2,181 matches
-
rînd pe rînd, pe simboliști, Lovinescu sfîrșește prin a deveni criticul cel mai însemnat al simbolismului, în vreme ce Ovid Densusianu, propagator al noii mișcări, în 1905, respinge apoi mai tot ce a produs valoros în cîmpul poeziei, la noi, această școală: „aderențele simboliste” de care vorbește Lovinescu se manifestă nu în faza militantă a curentului, ci în faza în care conștiința lui estetică se impune. E reproșul pe care îl vor aduce (...) toți criticii „simboliști”, iritați că ezitantul de la 1909 trece, înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rubrica „Însemnări“ -, cu un text despre „Ultimul manifest al viitoriștilor“ unde înregistrează simptomele de „banalizare” a curentului. Avem de a face în fapt cu o formă de compensare simbolică a decalajului cultural: manifestările radical-novatoare sînt privite ca „exotice” și „fără aderență” la fondul autohton, prizate eventual ca „noutăți amuzante” și mode efemere, pentru a fi apoi expediate ca excentricități deja „depășite” în țările de origine. Potrivit lui Davidescu, primul manifest al futuriștilor „a fost nou, a surprins și a devenit repede amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românesc“. Potrivit acestuia, poezia modernistă ar fi „artificială și nesinceră”, căutînd extravaganța în vederea originalității cu orice preț. Apreciind că romantismul, simbolismul, poporanismul au fost „mărfuri de import”, autorul tradiționalist consideră că modernismul de după 1917 e un „curent de export”, fără aderență la specificul nostru etnic. „Literatura de import” nu s-a putut afirma la noi decît atunci cînd a fost asimilată organic, în vreme ce dadaismul lui Tzara - de pildă - nu ar fi decît un „amestec de dezechilibru nervos și șarlatanie europeană”, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nebuloase prin tradiție ale autorilor canonici. Cel mai strălucitor caz e capitolul despre Eminescu, care merită, prin alonjă, discutat de unul singur. Faptul că mulți au considerat, cu evlavie mitografică, acest capitol o probă esențială pentru o Istorie arată tocmai aderența lor la o prejudecată analitică.) După ce a fost interpretat în fel și chip, poetul are, în sfârșit, parte de o lectură sinceră sub aspect critic. Demersul e, așadar, programatic: Dacă nu avem, de la G. Călinescu încoace, un examen critic propriu-zis
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
exclus nici măcar un sunet al partiturii originale; așa cum au procedat în alte ocazii alți regizori ai operei enesciene. Ne-a fost relatat faptul potrivit căruia apropierea membrilor orchestrei față de spiritul muzicii enesciene s-a produs treptat, dar sigur, în final aderența fiind totală și entuziastă; iar aceasta în cazul unei case de operă de bună tradiție a repertoriului italian romantic, de secol XIX, de început de secol XX; tradiție abil penetrată de un spirit novator menit a stimula interesul publicului pentru
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
XX; tradiție abil penetrată de un spirit novator menit a stimula interesul publicului pentru creații uitate, neglijate, mai puțin cunoscute ale genului. Nu este lipsit de interes faptul că în formula sa de organizare "Teatro Liroco" din Cagliari întrunește astăzi aderența lunară a peste unsprezece mii de abonați permanenți! în vreme ce echipa locală de fotbal se bazează pe prezența a șapte mii de spectatori permanenți... Sunt circumstanțe ce exclud orice comentarii. Este adevărat, italienii prețuiesc genul operei drept un dat natural ce
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
mult dezbătutei cărți Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950. Chiar dacă întrebările lui Octavian Manea cad ca niște formule standard, puse parcă de un pilot automat, istoricul are acuratețe în răspunsuri, atingînd teme delicate ale istoriei secolului XX: aderența masivă a evreilor la stînga comunistă alături de atitudinea predominant naționalistă pe care intelectualii români au avut-o în perioada interbelică. Personajele vremii se perindă sub ochii cititorului - de la Carol al II-lea la Mircea Eliade, de la Mihail Sebastian la Mircea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4814_a_6139]
-
o stîngăcie inexplicabilă prin greșelile de racourci, de proporții și de desen, Biserica din Vlaici pare mai degrabă o formă butaforică, inadaptată la atmosferă și complet lipsită de monumentalitate, iar Fîntînă la răscruce are aceleași probleme de proporționare și de aderență a elementelor de compoziție la planurile de construcție a imaginii în care acestea au fost integrate. Și nu este surprinzător că se întîmplă acest lucru, pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
