1,993 matches
-
ș.a. Cei care au cunoscut epoca sigur că lecturează cu aviditate volumul doi: autorul povestește cu talent literar (el are, de altfel, jucate două piese și un film la care a semnat scenariul), cu simț de observație, cu umor, cu agreabilă oralitate (din prefața la volumul întîi, se înțelege că memoriile au fost dictate, nu redactate direct de autor!); analiza sistemului politic comunist este făcută cu duritate, fără menajamente. Portretizarea colegilor, chiar și-n cîteva rînduri, surprinde esența. Trecerea graniței este
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
scrie și să-l mustre, afectuos & respectuos. În fine, vreau să-l felicit pe autorul-actor și pentru faptul că n-a lăsat să se stingă (lucrul se vede bine în carte!) tradiția artistului-intelectual; Ghinionul a fost norocul meu inserează des, agreabil de des, incredibil de des, citate, fragmente din cronici, documente vechi (sau doar inedite), cărți de specialitate, dialoguri neoficiale. Cartea este un capitol prețios din prețioasa istorie a teatrului românesc. Iar artistul, un martor valoros al trecerii sale prin lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și la un butoiaș de bere. Avea 36 de ani și o prietenă simpatică, care plecase în Germania; și el era în așteptarea vizei lui de plecare definitivă (unul dintre părinți era german); își pierdea, pînă atunci, vremea, la șuete agreabile. Pînă într-o seară nenorocită cînd, nimeni nu poate ști cum, s-a petrecut dezastrul: Victor s-a dus la gară, a urmărit liniile să vadă pe care circulă trenuri, a pus capul pe calea ferată, a întors capul spre
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nu folosea paharul, fiind jenant de neîncăpător!) devenea imprevizibil. Lîngă el, marele grafician Pucă, cu părul lung, negru și mereu nespălat, cu barba nețesălată, cocoșat, în pardesiul lui uzat de sezon iarnă / vară, părea un Rasputin timid, făcînd un contrast agreabil. Pucă vorbea rar și încet, Pîcă urla și era pus pe scandaluri. Pucă avea realmente, talent, Pîcă se contura mai mult în calitate de personaj decît de creator. Trebuie să mai amintesc un lucru: pe vremea lui Ceașcă, era efectiv un privilegiu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
niște exaltați, care nu voiau absolut nimic, exorcizau răul cum credeau ei mai nimerit. Inchiziția, dacă ar fi aflat de acel loc tainic, ar fi avut de lucru, nu glumă. Într-o seară, în timpul uneia din aceste adunări vesele și agreabile, la poarta palatului au bătut jandarmii trimiși de Vicerege: Se află găzduit aici dominicanul fra' Tommaso din Stilo? Servitorul i-a dat de știre Baronului care n-a putut să nege, drept care Tommaso a fost ridicat și dus în subteranele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ziarelor, al revistelor și al cărților. Spre deosebire de cercetarea academică, studiul social de piață este mai asemănător cu cel înrudit, studiul de piață, cel puțin la suprafață; scopul său este acela de a oferi strategii pentru schimbarea comportamentelor într-un mod agreabil din punct de vedere social. Un alt tip de cercetare - studiul de evaluare - are ca scop ajutarea persoanelor cu putere de decizie în ceea ce privește unele programe și furnizarea unor răspunsuri din partea publicului, în ceea ce privește responsabilitatea și valoarea programelor. O altă varietate este
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
franceză, ceea ce stârnește nemulțumirea unor actori, și așa afectați de situația materială precară. Căsătorit cu Cleopatra Russo, sora scriitorului Alecu Russo, A. era unchiul actorului Petre Sturdza. Teatrul, pentru A., reprezintă o „oglindă fidelă” a realității, un mijloc eficient și agreabil de a înrâuri moravurile și „a iscusi mintea”. În ce privește interpretarea scenică, el se declară împotriva oricăror excese, cerând actorilor un spor de naturalețe. Susținător al traducerilor, menite să compenseze lacunele din repertoriul original, A. înțelege să-și pună teoria în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285468_a_286797]
-
diferite, fiind o modalitate de raportare la o anumită latură a realității. 3. Atitudinea are la bază concepte evaluative privind caracteristicile obiectului la care se referă. Specifică atitudinii este oscilarea între cei doi poli, ca și reacție afectivă: plăcere - neplăcere, agreabil - dezagreabil. Reacția afectivă de evaluare va fi cu atât mai intensă, cu cât scopul e mai important pentru cel ce-l urmărește. 4. Atitudinea este un fenomen bipolar. Atitudinile variază în direcție și intensitate pe o linie continuă de la pozitiv
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
