221,754 matches
-
academică despre utopia unei libertăți, despre întîlniri, spații, locuri și timp. O zi gîndită, coordonată și dirijată inspirat de George Banu, el însuși susținătorul unei intervenții remarcabile, "Discours amoureux avec les lieux", despre care voi vorbi, poate, altădată. Cînd am ajuns în curtea Liceului Saint-Joseph, după ce am străbătut centrul deja populat al orașului, după ce am primit multe cartoline și invitații la spectacolele din off, după ce am privit afișele celor din off agățate peste tot, pînă la cer, și am stat de
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
fără să pricep ce anume a declanșat un ton atît de agresiv, neacoperit și nemotivat, al unor cronici. Polițe se plătesc peste tot. Am dormit o oră și la patru dimineața am traversat Avignon-ul amorțit ca să iau naveta și să ajung la Cariera Boulbon, la Lever de soleil al lui Bartabas. Acolo unde, acum exact zece ani, Danaidele lui Purcărete și-au spus istoria. Povestea este specială în sine, inedită și, evident, de neuitat. Sculatul, plecatul, luna, vîntul, cloșarii, mizeria din
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
departe; toată marea-i a lor, ce marea... mările, oceanele, Atlantic, Pacific, oceane pe pământ avem, slavă Domnului, cum zice și fi-miu. Asta spunea și el, băiatul meu, care e mus pe Dobrogea, cred că, după calculele mele poimâine ajunge la Yokohama. Că am acasă un glob terestru mare cât un dovleac, cu măsurători cu tot. I-am pus înăuntru și un bec de 40, noaptea-l aprindem și mă uit cu nevasta la el... într-o zi, mai de
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
Trageți dv. o concluzie. Eu am ascultat acel mesaj. Sigur, cred și în fenomene paranormale, dar nu despre ele este vorba, în condițiile în care telefonul era închis. Nu aveam nimic în Sent messages și cu toate astea mesajul a ajuns la cineva. Poate cineva de la servicii a apăsat greșit un buton." Cronicarul își permite să nu considere deloc paranormale astfel de mesaje care pleacă de la sine spre un andrisant necunoscut, vorba lui Caragiale. Din contra, ele încep să i se
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
printre surse, argumente și concluzii. Toate acestea scapă, rând pe rând, neatinse. Iată câteva mostre: "Romanul este o variantă în proză a cântecului folcloric; iar lucrurile nu stau departe de adevăr. Se pare că în această privință s-a și ajuns la un consens unanim." Apoi: "Se bucura șSadoveanu - n.n.ț de avantajul, aproape unic, de-a fi trăit multă vreme printre oieri, în sate și la stâni ca simplu muritor într-o vreme când păstoritul conserva încă forme de viață
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
radio "Deutsche Welle", în colaborare cu Institutul Goethe. R.B.: O să încep cu un exemplu mai puțin obișnuit. Celebrul alpinist Reinhold Messner care a escaladat toate vîrfurile de peste 8000 de metri ale Himalayei a declarat că expedițiile l-au ajutat să ajungă la sine. Unde vrea să ajungă un scriitor atunci cînd călătorește? R.W.: Atunci cînd pornește la drum, un scriitor caută și ocazia de a face unele reflecții. Dacă stai prea mult într-un singur loc, dacă rămîi acasă prea
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
Institutul Goethe. R.B.: O să încep cu un exemplu mai puțin obișnuit. Celebrul alpinist Reinhold Messner care a escaladat toate vîrfurile de peste 8000 de metri ale Himalayei a declarat că expedițiile l-au ajutat să ajungă la sine. Unde vrea să ajungă un scriitor atunci cînd călătorește? R.W.: Atunci cînd pornește la drum, un scriitor caută și ocazia de a face unele reflecții. Dacă stai prea mult într-un singur loc, dacă rămîi acasă prea mult timp îți vin prea puține
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
nou la drum spre alte țări și continente, în America Latină... înclin să cred că atunci cînd ceva s-a pus în mișcare, nu se mai oprește. După ce ai plecat nu-ți mai rămîne decît să te stabilești acolo unde ai ajuns. Dacă nu reușești să rămîi acolo unde ești - probabil nu vei mai putea rămîne niciunde definitiv... R.B.: Cred că între emigrație (Auswanderung) și călătorie, plimbare (Reise, Wanderung) pot fi stabilite unele asociații semantice dar și cîteva disocieri relevante... Ce este
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
