3,791 matches
-
Să te iubesc, dar spune cine Te-ar adora, cu ploi cu tot Și-atâtea ifose în tine?! Vii când e vara mai frumoasă, Răcoarea serilor - balsam, Iar floarea nopții e mireasă, Regina ce-mi surâde-n geam. Și eu adorm când luna plină Dansează-n rochia de voal Cu pași mărunți de balerină, În cânt de greieri... ce regal! Acum, ce-aud? Marșuri funebre, Convoi de frunze tremurânde Hălăduind printre tenebre Cu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Și te vor muză-n poezie? Tu n-ai nimic din duhul vieții, Ești anotimp în agonie. Eu nu-s poet, dar daca-aș fi, ... Citește mai mult Mă iartă, toamnă, că nu potSă te iubesc, dar spune cineTe-ar adora, cu ploi cu totși-atâtea ifose în tine?! Vii când e vara mai frumoasă,Răcoarea serilor - balsam, Iar floarea nopții e mireasă,Regina ce-mi surâde-n geam.Și eu adorm când luna plinăDansează-n rochia de voalCu pași mărunți de
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
toamnă, că nu potSă te iubesc, dar spune cineTe-ar adora, cu ploi cu totși-atâtea ifose în tine?! Vii când e vara mai frumoasă,Răcoarea serilor - balsam, Iar floarea nopții e mireasă,Regina ce-mi surâde-n geam.Și eu adorm când luna plinăDansează-n rochia de voalCu pași mărunți de balerină,În cânt de greieri... ce regal!Acum, ce-aud? Marșuri funebre,Convoi de frunze tremurândeHălăduind printre tenebreCu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or fi iubind poețiiși te
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
noastre, mântuitor!. . .- Dragomirna - Bucovina - România -... XV. IZVOR DE DOR, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 1088 din 23 decembrie 2013. Neprețuită, dulce muză, Dor nesfârșit, IZVOR DE DOR, Mi-i viața scurtă și confuză Să-ți dovedesc cât te ador!. Ah! Iată, mai adun o iarnă, În trupul meu, în ani, în gând, De-aceea inima mă-ndeamnă, Cu drag să-ți mai închin un rând. Eu te iubesc de când mă știu, Din primul ceas al dimineții, Cu tine-alături vreau
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Neprețuită, dulce muză, Dor nesfârșit, IZVOR DE DOR, Mi-i ... Citește mai mult I z v o r d e d o rNeprețuită, dulce muză,Dor nesfârșit, IZVOR DE DOR, Mi-i viața scurtă și confuzăSă-ți dovedesc cât te ador!. . .Ah! Iată, mai adun o iarnă,În trupul meu, în ani, în gând,De-aceea inima mă-ndeamnă,Cu drag să-ți mai închin un rând.Eu te iubesc de când mă știu,Din primul ceas al dimineții,Cu tine-alături vreau
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
dătător de viață!. Ești astrul ce-mi dărui lumină, Ești îngerul meu păzitor, Un zâmbet de-al tău, mă Alină, Tu ești al Iubirii izvor! Ești Trup, dintr-o coastă de-a mea, Ești freamăt pe-a inimii strune, Te-ador, de ești bună sau rea, Până clopotu-n vale-o să sune!. . . = 8 Martie 2013 = La mulți ani scumpă ființă a sufletului meu ! Citește mai mult FEMEIE, IUBITĂ, SOȚIE ȘI MAMĂEști suflet din sufletul meu,Ești Zori, în a mea Dimineață
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
dătător de viață!. Ești astrul ce-mi dărui lumină,Ești îngerul meu păzitor, Un zâmbet de-al tău, mă Alină,Tu ești al Iubirii izvor! Ești Trup, dintr-o coastă de-a mea,Ești freamăt pe-a inimii strune,Te-ador, de ești bună sau rea,Până clopotu-n vale-o să sune!. . .= 8 Martie 2013 = La mulți ani scumpă ființă a sufletului meu !... XXI. CIND SE PIERDE SANATATEA, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 765 din 03 februarie 2013. CÂND
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
înaltă abstracție, în care totul este o fericire continuă. Această stare este legată de moarte și de aceea se spune că cine își găsește starea în el a devenit Buddha. Lui Buddha îi sînt atribuite toate calitățile ființei supreme: este adorat în imaginile pictate și sculptate din temple; cîteodată este înfățișat în poziție șezîndă, alteori în picioare, sau împreună cu discipolii săi. Există, de exemplu, în Java, piramide uriașe unde i se păstrează moaștele, în ciuda a ceea ce se spune că ar fi
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
