2,510 matches
-
metalic la o proteză parțială fixă (demontabilă) pe implanturi în edentația totală Pentru confecționarea scheletului metalic și a componentei fizionomice în laborator, există mai multe tehnici: -turnare dintr-o bucată, -lipirea convențională sau sudarea (eventual cu laser) componentelor (elemente de agregare și intermediari), -sisteme CAD/ CAM (frezaj computerizat), -electroeroziune, -combinarea metodelor CAD/CAM cu cele de electroeroziune. Cu toate posibilitățile oferite de procedeele moderne, tehnica standard rămâne și la ora actuală turnarea scheletului dintr-o bucată sau mai multe bucăți. Toate
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
Intravenos LAK Limfokine LDH Low Dose Heparine M3 Metacarpian 3 MAF Factor de activare macrofagică MET Echivalenți metabolici MODS Multiple Organ Disfunction Syndrome NC Nervi cutani NK Natural Killer Cell NO Oxid nitric NYHA New York Heart Association PAF Factor de agregare plachetară PAS Acid paraamino salicilic Pa CO2 Presiune arterială parțială CO2 Pa O2 Presiune arterială parțială O2 PG Prostaglandine p.o. Per os PPLD Plastie de piele liberă despicată PRA Panel Reactive Antibody PVC Presiunea venoasă centrală PZM Pirazinamidă QR
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1178]
-
clinice de congestie după tratamentul standard aplicat la pacientul cu debit urinar < 20 ml/oră. 27.4.3.3. Antagoniștii de vasopresină Există trei subtipuri de receptori de vasopresină (V1 - vascular, V2 - renal, V3 - hipofizar). Stimularea receptorului V1 produce vasoconstricție, agregare trombocitară și are acțiune mitogenică asupra celulelor musculare netede din peretele vascular. Stimularea receptorilor V2 are acțiune antidiuretică. Adăugarea antagoniștilor de receptori de vasopresină la pacienți cu ICA a căror FE a VS este moderat redusă a dus la o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Daniela Bartoș, Cristina Tîrziu () [Corola-publishinghouse/Science/91944_a_92439]
-
eșantion de dimensiuni reduse, format din indivizi aparținând grupurilor de la care s-a pornit inițial, și nu din grupuri mari. Unitățile de eșantionare diferite sunt ordonate ierarhic de la un stadiu la altul. Fiecare unitate de eșantionare este alcătuită deci prin agregarea unităților de eșantionare din stadiul următor. Eșantionarea multistadială este utilă mai ales în cazul în care resursele alocate cercetării sunt reduse și/sau când nu avem acces la o bază sondaj completă. Selectând grupări, într-un anumit stadiu al eșantionării
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
2: Frecvențe observate pentru un tabel 3*4 B1 B2 B3 B4 A1 f11 f12 f13 f14 A2 f21 f22 f23 f24 A3 f31 f32 f33 f34 Tabelul nr. 8.3: Șansele locale pentru un tabel 3x4 Paradoxul lui Simpson: Agregarea datelor schimbă sensul asocierii observat în datele analizate pe categorii. Exemplu: Tabelul nr. 8.4: Clasificarea pacienților în funcție de spitalul unde au fost tratați și dacă au supraviețuit sau nu. Au supraviețuit Au murit Total Șansa de supraviețuire Spitalul A 800
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
acest demers al construcției indicilor are o anumită valoare, mai ales dacă se au în vedere și relațiile reciproce ale indicatorilor care alcătuiesc măsura compozită. Dacă nu se precizează relațiile dintre indicatorii care compun indicele empiric, pot apărea dificultăți în privința agregării lor. 9.4. Construirea indicilor cu ajutorul programului SPSS 9.4.1. Construcția unui indice de numărare Comanda COUNT numără de câte ori apar anumite valori într-un set de variabile specificate. Noua variabilă creată prin această comandă va avea pentru fiecare individ
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
de aceste probleme vezi JAE-ON KIM, CHARLES W. MUELLER, Introduction To Factor Analysis. What it is and how to do it, Sage Publications, 1985, pag.38-43. 29 Se consideră că datele colectate pe baza unor anchete sociologice nu sunt decât agregări ale răspunsurilor indivizilor și nu pot fi considerate date la nivel macro. -----------------------------------------------------------------------6 1 STATISTICĂ APLICATĂ ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE STATISTICĂ APLICATĂ ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE Introducere în statistica socială STATISTICĂ APLICATĂ ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE. Problema măsurării în științele sociale STATISTICĂ APLICATĂ
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
a cardiopatiei ischemice, risc care este mai mare la femei decât la bărbați [4, 21], și care se datorează creșterii secreției de catecolamine, cu apariția disfuncției ventriculare stângi reversibile și manifestări clinice severe [4]. Statusul socioeconomic Statusul social reprezintă o agregare a factorilor financiari, ocupaționali și educaționali. Există o relație inversă clară între statusul socioeconomic și apariția bolilor cardiovasculare, subiecții cu situație precară având riscul cel mai înalt de apariție a evenimentelor cardiovasculare [8]. În relația aceasta, o variabilă importantă este
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
