3,337 matches
-
acasă. Observând că mi-am mai ars puloverul pe piept în alt loc, mi-am scos mănușile și am început să adun bucățelele de material ars. Obiceiul, bată-l vina. Sunt sergent adjunct Fogarty, zise el pe un ton cam agitat, și aceasta este agent Hamlin. Da, am făcut deja cunoștință. Bun, care e treaba? Chiar n-am timp de pierdut. Am identificat corpul care a fost găsit acolo jos, spuse agenta Hamlin, arătând cu capul spre trapă. Nu prea părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca aceia ai unei eroine dintr-un desen animat japonez. Purta blugi cu talie joasă, o bluză minusculă și, da, una din acele perechi îngrozitoare de teniși. Am oftat. Începu să vorbească cu o răbufnire de sticlă de apă minerală agitată. —Sam? Lurch mi-a zis că ești aici cu Violet. Unde e Margery? Se uită de jur împrejur de parcă s-ar fi așteptat ca Margery să apară de sub masă. — Ce i s-a întâmplat lui Philip? Spuneau că a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
De pe scenă, se auzeau vocile lui Oberon și a lui Puck. Violet, care ieși ultima, stătea la pândă, cu un picior în aer, ca o căprioară hăituită. Se uita în jur cu îngrijorare. — Sophie? zise ea, cu o voce pierdută, agitată. Sophie! Sophie alerga deja spre ea. — Vi! Ce s-a întâmplat? Am auzit prin difuzor. Te simți bine? Violet se aruncă în brațele lui Sophie, abandonându-i-se asemenea unei sirene sex simbol dintr-un film mut. — După asta trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
noastră în oglindă. —Ca de obicei, zise el, partea mai grea e, zise el studiindu-mi sânii, va fi să ne hotărâm ce facem mai întâi... —Hugo! Cineva bătea la ușă. Era una dintre asistentele directorului de scenă, care strigă, agitată: —Ăă, te așteaptă toată lumea pe scenă. —Mama mă-sii! zise Hugo, în timp ce mi-am tras în jos tricoul și m-am dat jos din poala lui. —Încercările Pamelei, va continua. O lăsăm pe Pamela în ghearele maleficului Baron von Fielding
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
comentariu. — Păi, atunci, zise Janey, simțind că a atins un punct nevralgic, mă bucur să aud asta. Se întoarse către mine, vrând în mod clar să schimbe subiectul; dar Helen nu voia să lase totul baltă. — E, hai, zise ea, agitată, mijind-și ochii verzi. Nu e asta totul. Pe bune, cred că Violet e blestemată. Adică, dacă te gândești la tot ce s-a întâmplat - ajunge târziu al repetiții, leșină, ca să nu mai vorbim de Philip - se zice că știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ultimul colț și am ajuns la biroul adjunctului directorului de scenă. Louise vorbea precipitat la microfonul din căști. De pe scenă se auzea vocea lui Marie, care-și spunea unul dintre lungile sale monoloage. Vocea ei părea mai stridentă și mai agitată ca de obicei. Dincolo de masă, puțin mai la stânga, se afla Steve, țipând aproape pe mutește la mașinistul care mânuia cablul Tabithei. Victima lui stătea pe loc, cu mâinile încă prinse în jurul cablului, albă ca varul din cauza șocului. Părea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se întâmplase cu cablul Tabithei ca să mai aștept până la sfârșitul piesei. Cum se întâmplă de obicei pe la teatru, Janey dăduse deja de vreo doi impresari pe care-i cunoștea și tot discuta cu ei. În spatele scenei, atmosfera era una foarte agitată sau poate era vorba de altceva, un fel de morbiditate care atinsese cote înalte; deja oamenii renunțaseră să mai prevadă ce dezastre îi pândeau și așteptau pur și simplu să vadă ce avea să fie de data asta, cu nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
i se potrivea. Totuși, nu puteam da vina pe el. Mă îndoiam că dacă aș fi fost legată de un scaun, cu cineva lângă mine care ține o seringă periculos de aproape de brațul meu, aș fi părut mai puțin tensionată, agitată și lista ar putea continua, cu toate adjectivele pe care producătorii de pastile împotriva durerilor de cap le folosesc pentru a-ți defini starea înainte de a fi hăpăit vreo două pastile de-ale lor, pe bază de codeină. Singura surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