și fudul. (Prostul este atât de puțin conștient de absurditatea vorbelor și faptelor sale, Încât pretinde celor din jur să i le aprecieze. Dar tot ceea ce ar putea Învăța un prost este să Încerce să dea prostiei sale un aspect agreabil. „Nimic nu este mai Înspăimântător ca ignoranța activă.” (J.W. Goethe) Răspunde prostului tăcând. (Pentru că tot nu l-am putea scoate dintr-ale lui: „Ce face un prost nu pot desface zece Înțelepți”; „Când te iei după un prost, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
perfidii la adresa predecesorului său, urmând principiul reiterat al complimentului ambiguu: Publicul i-a purtat o recunoștință infinită ilustrului meu predecesor pentru faptul de a-i fi dat senzația unei oaze. Opera sa nu uimea decât Într-un fel blând și agreabil prin contrastul Înviorător dintre o manieră atât de măsurată și stilurile strălucitoare sau extrem de complexe elaborate din toate direcțiile. Părea că ușurința, claritatea, simplitatea s-au Întors printre noi. Sunt zeițe care plăceau majorității. Era de Îndată Îndrăgit un limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nu reținea aici privirea, afară doar de miracolul de a nu Întâmpina nici o rezistență. Cu greu ne putem Închipui o mai mare densitate de subînțelesuri ofensatoare În atât de puține rânduri, căci opera lui France este succesiv caracterizată ca „blândă”, „agreabilă”, „Înviorătoare”, „măsurată” și „simplă”, ceea ce nu prea poate trece drept compliment În critica literară. Pe deasupra - ultimă lovitură - e susceptibilă să placă tuturor. O putem gusta fără să reflectăm la ea, Întrucât ideile sunt atinse numai „În treacăt”, apreciere pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Sau poate tocmai de-asta. Vezi, asta-i diferența dintre noi doi: tu vomezi, iar eu mor! Ehe, cine se gîndește la asta! Mina: E groaznic! Ilie: Groaznic? Sînt lucruri cu adevărat groaznice pe lîngă care moartea devine un moment agreabil (Mina îl privește ca pe o curiozitate) Nu mă crezi? Bine. Hai să-ți mai spun una. Cum mă cheamă pe mine? Mina: Eu zic să nu mai bei atîta țuică. Ilie: Lasă, lasă, îs puțin beat, dar știu ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care-o privește cu înțelegere; se așează pe un scaun în tăcere) Într-un fel, e mai bine așa. Vera: Cum adică? Mina: Așa... mai zăpăcit, mai aiurit decît... Vera: (interesată) Decît cum? Mina: (refuză) N-are importanță... E mai agreabil așa... n-am cum să-ți explic. Vera: Bine, nu-mi explica. Dar dacă e mai agreabil așa, de ce ai aerul ăsta de om bătut, hăituit?! Mina: Ei, asta-i acum! Parcă n-ar fi destul să te văd în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bine așa. Vera: Cum adică? Mina: Așa... mai zăpăcit, mai aiurit decît... Vera: (interesată) Decît cum? Mina: (refuză) N-are importanță... E mai agreabil așa... n-am cum să-ți explic. Vera: Bine, nu-mi explica. Dar dacă e mai agreabil așa, de ce ai aerul ăsta de om bătut, hăituit?! Mina: Ei, asta-i acum! Parcă n-ar fi destul să te văd în doliu ca să nu-mi vină a sări într-un picior. Vera: (tristă și bună) Mina, de cîte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un punct dacă nu-și provoacă frumusețea la duel ucigând-o - și crude, la final, În urma necesarei lovituri de teatru. Momentele acțiunii sunt perfect parcurse. Balast zero, construcție clasică, toate episoadele drenate spre punctul culminant și revărsate În dezodământ. Doză agreabilă de actualitate, de livresc (intertextualitate, dacă preferați): Amélie Nothomb, a literature star care-și cunoaște bine publicul și știe ce are de făcut. O fată de o inteligență ieșită din comun are un tată diplomat de carieră. Inteligența, alimentată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
au ei de propus publicului amator de literatură? O parte a răspunsului se regăsește În exigențele cărora trebuie să se conformeze o carte premiabilă. O alta s-ar putea formula astfel: pentru că astăzi scriitorii cei mai traduși trebuie să fie agreabili, simpatici, alerți, ca niște regizori de sitcom (vezi Amélie Nothomb sau Daniel Pennac), unii scriitori francezi propun ficțiuni inventive, săltărețe, folosindu-se din plin de tehnicile narative recent vulgarizate. Nu e, Însă, suficient. Mai există ceva, de negăsit aiurea, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestea generează adevărate nevroze, iar efectele lor rămân de neînțeles pentru cei ce nu au cunoscut o asemenea experiență. Poetic vorbind, pragul este un interstițiu, o zonă intermediară între spațiul public și cel privat, o zonă de trecere asociată unei agreabile nedeterminări. „Intrați odată!” - simpatică invitație adresată musafirilor care zăbovesc în prag și par a nu se decide să-l treacă! „Nu vă temeți de oaspeții care s-au așezat, ci de cei rămași în picioare”, ne previne un frumos proverb
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