mare parte dintre subiecții fumători nu recunosc efectele acestui obicei, inclusiv riscurile pe care el le aduce [27]. Fumatul deține un rol important în aterogeneză (prin mecanisme directe și indirecte), inducând spasm coronarian, alterarea mecanismelor coagulării, creșterea oxidării LDL colesterolului, agregare plachetară, creșterea nivelului fibrinogenului, alterarea funcției endoteliale și a profilului lipidic (scăderea HDL-colesterolului) [22]. În general, fumatul este mai frecvent la sexul masculin [28] (spre exemplu, în Italia - prevalența fumatului la bărbați 31%, la femei 20%), dar din păcate cu
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
3. Florin MITU, Clementina COJOCARU Sindromul metabolic este o problematică actuală, care suscită interesul clinicienilor și al cercetătorilor prin complexitatea mecanismelor fiziopatologice subiacente dar și prin reflectarea acestora într-o patologie diversă, cardiovasculară, metabolică, digestivă, respiratorie, endocrinologică și chiar neoplazică. Agregarea factorilor de risc cardiometabolic la același pacient a fost descrisă pentru prima dată de Reaven (1988), ulterior fiind elaborate multiple seturi de criterii diagnostice. În prezent, pentru diagnosticul de sindrom metabolic este necesară prezența a minimum trei dintre cele cinci
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
disfuncției endoteliale [21]. Receptorii de la nivelul sistemului cardiovascular modulează un răspuns vasodilatator rapid prin intermediul oxidului nitric, având însă și efect pe termen lung prin stimularea creșterii celulare endoteliale, și inhibarea proliferării celulelor musculare netede. Estrogenul reduce oxidarea LDL-colesterolului, adezivitatea și agregarea plachetară, și crește activitatea receptorilor COX2 [21]. În timp ce receptorii ERα predomină la nivelul vaselor femeilor fără cardiopatie ischemică, receptorii ERβ se găsesc în număr foarte mare la nivelul vaselor femeilor cu boală coronariană [22]. Pe de altă parte, receptorii ERβ
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
între atomi neutri prin punere în comun de electroni, rezultând o densitate maximă a norului de legătură între cei doi atomi. Caracterizată prin rigiditate și orientare în spațiu, covalența stă la baza formării a numeroși compuși în orice stare de agregare. Ea poate fi localizată între doi atomi dintr-o moleculă, sau delocalizată, adică policentrică (pe mai mulți atomi din moleculă). Covalența, spre deosebire de electrovalență, este o legătură adevărată. Atomii legați covalent, ocupă poziții fixe unii față de alții, formând la un loc
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
electric intens care este capabil să atragă un alt atom încarcat negativ, formând legatura de hidrogen (Fig.I.8) Exemplul tipic pentru legatura de hidrogen este, dupa cum vom vedea, în cazul moleculelor de apa. Formarea punților de hidrogen explică agregările moleculare și joacă un rol esențial în stabilirea structurii spațiale a biopolimerilor. Energia de legatură a unei punți de hidrogen este circa 0,1 din valoarea energiei de legatură a celei covalente. Din acest motiv această legatură este foarte usor
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
peste 100 de molecule; aceste domenii au însă o existență de scurtă durată, întrucât timpul de viață al unei punți de hidrogen este de Structura apei explică și caracteristicile diferite pe care aceasta le are în cele trei stări de agregare: 1. Apa solida: toți atomii de H sunt implicați în legături de H cu O moleculelor vecine. Se generează structuri hexagonale. La 0oC aproximativ 15% din legături sunt deja distruse. 2. Apa lichida: este un amestec de monomeri (molecule libere
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
altei substanțe se obține un sistem dispers, care poate fi omogen sau eterogen. Orice sistem dispers este alcătuit din minimum două componente: mediul de dispersie și faza dispersată. Ambele componente se pot găsi în una din cele trei stări de agregare (gaz, lichid, solid), particulele sistemului având diferite dimensiuni. Sistemele disperse se clasifică în principiu, după două criterii: ♦ după starea de agregare ♦ după mărimea particulelor dispersate. După starea de agregare a mediului de dispersie și a fazei dispersate se cunosc nouă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
componente: mediul de dispersie și faza dispersată. Ambele componente se pot găsi în una din cele trei stări de agregare (gaz, lichid, solid), particulele sistemului având diferite dimensiuni. Sistemele disperse se clasifică în principiu, după două criterii: ♦ după starea de agregare ♦ după mărimea particulelor dispersate. După starea de agregare a mediului de dispersie și a fazei dispersate se cunosc nouă categorii de sisteme disperse, care sunt redate în tabelul I.3 După mărimea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse se clasifică în
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