care a simțit din timp încotro bate vîntul i-a asigurat o carieră netedă și mereu ascendentă. Concepția lui Verfassungpatriotismus (patriotism constituțional) descinde dintr-o crasă deformare a unui imbold de apartenență nativă: nu poți modifica un sentiment firesc, de aderență spontană la o colectivitate, la o etnie și la o limbă, după un calapod juridic care îți cere să nu mai iubești din înclinație și prin instinct, ci din rațiune și prin contract. De aceea, ideea că poți fi fidel
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
lipsit de cultura care permite înțelegerea operei de artă, a complexității mesajului artistic și a limbajului ca parte integrantă a sa, și nu ca anexă a unui discurs ce urmărește neapărat accesul imediat la o lectură confortabilă și la o aderență unanimă, bazându-se pe stereotipuri mini și inovații minime. ...Să salutăm deci scandalul provocat de expunerea publică, în fața Muzeului de Istorie din București, drept o benefică luare de cunoștință despre o operă de artă care s-a integrat spațiului urban
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
și mai vechi - Sevilla și Roma -, dar nu și în București, unde monumentele, cu câteva excepții, sunt ori insignifiante, ori ridicole. Provocantul monument este datorat sculptorului Vasile Gorduz, unul dintre cei mai importanți artiști români ai contemporaneității. Calitatea nu asigură aderență și autoritate confuzului mecanism al opiniei publice, obscurelor pasiuni și interese ce declanșează manipularea unei reactivități de stadion, gustului pentru injurie și jocul de cuvinte trivial, dorinței de protest fără structură, focalizare și pertinență. Gustul pentru scandal ține locul gustului
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
putea citi și luciditate, și ironie. Piciorul Îi răspunse mișcând din mustăți. „Proteza rămâne aderentă, permițând vorbirea și masticația normale. Pernuțele se folosesc și În perioada de adaptare la o proteză nouă sau În caz de maxilar dificil, asigurând o aderență de lungă durată și rezolvând probleme severe de stabilitate...” De ce toți erau preocupați de stabilitatea danturii, dar nu se ocupau de tălpi? Tălpile, când atingeau podeaua, trebuia să nu se transforme În șalupe plutitoare. Picioarele le puteai ancora În podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care adulmecă. Nory râdea așa de tare că se înecă. Mini fu scuturată brusc de o plictiseală, de o indignare nespusă. Ce căuta acolo, între acei oameni urâți, banali, cu care nu avea nici o afinitate, ea, care-și rupsese toate aderențele? De ce pierduse azi atîa timp, în loc să rămână în beatitudinea ei singuratică, cu simțirea fericirei, ca o perlă în scoică, ca și ea hrănită din cochilie, ca și ea aderentă! Cu toate astea, era acolo, fie burghez, fie intelectual, un mediu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
urmată, în mod necesar de o nouă creație. Tiparul eshatologic se bazează pe trecerea de la apocatastază purificatoare prin elementele primordiale (apă-foc) spre o lume renăscută. Despre timpul sacru sau mitic s-a mai spus ca este un timp semnificativ. Prin aderența sa la realitate și adevăr, timpul mitic se deosebește atât de timpul zeilor, cât si de timpul profan. El este un timp calitativ diferit. În mitul lui Indra, timpul zeilor și timpul oamenilor sunt amândouă niște timpuri profane, fixate la
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
iarăși, tresare. Îl văd pe tînărul Doctor fericit. „-Da!“-zice el-„-Am soluția. Am cumpărat recent un clei care, într-o fracțiune de secundă, lipește orice de orice. Chiar pe îngerul tău, de-ar fi aici, l-ar condamna la aderența lumii noastre pline de inși rînjind. Îl injectez în artere și apoi înglobez în el întreg trupul. Hai, nu te sinucizi? Sau vrei să-ți scriu certificatul de deces și tu să-ți faci singur prima doză? Pe tine, oricum
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Deschise geanta și tăie o bucată de salam cu cuțitul ieftin cu mâner de lemn, o mestecă îndelung, bătând cu mișcări ușoare mai departe în tactul muzicii. Gustă vinul sec din fața lui dar îl simți pe limbă acru fără nici o aderență la starea lui de acum, puse paharul la loc și bătu cu cuțitul în sticlă, plăti ospătarei și plecă lăsând sticla și paharul așa pe masă, parcă în așteptarea cuiva ce avea să vină. Ieși în holul cu mochetă roșie
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