paradisul pămîntesc, Sverkabunis, iar al doilea cerul în accepție spirituală, cuprinzînd Sakalocas-ii. Pentru a le atinge, există două feluri de culte religioase. Un cult ar cuprinde practici exterioare, cu alte cuvinte idolatrie; celălalt ar pretinde ca ființa supremă să fie adorată întru spirit. Jertfele, ablațiunile, pelerinajele nu ar fi necesare în acest scop. Însă Wilford declară că nu a putut să găsească nici un indian care să fi urmat cea de a doua cale, pentru că aceasta cere renunțare și ei nu acceptă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Eu sînt Brahman", ființa cea mai înaltă. Noi nu ajungem să fim conștienți că sîntem Brahman, deoarece Măyă (amăgirea lumească) ne împiedică; este interzis a adresa rugăciuni și a aduce jertfe lui Brahman însuși, căci aceasta ar însemna să ne adorăm pe noi înșine. Nu poate fi vorba decît de emanații ale lui Brahman [215], pe care noi le implorăm"." Trinitatea formată din Brahmă (masculin), Visnù sau Krsna și Siva: "Brahmă (neutru) este principiul religios suprem
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
să reluăm numeroase pagini, transcrise deja mai sus. Ne mulțumim să spicuim cîteva din observațiile cele mai relevante. "Brahmanii dețin prin naștere această superioritate greu de atins de către ceilalți. Un indian care aparține altei caste are deci datoria să-l adore pe brahman ca pe un zeu, să se prosterneze în fața lui spunîndu-i: tu ești Dumnezeu!" [326]. "Brahmanii nu sînt doar o castă sacerdotală precum leviții (la evrei), nu sînt slujitori ai lui Dumnezeu, nici ai soborului său, ci, pentru celelalte
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Brahman, ființa cea mai înaltă [337]. Noi nu ajungem să fim conștienți că sîntem Brahman, deoarece Măyă (amăgirea lumească) ne împiedică [338]. Este oprit a adresa rugăciuni și a aduce jertfe lui Brahman însuși, căci aceasta ar însemna să ne adorăm pe noi înșine. Nu poate fi vorba decît de emanații ale lui Brahman pe care noi le implorăm" [339]. "Brahmanii sînt Dumnezeul prezent, dar spiritualitatea lor nu este încă reflectată în sine, împotriva naturalismului; și astfel, ceea ce este lipsit de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pentru poet și filosof este "un moment particular de dez-fondare a istoricității, care se anunță ca suspendare a continuității hermeneutice a subiectului cu sine însuși și cu istoria"42: "Pământ nesimțitor și rece / De ce iluziile sfermi? De ce ne-arați că adorarăm. / Un vas de lut, un sac de viermi?" Iar fața ta e străvezie). Observația lui G. Vattimo trimite către doctrina "tetradei" lumii (descompusă de Heidegger în pământ cer, muritori divini) dar și către o terestritate a Dasein-ului înțeles ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
glory, wishing that the heavens had eyes to see, 125 And courting that the Earth would ope her Eyelids & behold Such wondrous beauty, repining în the midst of all hîș glory That nought but Enion could be found to praise, adore, & love. Three days în self admiring raptures on the rocks he flam'd, And three dark nights repin'd the solitude, but the third morn 130 Astonish'd he found Enion hidden în the darksom Cave. She spoke: "What am
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
thence "Or I must have slept eternally, nor have felt the dew of morning." "Eternally thou must have slept, nor have felt the morning dew, 405 "But for yon nourishing sun; 'tis that by which thou art arisen. "The birds adore the sun: the beasts rîse up & play în hîș beams, "And every flower & every leaf rejoices în hîș light. "Then, O thou fair one, sit thee down, for thou art aș the grass, "Thou risest în the dew of morning
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-le-voi Lanțuri de necunoaștere întunecată și corzi de strîmba îngîmfare Și bice de căința aspră și hrană de îndărătnicie de catîr, Să-l blésteme pe Tharmas, Dumnezeul lor, si pe Los, copilul sau cel înfiat; Să blésteme și să adore pe-ntunecatul demon al prăpădului; 45 S-adore groazele și de sălbatici să asculte. Mergeți nainte, fii ai blestemului meu. Mergeți nainte, fiice ale ororii mele". Tharmas auzi prin lumea să de apă strigatul de moarte Și glasul cel hăulitor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de strîmba îngîmfare Și bice de căința aspră și hrană de îndărătnicie de catîr, Să-l blésteme pe Tharmas, Dumnezeul lor, si pe Los, copilul sau cel înfiat; Să blésteme și să adore pe-ntunecatul demon al prăpădului; 45 S-adore groazele și de sălbatici să asculte. Mergeți nainte, fii ai blestemului meu. Mergeți nainte, fiice ale ororii mele". Tharmas auzi prin lumea