6,982 matches
-
poem, Din el metafore să strângi; Ar fi plăcerea unui semn, Că după altcineva plângi. Citește mai mult O amintire uitatăAnii adunați în spateîi odihnesc pe-un scaun rupt,Gândesc mult că nu se poateSă rup prezentul de trecut.M-agăț de zborul unui vis,Să-ți prind un trandafir în părși-n piept o floare de cais,La picioare flori de nufăr.Împodobită ca o zână,Furată de un Făt FrumosPluteați ținându-vă de mânăîntr-un ținut de basm, frumos.Aș vrea
ION I. PĂRĂIANU by http://confluente.ro/articole/ion_i._p%C4%83r%C4%83ianu/canal [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
sau ``Timpul macină zilele frumoase/ Acoperind trecutul cu voalul amintirii`` (Plutire). Universul ``de acasă`` este creionat de un timp moral, în care evocarea tradițiilor devine amplă, duioasă, sub pana memoriei afective : Ies chipuri dragi din nebulozitate... Boabe de rouă se-agață de pleoape``... (De Sfintele Paști). Din aceeași linie se desprind portretele : grava imagine a lui Eminescu, Măritul Domn al poeziei românești, jucăușa figură a Emiliei, emblematica prezență a poetului Octavian Goga, blânda lumină a mamei, așezată într-un poem superb
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1421858759.html [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
mai târziu când se încălzea afară și dispărea orice pericol de îngheț sau de brumă, să le răsădească în straturile sale cu pământul îngrășat din toamnă. O parte dintre jardiniere, din care după ce scotea și răsădea majoritatea plantelor tinere, le agăța în chioșcul său de refugiu din mijlocul grădinii. Aici lăsa să crească de obicei plantele curgătoare, mușcatele sau tufănelele pitice. Vara trecută scosese toți bulbii de lalele, narcise și zambile și le depozitase în magazie la loc ferit de curenți
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454829346.html [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
găsește De greul tot ne prisosește... Ea-i mama, ființa cea blândă, Care cu surâsu-i ne încântă, Chiar din pripă, din născare, Imaginea cea ca de o boare, Ce ne susține în primii pași, De cădem când ne sunt falși, Agață printr-o binecuvântare, Mizând să ne fie viața mare. Cu ochii umeziți în lacrimi, Durerile ce’s atât de acrii Cu săruturi dulcile amintiri, Mânuțe mici de mângâieri, Prin blândețe moale alintă Și cu viața ei iar ne încântă, Face
ÎNGERUL I S-AR RUŞINA.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1437740530.html [Corola-blog/BlogPost/343420_a_344749]
-
2013 Toate Articolele Autorului adânc surâs din picături de stele urcând în formă tristă de sărut descătușează mișcarea universului de foc al pașilor pustii risipit legământ pe-altarul de granit al timpului alungat în ecoul îngrădirii creând lumină din nelumină agățat de nestinsă sortire mișcă constelații la granița credinței alungă galaxii de nisip în clepsidra albastră dintre spațiu și orgolii dansând pe fire de nori apoi râde înfierbântat de metamorfoza dulce a pustiului din soarele cel de dincolo de trup și ceruri
COMUNIUNE de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Comuniune_daniela_tiger_1385967502.html [Corola-blog/BlogPost/363080_a_364409]
-
2011 Toate Articolele Autorului Ea mă cuprinde cu brațele ei roz, că două ramuri de trandafir înflorit mă adulmeca cu nările-i fine și gura ei umedă îmi săruta obrajii. precum un arcuș de vioară brăzdându-mi trupul, ea se agață de mine ca o liana aproape sufocându-mă. Îmi place să-i simt inima bătându-i sacadat, mâinile care se plimbă pe trupul meu cu siguranta pisicii pe acoperiș azi nici macar nu am nada în undita și nici puterea de
LINGUŞITOARE CA ŞI-O PISICĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Lingusitoare_ca_si_o_pisica.html [Corola-blog/BlogPost/355520_a_356849]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNA MEA-ACROSTIH- Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Toarnă cerul cu găleata, Orizont de ploi și brumă. Adormită e speranța, Mustul clocotește-n spumă, Numai Cupidon agață Arcul iubirii în Lună! | Murmură frunza în copaci, Elegie de tristețe, Adio pentru ramuri dragi! © Maria Filipoiu 28.10.2014 Referință Bibliografică: TOAMNA MEA-acrostih- / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1409, Anul IV, 09 noiembrie 2014. Drepturi de
