5,168 matches
-
frigider era lapte proaspăt, dar în cană nu se vedeau resturi de ceai - și Selinei îi place ceaiul. E foarte pretențioasă când e vorba de ceai, și adesea are la geantă un plic de ceai... Mă aștepta. Am ghicit după agitația teatrală și exagerată de care era cuprinsă. Unde ai fost? am întrebat-o eu. „Aici“ a insistat ea cu o mișcare vioaie dai cap. De unde ai știut că mă întorc? „N-am știut“ a continuat ea încăpățânată Și așa cum ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-a expediat în obraz cea mai rea și fierbinte respirație a ei. Eram pe Eighth Street, la vest de Fifth Avenue, cu nuanță roșiatică a pârâiașelor secate din august, și multe taxiuri din Honolulu cu bluzele lor, și toată agitația de junglă cu strălucirea atracțiilor și avertismentelor. Nici o mașină nu se clintea la intersecții. După care s-a întâmplat ceva, așa cum e previzibil în focul și fumul New York-ului, în toiul verii. La vreo cincizeci de pași, un bărbat dezlănțuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Bine v-am regăsit. Iată-ne, deci, zdrăngănindu-ne coarda, trântiți pe spate ca niște chitare strâmbe de-ale lui Picasso. E ridicol - dar ce pot să fac? Doar știi cum e cu femeile de pe stradă în orașele pline de agitație, în jungla de beton. Problema nu e că vremea le scoate afară din case. Problema e că vremea le dezbracă de cele mai multe din haine. În nebunia turbată a miezului verii din Manhattan, în coloanele care se clatină de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din partea lui Lorne și a Cadutei, m-am strecurat afară și am prins un taxi. Am prins una din acele ciudate schimbări de lumini ale semafoarelor de pe Ninth Avenue, cincizeci de intersecții fără nici o frână, în timp ce ochiul verde îmi alimenta agitația și mă trezeam spunând: da, frige-o, e okay, merge, când, de fapt, pasagerul din taxi tânjea după respectarea limitei de viteză și un mers liniștit și dorea din răsputeri să iasă de pe banda rapidă. Așa că am coborât din taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șanselor care îl așteptau. Am cumpărat câteva cutii de bere slabă de la o autoservire. Ne-am așezat pe banca de piatră și am discutat. Martina în alb (fustă albă, cămașă albă), eu cu inima prinsă în inelul strâmt al unei agitații trepidante pline de viață. Mișcarea ascendentă de-a lungul lanțului biologic, mobilitate socială - e mare lucru, dar nici pe departe atât de obositor. Simplul fapt de a sta locului, de a nu te mișca, reclamă un efort epuizant. În timp ce Shadow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a ridicat brusc, schimbată la față. — O, nu, exclamă ea. Unde e Shadow? Iată un lucru care mă preocupă și pe mine. Shadow nu se mai arătase de câteva minute și eu mă străduiam pe ascuns să-l zăresc în agitația umană. A pornit-o în zigzag prin piață fără să spună un cuvânt, i-a scrutat marginile, după care a traversat iar locul prin căldura dogoritoare, învăluitoare. Nici urmă de câine, nici urmă de Shadow. Ne-am despărțit și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Generalii ruși, răspunse Virgil, se numesc Pișov, Sodov, Pederastrov și Futov. Copilării. Dar Vultur-în-Zbor, deja tulburat de ochii împietriți ai feței de granit, se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la altă fereastră: o bătrână privea melancolică într-un album de fotografii, cufundată în trecut. Iată condiția de bază a exilului - să prinzi rădăcini în amintiri. Vultur-în-Zbor știa că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
orice era posibil. Acum nu mai este nimic. întuneric. Caietul închis, învelit, pus la locul lui. Femeia tăcută, în văluri negre, s-a ridicat în picioare și a stat așa, țeapănă, înaintea lui. O găină cotcodăci o singură dată. Afară: agitația frenetică a autorului jurnalului, ce căuta o ușă pe care știa că nu poate nici s-o găsească, nici s-o deschidă. Iar curva ascunsă, ghemuită lângă măgar, în spatele unui copac, privea. Dar nu l-a rupt filă cu filă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să fie prin jur, pe undeva... M-am dus în toaletă și am recuperat geanta din spatele vasului de toaletă, un săculeț din piele de căprioară brodat cu perle. Zgomotul straniu pe care eu și Suki îl auziserăm era probabil doar agitația Belindei, care își căuta geanta. Dumnezeu știe ce făcuse ea acolo cât timp eu și Suki am vorbit; dar am exclus posibilitatea unui leșin. M-a uimit că n-a exclus-o și Suki. Nimeni nu arată așa de treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