fi făcut plăcere să mă întorc... fiindcă în România am fost închis, nu aveam pașaport și nu puteam călători și eram stăpînit de dorința banală de a pleca. Mi-am dorit să călătoresc la Budapesta (rîde) sau la Viena. Am ajuns și acolo curînd după ce am plecat din România. Budapesta și Viena joacă un rol important în scrierile mele și este foarte logic să fie așa, fiindcă ele erau centrele culturale ale Imperiului Habsburgic de care Banatul era legat. Un loc
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
era un fel de topos al fanteziei, un topos literar înainte de toate, și unde după aceea am călătorit de mai multe ori este orașul Trieste. Am citit foarte mult despre Trieste, în anii ^90... Prin cărțile lui Claudio Magris am ajuns la așa-numita literatură triestină - există o carte pe care el a realizat-o cu mai mulți autori despre acele zone literare ale orașului... Am mai călătorit la Trieste pe urmele lui Italo Svevo, și ale celorlalți care au trăit
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
35 de ani cît am trăit în România am trăit nu ca român ci ca german. Ceea ce înseamnă că am avut mereu privirea îndreptată spre Germania. De altfel Germania, cultura germană, au constituit pentru mine dintotdeauna o "dimensiune". Cînd am ajuns aici, am ajuns într-un loc pe care-l cunoșteam deja într-un anumit fel fără a fi pus pînă atunci piciorul acolo. Și ea este țara mea. Ca scriitor german sunt implicat în dezbaterile legate de Germania, în problemele
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
cît am trăit în România am trăit nu ca român ci ca german. Ceea ce înseamnă că am avut mereu privirea îndreptată spre Germania. De altfel Germania, cultura germană, au constituit pentru mine dintotdeauna o "dimensiune". Cînd am ajuns aici, am ajuns într-un loc pe care-l cunoșteam deja într-un anumit fel fără a fi pus pînă atunci piciorul acolo. Și ea este țara mea. Ca scriitor german sunt implicat în dezbaterile legate de Germania, în problemele ei, iar pe
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
și despre inflația de scriitori din USR-ul postdecembrist, d-sa mirîndu-se de la înălțimea unui profesionalism nedubitativ și nelovit de exces lingvistic (chiar deloc!) că rîndurile sindicatului nostru de breaslă au crescut ca aluatul în copaie. Problema e că nu ajunge să-ți iei pseudonimul Aristarc ca să fii și critic. Așa că, dacă tot vorbim de calibru, nu ne-am grăbi să-l preferăm pe Vintilă Horia lui Sorin Titel, pe Nicu Caranica lui Marin Sorescu și pe Horia Stamatu lui Nichita
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
și în celelalte domenii, sociale, economice, chiar culturale. Eram oarecum deprins să văd multe schimbări. Meritul Liceului Internat, unul de elită, a fost acela că a putut trece cu bine prin acele perioade agitate. - O oază, unde furtunile de afară ajungeau stinse sau nu pătrundeau de loc. - Aceasta datorită faptului că învățămîntul era conceput în așa fel încă de la Spiru Haret, ca să nu intre în dependență de alți factori, în special cel politic. Aici era și o atmosferă cu totul specială
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
limba nu e suprastructură". Asta era în 1952, în aprilie, dacă îmi amintesc bine, ca în iulie să fie dat afară fiindcă fusese marrist. Acum pare hazliu, dar a fost tragic. L-am regăsit pe profesorul Ivănescu la Academie, unde ajunsesem și eu după mai multe peripeții, la colectivul de lingvistică și am avut într-adevăr un model lîngă mine și am înțeles ce a însemnat el pentru știința limbii în România și ce pierdere a reprezentat pentru învățămîntul din Iași
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
și ce pierdere a reprezentat pentru învățămîntul din Iași scoaterea lui de la catedră. După aceea s-a dus la București. La secretariatul unei Comisii pentru istoria limbii. - I-a sărit în ajutor Iorgu Iordan. - A fost dat afară de Graur . A ajuns la Craiova și apoi la Timișoara și abia în anii '70 s-a reîntors la Iași. - V-am ascultat la Universitatea din Bacău, unde, împreună cu profesorul Constantin Ciopraga, ne-am întîlnit cu studenții, rostind răspicat ceea ce credeți cu privire la manulele școlare
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