TOAMNA MEA-ACROSTIH- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1415564484.html [Corola-blog/BlogPost/371512_a_372841]
-
cu palme deocheate și sterpe Șoptea frunzelor reumatice În nopțile negre de suflet Brize șovăielnice de la Dunăre alergau să-și acorde vioara în regatul celor pustii al celor necitați în gazete de stradă, în autobuze sau trenuri; petrecuții, din avioane, agățați de telefoane mobile asurzeau alternative planete în ceruri Julia May se încrunta în ierburi baroce fierte în culori de măslin; invizibilii treceau la lucru prin lanuri de orz în alte lumi, un dingo se măsura în oglinda cu vise a
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368438604.html [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
cititori- numar de abonati:abonati->accesari / articol->accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. SENSUL IUBIRII, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014. Clipocind mă prelingeam pe-o stâncă, tot mai jos, apă dulce, ne-ncepută, agățându-se sfios de vreo creangă de vreo frunză pân' să-nceapă chiar să curgă cu puterile-nzecite însutite înmiite cântând în timp ce se freca de pietre ... Citește mai mult Clipocindmă prelingeampe-o stâncă,tot mai jos,apă dulce,ne-ncepută,agățându-se sfiosde
MIRELA BORCHIN by http://confluente.ro/articole/mirela_borchin/canal [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
dulce, ne-ncepută, agățându-se sfios de vreo creangă de vreo frunză pân' să-nceapă chiar să curgă cu puterile-nzecite însutite înmiite cântând în timp ce se freca de pietre ... Citește mai mult Clipocindmă prelingeampe-o stâncă,tot mai jos,apă dulce,ne-ncepută,agățându-se sfiosde vreo creangăde vreo frunzăpân' să-nceapăchiar să curgăcu puterile-nzeciteînsutiteînmiitecântândîn timp cese frecade pietre... II. ÎN JOACĂ, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014. Când mi-am dat pentru prima oară sufletul am crezut că
MIRELA BORCHIN by http://confluente.ro/articole/mirela_borchin/canal [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
Îți voi sădi numeroase speranțe în viață, Pe care să le savurezi ca pe o dulceață, Te voi păstra în mine, ca pe o floare vie, Iar o bucată din floare o voi pune la pălărie. Am să mi te agăț cu fir de aur, de inima mea, Ca să te am fixată, acolo-n piept, de-a pururea, Să te alint în noapte, așezată pe dragoste,iubire, Cu multă plăcere să te pătrund adânc, în nemurire. Referință Bibliografică: Dragostea mea pentru
DRAGOSTEA MEA PENTRU TINE... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 by http://confluente.ro/ilie_popescu_1471961288.html [Corola-blog/BlogPost/381677_a_383006]
-
mai multă neexistență decât existență”. Filozoful stoic roman Seneca spunea: „Chibzuiește cum ai putea să părăsești cu sufletul împăcat o viață pe care mulți o îmbrățișează și de care se țin precum cei ce sunt furați de șuvoiul apei se agață de buruieni și de pietre ... Cei mai mulți se zbat neputincioși între frica morții și chinurile vieții; nu vor să trăiască și nu știu să moară”. Filozoful grec Epictet sfătuia ca la orice ademenire exterioară să răspundem cu o virtute interioară, fiindcă
REPRIMAREA VIEŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1014 din 10 octombrie 2013 by http://confluente.ro/_gestul_lipsit_de_demnitate_vavila_popovici_1381372764.html [Corola-blog/BlogPost/352406_a_353735]
-
îngust este umplut, iar locul de veșnică odihnă al răposatului este acoperit cu flori. Aproape fiecare dintre cei din asistență s-a simțit dator să aducă o coroană ori măcar o jerbă împletită din crengi de brad, de care stau agățate cu sârmă garoafe roșii, albe și roz, nefiresc de fragede în gerul Bobotezei. Totuși, nimeni nu bocește, plânsul nu urâțește niciun chip. Rând pe rând, fiecare aruncă o ultimă privire mormântului proaspăt, luându-și astfel rămas-bun de la Bătrân. Apoi o
