului Imperiu Român; Blake pune accent pe faptul că acesta a separat Imperiul de Biserică Greacă), Luther (accentul este pus pe faptul că Luther
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
personalistă ale lui C. Rădulescu-Motru, susține Simion Ghiță; potrivit lui Gheorghe Al. Cazan, doctrina lui Kant, față de personalismul energetic, face "oficiul unei indicații". Iar mai aproape de noi, Alexandru Surdu aprecia: "C. Rădulescu-Motru, chiar după propriile sale mărturii, a fost inițial un adept al kantianismului, de care a început apoi să se îndepărteze treptat..." 13. Ideea legăturii personalismului energetic cu filosofia kantiană este întărită de raportarea continuă a filosofului român la aceasta și de asumarea unei problematici de sorginte kantiană în lucrarea Elemente
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la lucru și socotită încă semnificativă în orizontul filosofiei actuale. Pe de altă parte, eseul reprezintă o formă de discurs filosofic foarte răspândită și cu efecte notabile în privința creației filosofice veritabile. C. Rădulescu-Motru a fost, pe linia lui Wilhelm Wundt, adept al "filosofiei științifice" și socotea că filosofia trebuie să aibă forma unui discurs ale cărui afirmații să poată fi verificate prin metode obiective 19. Fără îndoială, nu în felul în care sunt verificate teoriile științifice, cu toate că discursul filosofic s-ar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
C. Rădulescu-Motru urmărește procesul de naștere a per-sonalității, fiind interesat de felul în care se poate ajunge la formarea personalității energetice.286 La filosoful francez, finalismul este transcendent; Dumnezeu este cauza lumii; modelul său metafizic este pluralist. Filosoful român este adeptul "naturalismului personalității"; personalismul său este un monism. Personalitatea renouvieristă e dată de la început. Personalitatea, în sistemul personalismului energetic, rezultă ca formă finală a evoluției energiei. Desigur, alte diferențe semnificative, precum și unele asemănări între operele celor doi gânditori, pot fi scoase
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în acea perioadă gusturi conservatoare și dacă Verdi ar fi tratat subiectul în maniera extinsă a lui Mercadante, cu ample structuri și înflorituri melodice, operă să s-ar fi bucurat de o largă apreciere. Dar la momentul respectiv Verdi era adeptul rapidității, partitura operei sale fiind clară și funcțională fără să lase loc hedonismului. Singură pagina care i-a dat ocazia lui Tadolini să-și etaleze talentele de belcantist este cabaletta Nell’astro che piu fulgido dar pe care primadona a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
soția lui (soprana); Stankar, tatăl Linei (bariton); Jorg, un preot în etate (baș); Raffaele di Leuthold, un nobil, vinovat de decăderea Linei (tenor); Federico di Frengel, vărul Linei (tenor); Dorotea, verișoară Linei (mezzo-soprana); membri ai casei lui Stankar, prieteni și adepți ai lui Stiffelio Actul I Castelul lui Stankar lângă Salzburg. Întoarcerea lui Stiffelio, capul unei secte protestante, nu cu mult timp în urmă persecutate, este așteptată cu nerăbdare de familie și de prieteni. Înlocuitorul sau Jorg împărtășește zelul religios al
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
incendiatorii" iar în ceea ce privește cheia tratării, precum și unele propuneri și soluții strict dramaturgice amintește de Bulgakov, de Eugen Ionescu și de alți autori de teatru al absurdului. Spectacolul realizat de Dan Nasta e fidel textului, regizorul fiind, în mod declarat, un adept al respectării paginii literare și al dicteului estetic desprins din ea. Am asistat, ca urmare, la o reprezentație în care cheia realistă a tratării se interferează cu cea onirică,, plonjonul din real în imaginar pe care îl efectuează regizorul și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Asumpțiile ideologice care fundamentau politica sa școlară nu erau preluate din tratate de pedagogie, ci din fenomenologia și presiunea realităților sociale românești. De aici și punerea În practică a unor linii de formare universitară cu caracter realist, aplicativ și concret. Adept al liberalismului românesc, Haret a Înțeles ca nimeni altul circularitatea fecundă a contextelor și acțiunilor, a complexității dezvoltării sociale și a formelor adiacente de răspuns În plan educativ. Autoreglajul permanent dintre cele două niveluri procesuale garanta, În viziunea sa, creșterea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