geanta. Dumnezeu știe ce făcuse ea acolo cât timp eu și Suki am vorbit; dar am exclus posibilitatea unui leșin. M-a uimit că n-a exclus-o și Suki. Nimeni nu arată așa de treaz și de conștient de agitația pe care a cauzat-o după un leșin, cu sau fără lipsă de fier. I-am întins geanta Belindei, care a înșfăcat-o brutal, cât pe ce să o rupă. —Bells, ce nepoliticos! exclamă Suki. Belinda ne-a întors spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Sebastian Shaw, te omor. Tocmai am cumpărat-o. Nu-mi pasă cât timp îmi ia, o să te ucid. Și apoi o să... stai. O scot singură... Oh! Oh!... Restul conversației nu poate fi redat. În ciuda întârzierii neprogramate și a stării de agitație a lui Sebastian, care m-a grăbit pe scări și m-a aruncat în taxi înainte să îmi aranjez hainele, când, într-un final, am ajuns la restaurant, ni s-a spus că grupul nostru e încă la bar. —Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
era greu de ghicit ce făcea. Mă simțeam privită și m-am întors să văd cine era. Capul auriu al lui Charles de Groot se aplecă brusc deasupra farfuriei. L-am privit gânditoare. Oare observase interesul meu pentru starea de agitație a prietenei lui? Sau se întreba dacă Bill îmi spusese ceva înainte să moară? Nimeni nu pomenise de moartea lui Bill. Pentru ei, poate nici nu s-a întâmplat. Atunci de ce aveam senzația că cel puțin o persoană de la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vedea nicăieri. Ce ușurare. Cineva tocmai ieșise dintr-un lift și se îndrepta către ușă. Era Simon Grenville. S-a oprit la biroul lui Joe. —A, Joe, ies doar pentru... pentru prânz. Nu știu cât timp voi fi plecat. Bine? Era o agitație în vocea lui, exagerată raportat la cele spuse, lucru care mi-a atras atenția. Apoi a aruncat o privire fugitivă peste umăr. Din instinct, m-am pitit pe coridor pentru câteva secunde, și, când am ieșit în atrium , el plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
duioșie, ca să-i facă plăcere soției sale. — Ți-am văzut ieri poza în ziar, a remarcat ea. Era măgulitoare. —Vrei să spui că ești dezamăgită de mine în carne și oase? am întrebat, aducând-o pe doamna Stronge într-o agitație la extrem. Nu, deloc, nu voiam să insinuez... Geneviève a zis calm: — De fapt, Richard ar prefera să nu discutăm despre articol. Sunt sigură că înțelegi, Sylvia. Este doar o zdreanță de stânga, a adăugat David Stronge. Îndrăznesc să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
oricum mai rău decât până acum n-are cum să fie, uite, cutare a primit alaltăieri scrisoare de acolo și i-au spus că deja s-au instalat și o să fie bine, cum pentru toți există câte o bucurie“. Era agitația după felurite formalități. Erau bocăniturile nesfârșite, zi și noapte, în atelierul de tâmplărie și dogărie al lui pan Dumiskievici. Bătrânul slab, lung și veșnic cu pipa maronie în colțul gurii, renumit pentru firma atelierului pe care până la naționalizare o ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
era folosită la trei-patru alte astfel de aparate, răspândite prin celelalte saloane. Într-o noapte, cheia rămăsese în rezerva noastră. La un moment dat a intrat o asistentă speriată, țipând: „Cheița, cheița“. A înșfăcat-o îngrozită, zbughind-o pe ușă. Agitație, larmă apoi pe culoar. Se întâmplase ceva. Dimineața am aflat că murise o bătrână „de la șase“. Se sufocase și, până să vină cheița, nu a mai rezistat. Bătrânul din rezerva mea era speriat. Se temea să nu rămână și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poeții pe lume, ce s-ar alege de noi?“ L-am mai întâlnit de multe ori. Nu i-am mai dat importanță. O singură dată am mai discutat cu el, într-o primăvară (sau toamnă?) când luase foc magazinul „Victoria“. Agitație mare pe Bulevard, la intersecția din fața Cercului Militar. Goneau mașini ale pompierilor, Salvări, dubițe ale Miliției. Căscam gura împreună cu mulțimea. Atunci s-a apropiat Pr. Îl observam în puhoiul de oameni. Era într-o geacă de piele neagră. Se agita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