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 by http://confluente.ro/Voichita_palacean_veres_voichita_palacean_veres_1368837414.html [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
în niște forme aproape primitive ca s-o transforme în piepteni, sandale, papuci, articole de plajă, ghivece, piepteni și tot ce-ți trece sau nu-ți mai trece prin gând. Drept pentru care se întoarce și ridică înțelegătoare pardesiul recalcitrant agățându-l ca de fiecae dată, de același cârlig al cuierului. Pendula bate de cinci. Mă simt totuși obosită. După masă fac un duș și pe urmă măcar o oră de somn. Nu mai are fetița douăzeci de ani, vârstă la
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Detectivul_particular.html [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
nr. 2250 din 27 februarie 2017 Toate Articolele Autorului COPACI ȘI CĂRȚI Pe foaia albă rafinată, Plină de sensuri se-aud copacii! Foșnind în frunza verde-a unui gând Înțelepciunea cărților crescând! Copacii au trăit în simplitate supremă Epitetele-s agățate de comparații și.... Stau alăturate termenilor sinonomi Pictată-i lumea cărții de înțelepciuni! Viziuni de aur scrise de albastrul.. Cernelii scurse pe valurile mării Unde lumina și lacrima-i plină de îngeri, Penițele pigmentat-au stelele lucii! Pe foile albe
COPACI ȘI CĂRȚI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1488211133.html [Corola-blog/BlogPost/375449_a_376778]
-
Palatului Victoria. Reapariția sa în prim planul politicii românești este de bun augur? Ajunși atât de aproape de ieșirea din timp a unui veac și al unui mileniu, în 1989 speram scăparea definitivă din cătușele comunismului, dar am rămas până azi agățați de această speranță, amestecați în învălmășeala a două decenii și aproape jumătate în care comunismul învinge neîncetat și rotativ, comunismul. S-au depietrificat munții de nedreptăți și opresiuni, dar am rămas cu nisipul lor! Mai greu de sfărâmat, de detunat
VICTOR CIORBEA. LA INTERSECŢII A ALES DEMNITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Victor_ciorbea_la_intersecti_aurel_v_zgheran_1388695175.html [Corola-blog/BlogPost/347465_a_348794]
-
spate în jiu trei ture cu motorul pe centură/axis mundi/ și diagrama sentimentelor cu mai multe necunoscute la cota 2000 să m-arunci în zăpadă dezbrăcată de zeghe /vultur hoitar peste pradă/ să urci aruncând câte o amintire sașie agățându-te de marginea cerului/ splendoare în iarbă/ când ajungi sus gol de mine/beat de ninsoare/ să-nfigi steagul iubirii fix în everestul atriei tale Referință Bibliografică: Monodeism ero(t)ic / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1364
MONODEISM ERO(T)IC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/angi_cristea_1411631009.html [Corola-blog/BlogPost/353161_a_354490]
-
încleșta și care mă durea odată cu trecerea mea printr-o Sahară plină de ploi, veșnică și nepăsătoare. M-a privit cum străbăteam aleile rătăcite în oglinda lunii și mi-a atins sfoara de mătase pe care urcasem să deznod inima agățată de talpa îngerilor. - Cu bine, femeie de foc! Dă drumul corăbiilor să-ți plimbe lacrimile, pirații se vor îmbogăți adunând perle din albia oceanului tău! Voiam să distrug acele ceasornicului! Mă încuiaseră într-un cadran cu miresme de magnolii și
SĂ-MI TRIMIŢI MAGNOLIILE TOATE! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 by http://confluente.ro/Sa_mi_trimiti_magnoliile_toate_gina_zaharia_1332069172.html [Corola-blog/BlogPost/354624_a_355953]
-
lumii să nu o lăsăm în vise să pătrundă, Hai să chemăm ploaia, cu parfum de lavandă! Cum să învăț să plec, dacă îmi zici: Mai stai! Că am ascuns lacrimi în cochilia inimii, doar tu știai Iubite, vino și agață-mi regretele de un colț de stea Pe un neștiut țărm de lună, să ne rescriem povestea. Nu vei putea să pleci, chiar de nu-ți cer să mai stai, Numai eu îți îmbrac gândurile cu al liniștii strai. Cerul