uneori mai mult decît celelalte. - Aceste corijări s-ar putea face și manualele vor răspunde mai bine nevoilor educației. - Sigur că da. Dacă se va reduce numărul, și după cîte am înțeles asta a început să se întîmple, fiindcă se ajunsese la niște aberații, ca în cazul manualelor de istorie, cred că vor fi premise pentru a intra în normalitate. Ideea asta de a mitiza, de a demitiza, nu-și are rostul. Un manual, un studiu istoric, nu mitizează, spune adevărul
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
rămîn în conștiința noastră. Nu poți strecura, așa, la colț de masă, pe prietenul din copilărie în paginile unui manual. - În școala franceză, pe care o cunoașteți destul de bine, există mai multă rigoare și măsură? - Chiar exagerat de multă. Ei ajung foarte greu în conteporaneitate. Merg pe scriitorii clasici, care sînt încetățeniți în conștința criticii, a istoriei literare, a publicului. Aici poate este un exces al lor, după cum cred că nu este bun sistemul acesta de a lăsa, la universitate vorbesc
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
cu care totdeauna am cuprins lumea" sunt lentilele poetului, instrumente ori dispoziții lirice cu care el caută interstițiile realului, pentru a-l pătrunde și modifica din interior. Fiecare fapt, cât de mărunt, și orice fărâmă de realitate capătă semnificație, elementele ajungând (ca în elegiile abstracte ale lui Nichita Stănescu) să facă una cu conștiința ce le percepe și integrează. Din acest punct de vedere, poemul de maximă relevanță e complicatul, laboriosul Ancoră-de-pescuit, unde, mai întâi, asistăm la "alianța secretă" cu un
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
înțelepciunii. Experiența ca memorie a unei sume semnificative de lucruri. Experiența ca rădăcină a convingerii conform căreia, prin investigare profundă, realistă, fenomenul muzical restitutiv poate fi modificat substanțial de către investigator fără a-i periclita verosimilitatea. în plus, cvartetul ,Emphasis" a ajuns la o formulă remaniată în care Jean-Yves Chevalier (sax tenor) și Nicolas Woillard (sax bariton) reprezintă interfața dintre trecut și prezent, iar Bertrand Peigne (sax sopran) și Laurent Blanchard (sax alto) constituie noile fișiere ce întregesc un soft fiabil și
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
că muzica nouă românească s-a văzut adnotată în paginile unor prestigioase reviste de cultură; sau că opusuri de ultimă oră și-au inaugurat zborul în instantțe intens populate de spirite curioase, mânate de un pronunțat simț critic. Iar odată ajuns la Paris și înfășurat în veșmintele unui creator de opinie, mintea sa ageră, scormonitoare s-a plasat, prevestitor, în aceeași alertă dâmbovițeană, în plus căpătând finețea scanerului. Astfel a pozat cam tot ce mișca pe la Editions Salabert, printând doar ceea ce
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
Alexandra Olivotto Nu știu cum se face în ultima vreme, dar de cîte ori ajung eu la magazinul de unde-mi închiriez DVD-uri, mă tot aleg cu cel puțin două prospături de filme în care joacă același actor. Prima dată mi s-a întîmplat cu Jennifer Aniston, și cu oftaturile mele aferente. A doua oară
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
îmbătrânirii trupului, pe fondul crizei literaturii de la începutul anilor '90. La prima vedere însemnările par făcute la voia întâmplării, gândurile sunt aleatorii, nu există o logică a notațiilor. Totuși, o explicație există și ea este dată la pagina 137:" Am ajuns să scriu ce scriu aici, pentru că mi-am impus să nu scriu despre familia mea, despre viața mea socială, despre dilemele mele de eseist, despre obsesiile mele sexuale, politice, culturale, didactice, cotidiene, despre dorința de a mă exila într-o
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
au făcut. Mi se pare inadmisibil ca un proces verbal de securist, multiplicat cu n dosare să se transforme într-o probă a acuzării, înainte de a-l lua la întrebări mai mult decît legitime pe autorul procesului verbal. Fiindcă altfel ajungem să uităm că informatorii n-au fost totuși securiști, în timp ajungem să credem că securiștii par niște patrioți onorabili.
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
multiplicat cu n dosare să se transforme într-o probă a acuzării, înainte de a-l lua la întrebări mai mult decît legitime pe autorul procesului verbal. Fiindcă altfel ajungem să uităm că informatorii n-au fost totuși securiști, în timp ajungem să credem că securiștii par niște patrioți onorabili.
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]