alte personaje ale comediilor Mița face parte din categoria păcălitorilor-păcăliți: pitorescul ei nu se explică numai prin descendența mimică a personajului și desigur, în mai mare măsură prin meridionalismul ei”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 168. footnote>. Vociferările Miței, totala agitație a ei nu par a avea un substrat temperamental real. Plămădindu-și melodramatica răzbunare în fața lui Iordache, ea-și schimbă dintr-o dată atitudinea la apariția unui intrus: „Un mușteriu...”. Fără a mai insista pe această latură contradictorie a personajului, Caragiale
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
am sacrificat cariera și am rămas între d-voastră, ca să organizez partidul”. În realitate, relația Trahanache - Zoe - Tipătescu se întemeiază pe fals. Ambiția lui este ascensiunea politică întreruptă de amorul pentru Zoe Trahanache. Din acest punct de vedere este justificată agitația lui Tipătescu în fața pretenției lui se remarcă faptul că „observația, deși acceptabilă la un nivel foarte general, e grosieră privită în detalii”. Argumentele ar fi acelea că pasiunea de care dă dovadă Chiriac nu pare să fi existat la Titircă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
al fostului cienmatograf „Republica”, iar când și-a revenit În simțiri, era pe peron. Ieșise din casă dis-de-dimineața, când pe stradă nu era nici țipenie de om, acum era trecut de mult de amiază și gara gemea de oameni. În ciuda agitației, Noimann Își păstrase o oarecare eleganță, mersul său era distinct, ca de obicei, și ținuta Îngrijită. Doar ochii Îi aveau o lucire neobișnuită și părul Îi era năclăit de o sudoare rece, ce i se scurgea În șuvițe mărunte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cuprinse și ele de furnicături. Mânecile se agitau, paharele erau ridicate și coborâte Într-un ritm amețitor. Toată mișcarea această avea ceva neliniștitor, absurd În ea. Noimann stătea totuși calm la Corso, zâmbind spre musafiri. Ba chiar făcea și glume. Agitația creștea, atingând punctul culminant când insectele și omizile se transformau Înapoi În cifre, intrând În portmoneu și-n buzunare. La Întoarcerea spre casă, cifrele țopăiau, mergând În fața lui. Nu știu cum se Întâmpla, dar abstracțiunilor li se umfla fundul, căpătând forme bombate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rotație ciudată, agitându-se În aer. „Deocamdată e doar o supoziție. Nu mă pot pronunța până nu vă consult...” „Dați-mi pixul să semnez odată!” „Stați liniștit la locul dumneavoastră”, Îl povățui omul fără braț. „Ce rost are toată această agitație?!” făcu el, luând o mutră compătimitoare. „Mai bine nu vă ridicați.” „Și atunci cum rămâne cu semnătura?!” „Nici o problemă, o vom rezolva, o vom rezolva...” Și, În timp ce Noimann deschise gura să răspundă, ciungul Îi apucă degetul de la piciorul stâng și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trăgând În urma ei un șir Întreg de melci... În fața mesei stătea inginerul Satanovski, făcându-și vânt cu un evantai alcătuit din cărți de joc. Inginerul cică ar fi rămas În această poziție preț de douăzeci și cinci de minute, timp În care agitația atinse apogeul. După care, strângând cărțile În buzunar, Satanovski s-ar fi așezat frumos la locul lui. Unii credeau că inginerul apelase la acest truc din pură plictiseală. Alții avansau ideea că la mijloc s-ar fi aflat o doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scurs de la plecare și venirea sa, În stabiliment avuseseră loc câteva evenimente, care, chiar dacă nu au avut nici un fel de consecințe asupra vieții masterandului, nu trebuie, totuși, trecute cu vederea. Unu: omul de paie Braic, intrând Într-o stare de agitație, fusese prins În flagrant delict În timp ce Încerca să-și dea foc, scos de sub pat din valiză și băgat Într-o cămașă de forță. Doi: tot Într-o cămașă de forță fusese imobilizată și femeia-pâlnie Olanda, care făcuse o fixație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai putea folosi gândurile? Conștiința, odată ce navighezi În apele eterului? Și totuși, frânturi de gând mai umpleau din când În când această beznă umedă și lipicioasă... În sfârșit, Noimann se trezi pentru o clipă din delir, apoi căzu pradă aceleiași agitații furbunde. Trupurile se cabrau În aerul Încărcat de mirosuri grele. Gemetele creșteau și scădeau din intensitate, Într-un ritm asurzitor. În cele din urmă, toate zgomotele Încetară. Înăuntru se instaură o liniște deplină. Nu se auzea nici un sunet. Doar bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]