componente se pot găsi în una din cele trei stări de agregare (gaz, lichid, solid), particulele sistemului având diferite dimensiuni. Sistemele disperse se clasifică în principiu, după două criterii: ♦ după starea de agregare ♦ după mărimea particulelor dispersate. După starea de agregare a mediului de dispersie și a fazei dispersate se cunosc nouă categorii de sisteme disperse, care sunt redate în tabelul I.3 După mărimea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse se clasifică în trei categorii: ♦ dispersii moleculare (sau soluții adevărate), în
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
se numește solvent, iar celălat -în cantitate mai micăsolvat. Când ambii componenți apar (se găsesc) în proporții de același ordin de mărime, cantitate sau volum, distincția dintre solvent și solvat dispare. Când ambii componenți se găsesc în aceeași stare de agregare se consideră dizolvant, componenta în exces; când nu au aceeași stare de agregare se consideră dizolvant, componenta care nu-și schimbă starea de agregare. I.4.3. Clasificarea solvenților. Solvenții pot fi clasificați din mai multe puncte de vedere. Una
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
se găsesc) în proporții de același ordin de mărime, cantitate sau volum, distincția dintre solvent și solvat dispare. Când ambii componenți se găsesc în aceeași stare de agregare se consideră dizolvant, componenta în exces; când nu au aceeași stare de agregare se consideră dizolvant, componenta care nu-și schimbă starea de agregare. I.4.3. Clasificarea solvenților. Solvenții pot fi clasificați din mai multe puncte de vedere. Una dintre clasificari ține seama de compoziția chimică a acestora. Din acest punct de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
volum, distincția dintre solvent și solvat dispare. Când ambii componenți se găsesc în aceeași stare de agregare se consideră dizolvant, componenta în exces; când nu au aceeași stare de agregare se consideră dizolvant, componenta care nu-și schimbă starea de agregare. I.4.3. Clasificarea solvenților. Solvenții pot fi clasificați din mai multe puncte de vedere. Una dintre clasificari ține seama de compoziția chimică a acestora. Din acest punct de vedere, solvenții se împart în două mari clase • anorganici: H2O, CS2
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sângelui, datorită acestor elemente, are valori diferite pentru diferite animale, funcție de constituție, de modul de viață. Vâscozitatea sângelui scade puternic la viteze mici de forfecare pentru animalele pentru care agregabilitatea este puternică și este aproape constantă pentru cele pentru care agregarea eritrocitară este nesemnificativă. S-a pus în evidență că agregabilitatea eritrocitară este puternică în cazul animalelor atletice: antilopă, leu cal și este aproape inexistentă la vacă și la oaie. In ultimul deceniu s-a propus experimentarea comportătii vâscozității sângelui în
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de fosforescență. Absorbind lumina în starea T clorofila poate trece și în starea de triplet excitat T*. Există și ipoteza că plantele superioare posedă specii diferite de clorofilă (cel putin 4 specii). Există modele care, pe baza studiului spectrelor, presupun agregarea clorofilelor: agregarea clorofilelor în complexele proteice sau a clorofilelor prin interacție cu lipidele. Spectrul total al pigmenților fotosintetici obținut de noi într-un extract acetonic pentru frunzele de tomate este dat în Fig.III.7 fotosintetici pentru extractul acetonic din
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Absorbind lumina în starea T clorofila poate trece și în starea de triplet excitat T*. Există și ipoteza că plantele superioare posedă specii diferite de clorofilă (cel putin 4 specii). Există modele care, pe baza studiului spectrelor, presupun agregarea clorofilelor: agregarea clorofilelor în complexele proteice sau a clorofilelor prin interacție cu lipidele. Spectrul total al pigmenților fotosintetici obținut de noi într-un extract acetonic pentru frunzele de tomate este dat în Fig.III.7 fotosintetici pentru extractul acetonic din frunzele de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
17 o structură fractalică ce se obține Sita Serpinski ite multifractali (Fig. VI.14). Multifractali de regulați ca și fulgul lui Koch sau cei t construite numeroase structuri fractalice, u propus. ctalul construit de Mandelbrot iar în Fig în cazul agregării particulelor (DLA). Un alt exemplu de structură fractalică este Nautilus VI.7.2. Dimensiunea fractală Cea mai importantă caracteristică a fractalului este dimensiunea Hausdorff. Această mărime a fost introdusă în anul 1919 de Felix Hausdorf și este definită ca: unde
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
geometriei spațiului Euclidian. In tabelul VI.2 prezentăm o comparație între variabilele spațiului Euclidian și cele care caracterizează sistemele biologice. Și noi ne-am ocupat de analiza fractală sugerând că structuri de fractali pot fi puse în evidență în cazul agregarii eritrocitelor pentru om și unele animale. Pentru calculul dimensiunii fractale noi am folosit programul HarFA (Harmonic Fractal Analysis) care este o formă modificată a metodei Box-Counting. Aspectele descrise mai sus sunt independente de dinamica particulară și astfel de modele pot
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]