serie de exponenți ai „intelighenției” să alunece Într-un soi de orgoliu nemăsurat, de autosuficiență spirituală, mărginindu-se la o raționalitatea proprie pe care și-o fac normă, măsurând totul prin prisma „spiritului” lor „exemplar”, generat tautologic. Intelectualii sunt niște adepți ai liniei „carteziene” În cultură, urmărind cu Îndârjire categorii clar definibile, cum ar fi Adevărul, Certitudinea, Cunoscutul, Concretul etc. Or, În religie se operează și cu alte categorii, mai puțin teoretizabile, accesibile individual prin credință și profesate pe cont propriu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
De aceea, religia unei comunități este inevitabil mereu „Înălțată” la nivelul socialului și al oamenilor ce-l compun. E important să ne Întrebăm de ce parte a baricadei se va situa viitorul Întâi-stătător al Bisericii noastre față de această problemă: va fi adeptul unui ecumenism realist, optimist, echilibrat sau va respinge această perspectivă În numele unei viziuni statice, „cuminți”, descurajante? În același timp, Biserica este depozitarul unui capital simbolic pe care lumea noastră Îl pretinde ca niciodată. Societatea actuală, cu toate evoluțiile ei laicizante
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
florilegiul Cântece bătrânești (1974), care cuprinde 107 variante reprezentând 71 tipuri de cântece fantastice, vitejești și despre Curtea feudală. Volumul reține atenția deopotrivă prin orientările moderne propuse de studiul introductiv și prin noul sistem de transcriere și editare a baladelor. Adept al punctului de vedere sincretic, A. ia în considerare ambii factori (poetic și muzical), care sunt inseparabili și se înrâuresc reciproc. Lucrarea aduce o contribuție majoră la cunoașterea legilor oralității cântecului bătrânesc, a „procesului firesc de alcătuire și desfășurare a
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
Convorbiri literare”, „Secolul”, „Litere-științe-arte”, „Noua revistă română”, „Pagini alese”, „Ilustrațiunea română”, „Revista poporului”, „Revista idealistă”, „România ilustrată”. Va recurge și la numeroase pseudonime (Alan, Damian, Demeter, Elvira Santorino, Emir, Hialmar și Hyalmar, Lys, Lysandro, Pollux, Seraficus, Ulys, Vindex, Zara, Zaratustra). Adept al lui F. Brunetière, A. își făcuse un crez din teoria „falimentului științei” și a „noului idealism”. După el, arta trebuie să se situeze în afara realității sociale, în zona „eternităților absolute și transcendente”, artistul având datoria de a cultiva „frumosul
ANTEMIREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285380_a_286709]
-
și mai ieftine”); les „yoyos” (15-28 ani, numiți „XS” în Anglia, cei care afișează constant telefonul mobil, caschetele întoarse, bascheții Nike și care sunt îmbibați de cultura MTV, amatori de accesorii, de mașini etc.); les „zozos” („zoom zombies”, 9-15 ani, adepți de noi tehnologii, de jocuri video și care, prin publicitate se înscriu în „reproducerea modurilor de consum ale celorlalte generații”). Și astfel publicitatea (cum se constată și din anchetele noastre asupra elevilor) îi pregătește „temeinic” pe copii și adolescenți pentru
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
tocmai efectele organizării sistemului de învățământ asupra destinului socioprofesional al individului. El descrie sistemul de învățământ ca principala rețea de difuzare-inculcare a ideologiei clasei dominante. Ideea va fi preluată și dezvoltată sub forma teoriei celor două rețele de școlarizare de către adepții săi Ch. Baudelot și R. Establet, în Franța, iar în SUA, de către S. Bowles și H. Gintis - teoria corespondenței. Ideea de bază a celor două teorii este aceea că sistemul de învățământ, deși susține că asigură egalitatea de șanse la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
educație tuturor indivizilor, indiferent de originea lor socială, datorită modului în care este organizat - pe două filiere, una primar-profesional și alta secundar-superior - produce inegalitatea de șanse. Modul de organizare a sistemului de învățământ pe două rețele distincte și separate, susțin adepții acestor teorii, se suprapune peste diviziunea socială a muncii: ocupații manuale și ocupații non-manuale. Pe parcursul școlarizării, odată cu informațiile și cunoștințele, elevii își însușesc și comportamente, atitudini, valori specifice celor două categorii ocupaționale. „Astfel, în colegii și licee activitățile elevilor sunt
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
văzută ca un factor de schimbare socială, datorită diferenței culturale față de majoritate, dar și a faptului că ele tind să solicite majorității să „se readapteze trebuințelor proprii și modului lor de a le satisface” (p. 133). Cu privire la națiune, autorul este adeptul perspectivei primordialiste, care prezintă națiunea ca un „fapt organic înrădăcinat în procese sociale, umane și istorice din cele mai vechi timpuri” (p. 141). Națiunea nu este o invenție a societății moderne, expresie a capitalismului și a birocrației, ci este rezultatul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
