2,132 matches
-
își puneau instrumentele la loc în cutii și ieșeau din subteran, aerul era verde. Obișnuiții localului „Noul Titania“ umblau la început în grup, în urma instrumentiștilor, de parcă n-ar fi vrut să rupă legătura născută în local în timpul nopții între persoanele adunate acolo de întâmplare sau de obișnuință; înaintau în grup, bărbații cu gulerele paltoanelor ridicate, cu un aer cadaveric, de mumii scoase la aer din sarcofagele unde fuseseră păstrate vreme de patru mii de ani, care într-o clipă se preschimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cititoare. Între ochii ei și pagina cărții zboară un fluture alb. Orice ar citi acum, e cert că fluturele i-a captat atenția. Lumea nescrisă își atinge apogeul în acel fluture. Rezultatul spre care trebuie să tind e ceva precis, adunat, ușor. Privind femeia de pe șezlong, simțisem nevoia să scriu „după natură“, s-o scriu, deci nu pe ea, ci lectura ei, să scriu orice, dar gândindu-mă că trebuie să treacă prin lectura ei. Acum, privind fluturele așezându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cultivat cu viță de vie și livezi. Documentele vremii vorbesc de numeroase crame existente aici, încât ne putem da seama de atmosfera de destindere și desfătare din zilele de toamnă când bogatul rod al viilor și livezilor era cu veselie adunat. Proprietarii erau locuitori ai orașului Iași, de toate categoriile sociale ale vremii: meșteșugari (blănari, șelari, curelari, bărbieri), preoți, oameni din administrație (vătafi, hotnogi), târgoveți și alții. Mănăstirea Bârnova deținea aici 2 fălci și jumătate și 20 de prăjini (peste 3
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cu cîțiva dinți zdrobiți, pe care Îi Înlocuise repede; cînd se răcea vremea, Îl durea piciorul drept, semn, probabil, al unui reumatism viitor; cursele nebune prin frig sau ploaie Își cereau prețul. Mic, mare, cine să mai socotească, erau multe adunate, de tot felul - altul devenise cîntarul, iar mintea lui Thomas Încă nu se limpezise deplin, zbura acum, mai mereu, spre fii și fiice, tulburîndu-se, În loc să se așeze. Antonia, dacă ar fi știut, poate s-ar fi bucurat; nici un strănepot - și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Avem în față o carte... hm... minunată și eu - mă scuzați - sper că ați avut timp să citiți o parte din ea... începu el sfios. Deși mă concentram doar asupra cuvântării lui Henry, fac pariu că 99,9% din fetele adunate erau mai preocupate de drăgălășenia indiscutabilă a lui Henry decât de cuvintele lui. Julie era literalmente vrăjită. Frânturi șoptite de conversație mi-au ajuns la ureche. Crezi că e un Hartnett Hartnett? șușoti Jolene. —Ah, Dum-ne-zeule! Din neamul celor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
putut deveni geniul liber al Persiei În strânsoarea dogmatismului musulman”, pentru ca, În lumea anglo-saxonă, FitzGerald și al său „poor old Omar” să iasă, În sfârșit, din anonimat. Deșteptarea fu atunci fulgerătoare. De azi pe mâine, toate imaginile Orientului se regăsiră adunate numai În jurul numelui lui Khayyam, traducerile se succedară, edițiile se Înmulțiră În Anglia, apoi În mai multe orașe americane; s-au format societăți „omariene”. În 1870, s-o repetăm, moda Khayyam se găsea la Începuturile sale, cercul admiratorilor lui Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Tu zeu cu ochii negri... O! ce frumoși ochi ai... Las-să-ți înlănțui gâtul cu părul meu bălaiu... Vieața, tinereța mi-ai prefăcut-o-n raiu - Las-să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci! " Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun- Căci vântul adunat-a de flori de teiu troiene Și le așterne-n calea reginei dunărene. Prin frunze aiurează șoptirile-i a lene, Când gurile-nsetate în sărutări se-mpreun-. Cum ei mergând alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
primăvară, de boală, de tinerețe, de plimbare în noapte, de cules struguri, de însămânțat grădina, de soare cu dinți, de căldură toridă, de frig important, de lună neagră, de dragoste pierdută, de dureri de ulcer, de farmece, de întâmplări neprevăzute, adunate toate la un loc. Tălmăcirea viselor din cartea de vise, forma de inimă a pernuței pentru ace, tristețea centrifugii mașinii de spălat, torsul de pisică al ficusului bătrân, care-și transporta mineralele din pământul glastrei prin vertebrele tulpinii spre capilarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