social. A încerca să găsești în viață raportul corect dintre cerințele sinelui și puterea și necesitățile entităților exterioare constituia totodată și sarcina compoziției. Această raportare psihologică a justificat interesul față de demersurile compoziționale. Departe de a se limita la jocul configurărilor agreabile, forma artistică s-a dovedit a fi în egală măsură indispensabilă cunoașterii umane, așa cum sunt problematica artei și investi gațiile intelectuale ale filosofiei și științei. Relația și simbolismul centricității și excentricității depășesc ceea ce se sugerează cu ajutorul evidenței vizuale a operei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Ca și În cazul durerii pentru situațiile Închise ale vieții, În cazul situațiilor-deschise avem de-a face cu experiența plăcerii. Plăcerea este o stare complexă pe care o Încearcă o persoană În contact cu un stimul sau cu o situație agreabilă, pozitivă. Ea are diferite forme de manifestare și este resimțită somatic, sufletesc și moral ca o stare de bine, de mulțumire, de satisfacție. În general, plăcerea se definește prin opoziția sa cu durerea. Această definiție, prin comparație, le fixează pe
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
odihnă etc.Ă. În acest caz, plăcerea apare ca fiind diferențiată În raport cu nevoile corporale ale individului. M. Pradines afirmă că „plăcerea nu este o senzație, ci o apetență care-și atinge finalitatea prin senzație”. Plăcerea nu este numai o stare agreabilă raportată la corp. Ea este legată și de alte registre ale organizării sistemului personalității. Dincolo de nivelul plăcerii senzoriale, plăcerea este trăită și În planul conștiinței, ca o stare de satisfacție, ca o mulțumire de sine și față de actele sale. În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de manifestare ale acesteia. Ele sunt extrem de variate și, deși aparent individuale, se Înscriu În cadrul aceleiași trăiri complexe, care este starea de bucurie sufletească. În sensul acesta, menționăm următoarele aspectele ce urmează: a. Râsul Este manifestarea expresivă a unei stări agreabile de spirit pe care o Încearcă o persoană. El este expresia bunei dispoziții, dar și a unei reacții față de o situație comică. Râsul este cel care subliniază lipsa de valoare, prin ironizarea unei persoane sau a unei situații. Prin natura
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
departe cu această analiză, stabilind o corelație Între valorile reprezentate de model și tipurile psihomorale de personalitate care Îi corespund. Astfel, autorul citat remarcă existența unei ierarhii valorice a modelelor-tip, o veritabilă scară axiologică reprezentată prin următoarele valori: aă agreabilul sau valorile de lux, cărora le corespunde tipul artistului; bă utilul sau valorile de civilizație, cărora le corespund tipul pionierului civilizator; că nobilul, sau valorile vitale având drept corespondent tipul eroului; dă valorile spirituale sau valorile culturale, cărora le corespunde
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe interlocutori la tipul propriu de discurs, de a amesteca spunerile lor cu ale sale: ,, Interviul (cuvînt incomplet asimilat atunci, scris încă interview -n. m.), întrucît întreține relațiile dintre scriitor și masa publicului cititor, e necesar. E forma literară mai agreabilă pentru a pune în circulție numele literatului intervievat și pentru a satura foamea de noutăți a lectorilor, dornici să știe gîndurile și proiectele autorului favorit. Atît numai că informația trebuie făcută sobru și conștiincios, fără pretenția reporterului de a colabora
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
posibil ca el să fi fost atunci la Bacău, unde, un deceniu și ceva, a fost membru al baroului. La o adică ar fi putut fi prezent. Dar ar fi făcut față, oare, la o asemenea reuniune mondenă, la care agreabili și remarcabili sînt cei cu facondă? Cert, nu. Incapabil de elocvență umflată, de jocuri de cuvinte și de rimări facile, nu ar fi atras atenția nici ca orator și nici ca epigramist. Lucru ciudat, întro vreme și în tîrgul în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
noștri, Bacovia n-a fost atins de mondenități. Mondenitățile îl țin departe pe scriitor de „mulțimea anonimă”, de „ecourile de revoltă și de jale”. Ele rafinează anumite percepții, dar subțiază fondul gîndirii. Mondenul e, fatalmente, superficial, plezirist, convențional. Ca să fie agreabil, ajunge de se neagă uneori pe sine. Marginalul rămîne fidel senzațiilor și ideilor sale și mai larg comprehensiv. Următoarea mărturisire făcută de pianista Héllène Grimaud într-un recent interviu cuprinde un adevăr pe care și eu l-am trăit nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]