practică isihastă și de optimizare umană, înființând ulterior cenacluri și participând activ la întemeierea Centrului Național de Practică Isihastă (1994). În 1990 fondează Grupul de optimizare umană. Expunerile din cadrul acestui grup vor constitui substanța volumului Terapia destinului (1994). Devine un adept al pelerinajelor inițiatice, convertindu-și experiențele în pagini de jurnal. După 1990, întreprinde, ca bursier, două lungi călătorii de studii în India (1992, 1996). Primește titlul de master (acharya) în filosofia și în practica Vedanta. Începând din 1998, când călătorește
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
sunt doar trei portrete minuțios descrise la mijlocul veacului al XIX-lea de Fromentin. Atunci să fie vorba de mai mult decât despre un mit? De un arhetip? (Deși arhetipologia tradițională nu Îl recunoaște.) Părerile sunt din nou Împărțite. Cu toate că plutonul adepților unui mit, ba chiar arhetip al dandy-ului se poate mândri cu câteva nume mari (Brummell Însuși, Barbey, Baudelaire, Balzac, Huysmans, Giraudoux), armata celor care susțin că dandysmul e un fenomen strict istoric covârșește nu doar prin număr, ci și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aproape de cumpăna veacurilor, când În aer plutește schimbarea, când până și extravaganța Macaroni-lor, a Muscadinilor și a Frumoșilor intră În declin, istovită. Cu toate evenimentele care Îi agită istoria (războiul Împotriva colonilor din America, lupta dintre simpatizanții Revoluției Franceze și adepții Contrarevoluției, campaniile antinapoleoniene, reformele parlamentare, tensiunile sociale, dar și religioase), Anglia lui George al III-lea (1738-1820) pare obosită. Cel ce domnește peste o jumătate de secol, sfârșind În nebunie, cedează locul fiului său, George al IV-lea (regent din
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
putea. Dar pericolele apar mult mai devreme și dintr-o direcție pe care nimeni n-ar fi știut s-o prevadă. Sine nobilitatetc " Sine nobilitate" Epidemia dandy o dată declanșată, ea Începe treptat să se autodevoreze. Morbul mușcând tot mai mulți adepți, dandysmul Își anulează cel mai puternic principiu: originalitatea, singularitatea, oroarea În fața Înserierii, a banalizării. Încă din 1818, În Beppo, Byron deplânge soarta „dinastiei dandy”, pentru că o simte declasându-se din cauza imitatorilor. Acestora le vor urma „alți imitatori imitați”. Nici pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe baricadele lui Hernani Împotriva „anticilor”. Iar În adânc, spiritul rebel care le atrage numele de bousingots 1. Totul devine Însă la un moment dat o simplă modă, o exagerare pândită de ridicol. Nu e deloc surprinzător că un fost adept, nimeni altul decât Gautier, se ridică la scurtă vreme Împotriva lor și, În 1833, publică Les Jeunes-France, carte tandră și necruțătoare În același timp. Cei mai mulți dintre ei frecventează „Le Petit Cénacle”, comunitate romantică de artiști și scriitori, pe care istoriile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Aurevilly, Joseph de Maistre, Custine. Unii străbat ambele tabere, după cum le trec anii (Gautier și Barbey, de pildă). Fără putință de tăgadă este Însă faptul că, spre 1840, dintre cele două mari modele - Byron și Chateaubriand - câștigă tot mai mulți adepți cel de-al doilea. Deși mai toți susțin că atât de contorsionatul dandysm se află În declin pe malurile Senei, dandy-i continuă să Împânzească saloanele, cafenelele, cluburile. Doar că nu sunt priviți cu mare simpatie. Ei se mai numesc
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1886, când Jean Moréas și-a publicat Manifestul simbolist În Le Figaro, unui număr din ce În ce mai mare de scriitori parizieni antitradiționaliști noua denumire li s-a părut convenabilă. Până În 1888 Însă, cei care se autodeclarau decadenți ajunseseră să fie socotiți simpli adepți ai lui Anatole Baju, a cărui reputație literară nu era nicidecum capabilă să confere credibilitate unei mișcări literare autentice.” 1 O dată Încetată apariția revistei (În 1889), cuvântul pare definitiv compromis În epocă. El va renaște Într-o cu totul altă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
O doctrină? Fără să detalieze fenomenul (ca Barbey d’Aurevilly), Baudelaire e primul autor care ridică dandysmul la rang de doctrină, numind-o ca atare, În timp ce se Întreabă patetic: „Ce este așadar pasiunea asta, care, devenită doctrină, și-a făcut adepți atotstăpânitori, instituția asta nestatornică În scripte, ce și-a făcut o atât de trufașă castă?”1. Luând-o pe firul etimologiei, afăm că doctrina era, la origini, Învățătură, artă, știință, teorie. Nici azi Înțelesul cuvântului nu s-a schimbat prea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]