până se pierd în propriul lor trup, obosite de monotonie, întorcându-se tăcute la sursă, strânse încet, deznădejdile se întâlnesc cu bucurie, au aceeași formă, intensitate muzicală, cine să le discearnă? Și se întorc boante, respinse de bolta dură, atent adunate, strigătul la naștere, geamătul morții, totuna, măturate, aruncate de-a valma de stăpânii veseliei totale, GUNOIERII. BUNĂ SEARA! D orința de a deveni un simbol trimisese la moarte multă lume și în vara aceasta toți brăilenii se strânseseră pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
adună/Noaptea fără Lună./ Trupu-mi este lut/ De când te-am pierdut./ Picioarele-gheață/Privirea în ceață/ Sufletul uscat/ De când ai plecat./ Mai bine e-n moarte/ Decât să n-am parte./ Luați Aminte! M6. Schelete, în număr de două, dezmembrate, mormânt adunat, doar rotulele și maxilarele rău conservate, părând a fi ale lui STOIAN și TEODOR. Se presupune că au existat. M7. Incomplet păstrat cu capul pe M8, lungimea în secțiune 65 cm, orientat V-E. GUSTAV VALENTIN, actor. M34. Întreg în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
MIHAI DINU, avocat. M35. Adâncime 210 cm capul surprins pe profilul sudic al secțiunii. NILĂ HAGIU, scriitor. M37. În secțiune puțin mai sus de genunchi; restul, în profilul de Vest, orientat V-E. PRUNILĂ, poet. M39. Adâncime 270 cm, mormânt adunat. Doar calota. KIRILĂ, pescar. M43 Adâncime 240 cm, oasele craniului rău conservate, orientat V-E. HALIPA, pescar. M44 Adâncime 265 cm, urme de parapet de piatră, mâinile pe lângă corp, în stânga lipsa oaselor antebrațului drept, orientat V-E. HUGO MĂRĂCINEANU, pictor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
necesar și suficient să existe un număr M ≥ 0. Ploua matematic, tulburător dincolo de noi. Și dincolo de noi se auzeau tunetele viitorului îngrozitor de puternice, priveam mărunți la uriașii nori întunecați și nu aveam nicio putere decât de a ne trăi efemeritatea adunată punct cu punct. Ne credeam, firește, de neînvins. Ne credeam, firește, de neînvins, atâta timp cât puteam râde de tot ce nu pricepeam. Un abur de premoniție îl avea Mihai, o pulbere de viziune aveam eu, Valentin Gustav, comicul, indolentul, caricatura zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
altor scursuri din ploaia diluviană a prozodiei. Așaaaa! Șobolanii se refugiau în găurile lor construite pe ruinele celor vechi, fără a mai mișuna prin dedesubturile lumii, ca și cum depresia poeților îi lovise și pe ei. Stăteau ore, zile, luni, în găuri adunați mai mulți sau solitari, punând la cale ceva sau disecând altceva, ce guvernanților de deasupra le scăpa. Aceasta n-ar fi însemnat nimic dacă sus, în cenacluri, nu s-ar fi divizat operele pe curente, influențe, moșteniri, răstălmăciri, încătărămate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nimeni nu vedea nimic niciodată, pentru că majoritatea căuta o persoană cam cu aceleași caracteristici. Au fost luni îngrozitoare! Într-un final, când destui și-au găsit sfârșitul într-un mod sau altul, Guvernele au dispus hrănirea maselor cu "recolte abia adunate" sau cu "rezerva națională". Nu trecu mult timp până să se afle, sau să se deducă, că aceste resurse fuseseră mereu într-un hambar sau într-un siloz și așteptau doar o comandă, iar că o mulțime de oameni murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Elena Marin Alexe Plânge roua prin gradină Și mă-ndeamnă-n pas cu zorii, Să colind cărarea lină Alungând din față norii De pe ram sau fir de floare Verdele urcă-n lumină De atâta încântare Sufletul tăcut suspină Adunate laolaltă Împletite în iubire Gândurile-ncet mă poartă Spre înalt, spre nemurire Aș vrea să adun în mână Raze de lumină calde La inimă să rămănă Doru-n ele să se scalde Prin răcoarea dimineții Ochii mei ating verdeața Aduc odă
Prin zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83286_a_84611]
-
și Dumnezeul vostru." 18. Maria Magdalina s-a dus, și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul și că i-a spus aceste lucruri. 19. În seara aceleiași zile, cea dintîi a săptămînii, pe cînd ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, și le-a zis: "Pace vouă!" 20. Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mîinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, cînd au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
țară, iar căldurile, după puhoaiele venite peste case și oameni, crescuseră totul în grădina celor doi actori. Femeii i s-a uscat gura de atâta vorbit și ar bea apa aia din pahar, dar se abține; acum, voința îi este adunată toată în mâna care stinge apăsat milimetrul de țigară rămasă, mirosul tutunului bun se amestecă neașteptat cu cel al trifoiului și al lucernei din jur, e îmbrăcată într-o rochie roșie, lungă până-n tălpi, largă la poale, o rochie dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