NU VEI PUTEA SĂ PLECI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_lavinia_niculicea_1461496883.html [Corola-blog/BlogPost/384799_a_386128]
-
un copil la altul, făcând ca în mișcarea ei bulinele să se încurce între ele. Copăceii abia plantați anul trecut, nu cu mult mai înalți decât statura majorității copiilor, fuseseră transformați în porți, iar pe ramurile lor firave, copiii își agățaseră, înfierbântați de joc, hainele care îi încurcau. - Am cheie, vezi? Dănuț atinse cu vârful unui deget cercul strălucitor și o sfătui cu experiența celor șapte ani ai săi: - Mai bine o pui undeva deoparte, să nu o pierzi în timpul jocului
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1458799473.html [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
spre crengile subțiri, coborâte până la nivelul ei. Încremeni. Pe prima crenguță, în bătaia blândă a vântului, se legăna ca un medalion prețios, cheia, suspendată de panglica roșie. Secvențele pierdute îi țâșniră în memorie luminoase, făcând-o să plângă din nou. Agățase cheia în copăcel, așa cum își agățaseră ceilalți copii lucrurile. O scoase de pe ramură, își petrecu panglica peste cap și, fără să mai simtă setea, o luă la fugă printre blocuri în căutarea celorlalți copii. Referință Bibliografică: CHEIA / Mihaela Alexandra Rașcu
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1458799473.html [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
ei. Încremeni. Pe prima crenguță, în bătaia blândă a vântului, se legăna ca un medalion prețios, cheia, suspendată de panglica roșie. Secvențele pierdute îi țâșniră în memorie luminoase, făcând-o să plângă din nou. Agățase cheia în copăcel, așa cum își agățaseră ceilalți copii lucrurile. O scoase de pe ramură, își petrecu panglica peste cap și, fără să mai simtă setea, o luă la fugă printre blocuri în căutarea celorlalți copii. Referință Bibliografică: CHEIA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1458799473.html [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
Cotabiță, un artist complet, cu glas tonic, vibrant, percutant ca un fierăstrău ce zimțează sufletul, un artist dintre acei rari, care cântă inteligent și alege compozițiile muzicale, nu le ia ca pierdute de cineva, un artist atent la text, nu agățînd cuvintele de note ca rufele de cârlige, un ziditor de cântec în care melodia și textul sunt cărămizi, iar vocea este cimentul! Poate că Gabriel Cotabiță nu are o singură melodie pe care să nu dorească acum să o fi
GABRIEL COTABIŢĂ. ZIDIREA CÂNTECULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1431523391.html [Corola-blog/BlogPost/352110_a_353439]
-
de foc, iar apoi începu o ploaie deasa. − Acum înțeleg de ce se numeste Marea Anotimpurilor! Aici vremea se schimbă mereu. Vâsli mai departe, până ce zări un vrej uriaș, ce se înalță din mijlocul mării. Sări repede din barcă și se agață de vrej. − Poate dacă ajung în vârf, o să pot vedea orizontul. Și se cațără până în vârf, unde găsi o căsuță făcută din paie și vreascuri. Bătu la ușă și auzi o voce pițigăiata: − Prieten sau Dușman? − Prieten! răspunse Solaris. În
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 by http://confluente.ro/Ziarul_de_vrancea_george_nicolae_stroi_mihai_marin_1338573146.html [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > INVOCÂND PRIMĂVARA Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Rondel primăverii Minunate flori și fluturi, În explozie de viață, Cresc, se-nalță, se agață, Vieții dând noi începuturi. Peste tot împart săruturi Ghiocei trecând prin gheață, Minunate flori și fluturi În explozie de viață. Stânjenei se-ntrec cu brusturi, Toporașii se răsfață, Iar brândușa îndrăzneață Saltă de sub așternuturi... Minunate flori și fluturi. Rondel cu
INVOCÂND PRIMĂVARA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1462262561.html [Corola-blog/BlogPost/381786_a_383115]