după care am abandonat-o, cu regret. — Dar ea știa de tine? Știa că-l omorâseși pe Philip? zisei eu, în schimb. Nu știu! zise Ben, aproape țipând. Dar știe ceva. Și nu mai suport! Își rotea privirea prin cameră, agitat, tremurând din cap până în picioare. Cu Philip a fost așa de ușor, adăugă el, de parcă ar fi simțit nevoia unei explicații. Deja era cu capul pe birou, aproape adormit. N-a trebuit decât să-i fac injecțiile. Am folosit două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu spectacolul se aflau într-o Patisserie Bliss, la Angel, bând capuccino și mâncând cornuri cu ciocolată. Eu îmi comandasem unul cu brânză și roșii, dar atunci când l-am primit n-am putut decât să ciugulesc din el, fiind prea agitată. Îmi pierise cu totul pofta de mâncare. În curând aveam să merg la culcare. Dacă aveam noroc, poate-mi trăgea cineva un glonț în cap înainte să mă arunce la groapa de gunoi. Sophie întinse mâna și-mi atinse ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dus avionul? Arătă spre Nord-Vest. — S-a întors de unde a venit. De la șosea... Nu e cu putință. Pe șosea nu există pistă de ateri... se întrerupse și fugi spre Sierralta, care fotografia tot ce vedea. Spune-mi! îl rugă el, agitat. Pe șosea poate ateriza o avionetă...? — Probabil... Ce lățime este între copaci...? — Vreo cincizeci de metri... — Atunci, e clar... Acolo s-a alimentat... — Și poate că tot acolo a încărcat muniția... Dacă s-a întors și s-a încărcat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
stăruitor pe noul venit. — Răul este deja înăuntru, spuse băiatul în limba lui. Yubani-i îl poartă în piept... Păsările răului zburau peste tabăra albilor. Și yubani-i vor dispărea pe tăcute, fără război, de pe fața pământului. Tuși sec și se înfioră, agitat. Făcu un ultim efort. Yubani-i vor pleca, adăugă el. Vor pleca yubani-i și nimeni nu va mai apăra aceste selve. Și vor lua cu ei copacii, și se vor duce și stârcii, și se vor duce și maimuțele, și papagalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că nu voia să se gândească la studenți În timpul liber. Amestecând, Întrebă: Cum a fost căpitanul-doctor? El scoase două pahare și turnă vin În amândouă. Se sprijini de poliță, Îi dădu ei unul, sorbi și răspunse: — Foarte tânără și foarte agitată. Văzând că Paola continua să amestece, adăugă: — Și foarte frumușică. Auzindu-l, ea sorbi din paharul pe care-l ținea Într-o mână și se uită la el. — Agitată din ce cauză? Mai luă o gură de vin, ridică paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Îi dădu ei unul, sorbi și răspunse: — Foarte tânără și foarte agitată. Văzând că Paola continua să amestece, adăugă: — Și foarte frumușică. Auzindu-l, ea sorbi din paharul pe care-l ținea Într-o mână și se uită la el. — Agitată din ce cauză? Mai luă o gură de vin, ridică paharul la lumină și spuse: — Nu-i la fel de bun ca acela pe care l-am luat de la Mario, nu-i așa? — Nu, fu el de acord. Dar vărul tău Mario
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
relaxă, sprijinindu-se de el, și-și culcă fruntea pe pieptul lui. Rămaseră așa până când ea Îl Înțepă În coaste cu capătul lingurii și spuse: — Se arde ficatul. Îi dădu drumul și-și luă Înapoi paharul. — Nu știu de ce e agitată, dar s-a tulburat văzând cadavrul. — N-ar fi oricine tulburat să vadă un om mort, mai ales cineva cunoscut lor? — Nu, a fost mai mult de-atât. Sunt sigur că a fost ceva Între ei. — Ce fel de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spune că sunteți Șeful Poliției din Veneția. O să le placă gradul ăsta, așa c-o să stea de vorbă cu dumneavoastră. Formă un număr cu o ușurință familiară și, cât așteptă să i se răspundă, trase dosarul Înapoi spre el. Destul de agitat, aranjă cele câteva pagini din el și-l așeză drept Înaintea sa. Vorbi În receptor Într-o engleză cu accept puternic, dar corectă. — Bună ziua, Tiffany. Aici maiorul Ambrogiani. E-acolo maiorul? Poftim? Da, aștept. Puse mâna peste microfon și Îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