minți... (Pauză, e neliniștită...) Ei, fleoșc, ai descoperit tu acuma America, asta, despre cuvinte, o știe toată lumea. Cuvintele sunt niște curve, iubito, și curva cea mai bătrână e cuvântul IUBIRE! Ai văzut vreodată cum îi atârnă șuncile, ce gură scofâlcită, adunată ca un cur de găină, cât machiaj întins pe fața ei, ce privire obosită? Ești cinic, iubirea există. Pe dracu’, iubirea, doamna mea, e pentru căței! Dar cățeii sunt fideli. Cățeii sunt fideli oamenilor, nu sunt fideli cățeilor, nu suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plânge că e frig, mereu îi e frig, zice el, fă-i... și m-am tuflit toată. Dar i-am plătit... * Maestrul are pe el un halat de mătase, albastru, de la genunchi în jos se văd picioarele păroase, cu porii adunați și ieșiți în relief din cauza frigului și, mai ales, a vântului de primăvară, labele goale în papucii făcuți din niște sandale mai vechi, părul îi vine în ochi mereu, nasul genial ajunge în pământ, se apleacă spre straturi, vorbește mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Anita se ridică de pe scaun, îi întoarce spatele, trece printre mese, iese târâind sandalele ușoare. Tânărul actor întoarce repede capul și se uită după ea, o privește o clipă de o sută de ani, fata mergea greu, capul plecat, umerii adunați, sandalele făceau un zgomot infernal. Nu-i vede decât spatele încovoiat. * Seara, am aflat că s-a aruncat de pe clădirea fostului ei liceu și că maică-sa, o arhitectă foarte cunoscută pe atunci, ți-am mai spus asta, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cum pleca ea de pe terasa de la Hades, în ziua aia nefericită, când el mânca alături de Rita, fata care devenise prima lui nevastă, mereu o vede pe Ani cu spatele, plecând, îi vede sandalele alea ușoare, picioarele lungi, stă cu umerii adunați și capul plecat. În alt pom e tot ea, Ani a lui, așezată pe scaun, tot pe terasa de la Hades, plânge tăcut, în liniște, fără un suspin, doar șiruri de lacrimi se scurg continuu. Acolo am murit amândoi... Au înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unui evreu și trecând prin fața acesteia, i s-a făcut așa o poftă de o gogoașă... Era însărcinată cu mine. S-a oprit în fața gogoșeriei, privind cu poftă la gogoașele aburinde de pe tejghea, și uitându-se apoi la puținii bani adunați și legați în batistă. Să mănânce o gogoașă, cheltuind ceva din economiile făcute, sau să renunțe la ea? Era și obosită de drum și înfometată. Ochii și întreaga ființă o atrăgeau spre gogoașă, dar bănuții îi ținea strâns în batista
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe care și-o dorea atât de mult și de care aveau atâta nevoie, a învins dragostea față de căminul ei, al lor, al nostru. Uitându-se înapoi spre gogoșerie, dar mergând înainte spre casă, fără să cheltuie nimic din puținul adunat, mama mi-a povestit ceva ce nu voi uita vreodată, iar acest motiv m-a împiedicat să cheltui banii la restaurant. Drumul este atât de frumos, pe lângă râul Agua, iar de partea cealaltă este șoseaua care merge spre Pamplona. Urci
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
trimisă la mânie de însuși Dumnezeu, drept care se obișnuiește ca acesteia să i se facă pomană în zilele de post. Aceasta este imaginea holerei, așa cum se conturează ea din răspunsurile la chestionarul lui Hasdeu. La precizarea acestei imagini contribuie știrile adunate acum un secol de harnicii noștri folcloriști. Astfel, au consemnat calitățile terapeutice și protectoare atribuite de popor plantei denumite holeră, pălămidă sau scaiete muscălesc (Xanthium spinosum), care crește pe tăpșane sau pe lângă drumeaguri și despre care se spunea că a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aceleași rezultate. Eu m-am reechilibrat lângă ei, după toate nenorocirile, pe mama Însă educația catolică din familie, În loc să o modeleze, o Învățase să se sustragă. O speriau și economia pe care trebuia să o facă În casă, și mulțimile adunate. Dar să le fi văzut pe prietenele ei din copilărie, toate național-socialiste Înfocate, ce pline de viață erau! Aveau șapte-opt copii, dar nu se plângeau niciodată, plângeau doar când auzeau vocea lui Hitler la radio, Întreruptă de ovațiile stadioanelor. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]