viteză mult prea mare, BMW-ul îl izbi mai tare ca niciodată. Fu suficient ca să propulseze roțile din dreapta ale mașinii lui Kishon peste margine. Încercă disperat să se redreseze pe carosabil, dar simțea deja diferența: mașina nu mai avea nici o aderență, roțile învârtindu-se nestingherite în aer. Îi simți ușurimea, când aceasta plonjă aproape grațios timp de cinci, șase sau șapte secunde, înainte să lovească primul pâlc de stânci. Impactul îi strivi coloana și aproape că-i desprinse capul de pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de cei care participă la alcătuirea noii ordini. Nu e suficient să fie acceptate de inteligenta noastră, spune Salazar, ci trebuiesc "simțite, trăite, executate". A activa politic înseamnă, pentru Salazar, a trăi conștient și a executa indicațiile momentului istoric. Dar aderența la acest moment istoric nu poate fi numai intelectuală; ca să rodească, e nevoie de o participare totală a ființei umane. Anevoie s-ar putea clădi ceva fără "o revoluție mentală și morală care să aibă loc în portughezii de azi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și călăuzită de un profesor universitar fără partid și fără altă forță în afară de încrederea totală a Președintelui Republicii și a armatei? Oamenii cărora Salazar se străduise, prin noua orânduire a Statului, să le articuleze voința politică, sprijineau revoluția fie prin aderența lor entuziastă, fie printr-o rodnică încadrare în corporații. Dar o mentalitate revoluționară, un spirit cu totul nou și creator de instituții revoluționare, încă nu ieșise la iveală. "Uniunea Națională", gruparea care se alcătuise în 1927 ca să susțină dictatura, încă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acestea erau prea evidente pentru a putea fi tăgăduite. Dar, pe buna dreptate sunt numiți acești convertiți ai regimului - "salazarieni de poduri și șosele", salazarieni care au aderat în fața operelor materiale (în deosebi șoselele) realizate de dictatură. Transformarea lor morală, aderența lor intimă la spiritul revoluției naționale, încă nu se realizase. Numai o elită trăia cu adevărat mesajul revoluționar al lui Salazar. Rămâne, însă, tineretul - care crește în acest spirit. Tineretul organizat în Mocidade portuguesa, care n-a cunoscut luptele politice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cine cum aude că venim, moare de plăcere. Este o curată iluzie, chiar atunci când aparențele sunt favorabile că toată lumea „îi așteaptă pe americani” ca pe izbăvitorii de relele locale. Rumsfeld, de exemplu, a descoperit Noua Europă, dar a citit prost aderența la SUA a statelor est-europene, doar elita a susținut politica americană. Într-o discuție cu mine după conferință a admis că România a fost o excepție în sensul aderenței populare la americani. Multă vreme au circulat „marile povești”: capitalism-socialism, piață-planificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Rumsfeld, de exemplu, a descoperit Noua Europă, dar a citit prost aderența la SUA a statelor est-europene, doar elita a susținut politica americană. Într-o discuție cu mine după conferință a admis că România a fost o excepție în sensul aderenței populare la americani. Multă vreme au circulat „marile povești”: capitalism-socialism, piață-planificare, individualism, colectivism. Dar acum există o dramatică pierdere de control asupra pieței. Ne trebuie „o nouă narațiune”, o nouă poveste în care să credem, mai ales din cauza omeneștii tendințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aproape toate vopselele de acest gen, emailul de vase nu rămâne mult timp omogen în cutie, de aceea trebuie amestecat bine înainte de a fi aplicat, E elementar, știe toată lumea, treci mai departe, Culorile pot fi aplicate direct pe piesă, dar aderența lor se va îmbunătăți dacă aplicăm mai întâi un substrat, în mod normal alb lăptos, Nu ne-am gândit la asta, E greu să te gândești când nu știi, Nu sunt de acord, ne gândim tocmai pentru că nu știm, Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
hotelul sub o uriașă umbrelă neagră. Orașul diminuat, jilav. Un vuiet ruginit, posomorât, carcasele lungi și reci ale tramvaielor. Lume, uriașul trup gros, înnodat al trupurilor înlănțuite într-unul singur. În fiecare stație se rup alte fragmente, se reface altfel aderența. Între cotul vecinului din stânga și broboada femeii din față se deschise o fantă telescopică, în care se leagănă, în ritmul vehiculului turmentat, icoana de madonă populară. Retina Vancea reține chipul de porțelan alb, privirea rănită, genele lungi, zbatere de fluturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
exterioară. Fiasco-ul era probabil primul vehicul care încercase această stradă toată dimineața. Macadamul părea ud, dar era uscat. Am accelerat îndreptându-mă spre intersecție, am călcat frâna și m-am trezit pe o pantă cu gheață neagră pe care aderența era zero. O microsecundă sau două am simțit zvâcnetul de satisfacție că Fiasco-ul era, în cele din urmă, în formă. Împinși pe un plan cu adevărat ideal pentru rulare, o sanie pe roți blocate, ne-am început alunecarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]