să de apă strigatul de moarte Și glasul cel hăulitor al lui Urizen jelindu-se pe vînt, Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Los 590 Pentru el însuși în Stîncă Veșniciei, tremurînd și deznădăjduit. Ierusalim peste Mormînt plînse două mii de ani305. Rahab triúmfă peste totul; și pe Ierusalim o înrobi, O Roaba care-o Voie-a să avea, silită prin arte-nșelătoare S-adore chipul de Balaur al lui Urizen, să-și dăruie Copiii 595 Pe-Altarul sîngeros. Ioan văzu aceste lucruri în Ceruri Revelate Pe Insula Patmos, si auzit-a sufletele strigînd să fie izbăvite. El văzu Desfrînata Regilor Pămîntului, văzu Potirul Necurățiilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
n-aș fi simțit a dimineții roua". "Pe veci pesemne că ai fi dormit, și nici n-ai fi simțit a dimineții roua, 405 De n-ar fi fost soarele-acela hrănitor; el este cel prin care-ai înviat. Soarele-i adorat de păsări: jivinele se școală și-n razele-i se joacă, Și fiecare floare și fiecare frunză se bucură-n lumina-i. Și-atunci, O-ncîntătoareo, așază-te, căci ești că iarbă, Te nalți în roua dimineții și noaptea te-nfășori
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Blake): "Întîi fu Moloh, un groaznic rege,/ Mînjit cu sînge de umane jertfe/ Și lacrima sărmanilor părinți,/ Măcar ca-n larma de țimbal și tobe,/ Nu-și auzeau copiii cînd, prin foc,/ treceau la idolul necruțător./ Pe el îl adorară amoniții-n/ Rabbà și pe cîmpia ei jilava,/ Și-n Argob și-n Basan, pînă în undă/ Cea mai îndepărtată-a lui Arnon./ Cutezătoarea lui vecinătate/ Nemulțumindu-l, prin înșelăciune,/ Chiar pe preaînțeleptul Solomon/ L-a ispitit un templu să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
confruntarea între Marchiza și falsul Stanislao: în timp ce acesta continuă să fenteze, Marchiza încearcă sal convingă să abandoneze rolul de rege relevăndu-i intenția ei că în caz contrar îl va lua de soț pe Contele Ivrea. (Și mostri a chi l'adora...Și, scordar saprò l'infido). Derutata de aparenta indiferență a lui Belfiore, Marchiza ajunge să-i promită Contelui Ivrea că îl va lua de soț cu condiția ca el să o dezlege de promisiune, daca Cavalerul Belfiore se va înfățișa
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cu Contele de Ivrea. Oricum ea nu poate înțelege de ce lui Belfiore îi trebue atât de mult timp pentru a-și dezvălui adevărată să identitate și încă mai speră că acesta își va deschide inima (Și mostri a chi l'adora... Încă din momentul în care Edoardo își exprimase intenția de a-si urma regele în Polonia, Giulietta își propusese să îl implore pe Rege să nu mai ia în seamă angajamentul iubitului ei. Contele de Ivrea își face apariția prilejuindu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de a o râpi pe Elvira, pentru care nutrește o dragoste împărtășită, si care este forțată să se mărite cu unchiul ei, un om în vârstă, Don Ruy Gomez de Silva (``Come rugiada al cespite... O tu che l'alma adoră ''). Tabloul 2. În castelul lui De Silva, Elvira așteaptă sosirea lui Ernani cu care intenționează să fugă (``Ernani, Ernani involami...O tu che l'alma adoră ''). Don Carlo, care este la rândul sau îndrăgostit de Elvira, apare și el cu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Don Ruy Gomez de Silva (``Come rugiada al cespite... O tu che l'alma adoră ''). Tabloul 2. În castelul lui De Silva, Elvira așteaptă sosirea lui Ernani cu care intenționează să fugă (``Ernani, Ernani involami...O tu che l'alma adoră ''). Don Carlo, care este la rândul sau îndrăgostit de Elvira, apare și el cu intenția să o răpească. În ciuda deghizării sale, Elvira îl recunoaște și rezista; pentru ași apară virtutea ea este obligată să folosească un pumnal cu care îl
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Cammarano, să redea fidel mesajul piesei lui Schiller. Numele scriitorului german era de altfel la Neapole împroșcat cu noroi. Monarhul local, a cărui nume era Ferdinand, se înrudea cu Ludovic al XVI-lea trimis la ghilotina de aceeasi revoluționari care adorau creația lui Schiller și care îl desemnaseră pe scriitorul german drept cetățean de onoare a noii Republici Franceze formate în 1792. Eroul principal a fost prompt re botezat Rodolfo. Cammarano susținea, în ciuda iritării provocate lui Verdi, ca pudicul public napoletan
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]