aievea. Amețitor de frumos, zâmbind amețitor și atât de amețitor de înalt încât umplea cadrul ușii. În brațe îi înfloriseră niște trandafiri amețitor de roșii. Alice a rămas cu gura căscată. Jake. — Spune că te cunoaște, a zis Sherry apărând agitată în spatele lui. A intrat pur și simplu. N-am putut să-l opresc. Alice s-a ridicat în picioare numai pe jumătate, apoi s-a lăsat să cadă din nou pe scaun. Capul i se învârtea pe umeri. —E OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca totul să fie bine cu Amanda și cu copilul. Apoi s-a repezit ca o ghiulea prin ușa dublă a sălii de nașteri Jane Austen. Paznicul cu ochi plictisiți din partea cealaltă a ridicat privirea speriat atunci când ceva înalt și agitat, îmbrăcat într-un costum cu dungi, a apărut în sală. — Am venit să-mi văd soția, a chițăit Hugo din cauza gâtului care i se uscase de tensiune. O cheamă Amanda Hardwick. E aici și naște un copil. Apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a trecut ambele mâini prin părul răvășit de somn. — N-am apucat încă să construiesc cada de naștere. Dar nu-ți face griji. O rezolv eu. Acum începuse să țopăie prin cameră gol pușcă. Penisul și testiculele i se zbăteau agitate. Stai acolo, a rugat-o el. O să fie în regulă. Îți promit. —Știu. Alice i-a zâmbit, în timp ce el își trăgea un tricou și țopăia în jos, pe scara hodorogită. Cinci minute mai târziu, Alice se chinuia să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să transforme ceea ce inițial arăta ca o geantă mică pentru crose de golf într-un scaun cu roți cu aspect recognoscibil. Odată etapa asta terminată cu bine, Hugo l-a pescuit pe Theo din mașină și i-a îndesat trupul agitat și urlător sub chingile căruciorului. Tatăl s-a oprit apoi să-și tragă sufletul, ștergându-și transpirația de pe frunte. Tot ceea ce mai rămânea de dus la bun sfârșit era simplul proces de fixare a copertinei de plastic care apăra copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Place cu mâini tremurătoare. S-a suit în spatele ambulanței. Acolo, bărbatul cel solid examina pieptul lui Theo. —Are o erupție de toată frumusețea, a remarcat el referindu-se vesel la tapetul cu model pufos. E grav? l-a întrebat Hugo agitat. Bărbatul cel solid n-a ridicat privirea. —Cu erupțiile astea nu se știe niciodată, a răspuns el evaziv. Nici cu copiii. Mai bine să fim siguri. Bărbatul i-a culcat pe Hugo și pe Theo în pat, i-a învelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a scos un urlet de să ți se ridice părul pe ceafă. — Fir-ar al dracului! a mormăit Alice. Ce s-a întâmplat? a întrebat Hugo uitându-se în apă. Ce e? A scăpat ceva? —Ursulețul, i-a răspuns Alice agitată. E înnebunită după ursulețul ăla. E preferatul ei. Hugo s-a uitat cu atenție în apa de sub pod. Curgea repede și ursulețul luminos, care căzuse inițial printre niște ramuri, începuse deja să se detașeze de ele. Avea să scape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
au colorat într-un roz pastelat. S-a uitat la el timidă, printre șuvițele răvășite peste față. Hugo era intrigat. Ce nu e în regulă? Alice și-a dat după ureche o șuviță strălucitoare și și-a trecut repede și agitată limba peste buze. —Nimic. Totul e în regulă. E o cameră minunată. De fapt, e chiar uluitoare. În ce sens? a vrut Hugo să știe. Nu știu. Are ceva, s-a confesat Alice. Chiar vizavi de pat e o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-l dezlipească de ea și să i-l arunce grăbită lui Hugo. —Of, e dezgustător! Tocmai și-a șters nasul ăla jegos și plin de muci pe mâneca mea. Ia-l! Repede! Amanda a fugit la chiuvetă și a început, agitată, să frece murdăria cu unul din bureții copilului. — Nu-și dă seama că asta e făcută din crêpe de Chine? a mârâit ea. Când s-a auzit soneria, Amanda a fugit de la chiuvetă, înșfăcându-l, din nou, pe Theo. Rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a pieptului umflat de efortul de a respira. Laura era îmbrăcată cu un pulover cenușiu cu guler și o pereche de blugi aproape la fel de decenți ca și pantofii. — Ce dracu’ vrei? i-a șuierat el. A văzut că femeia arăta agitată. — Ăăă... ce mai faci? l-a întrebat ea. Arăți, ăăă... — Groaznic? a ajutat-o Hugo sarcastic, conștient de ochii roșii și obosiți și de hainele mototolite de pe el. Și-a trecut o mână prin păr; șuvițele îi erau mai încâlcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]