3,286 matches
-
mine. El venea să asiste la piesele puse În scenă cu stîngăcie, la școala generală. El venea la școală să discute cu profesorii atunci cînd se iveau probleme, iar cînd eram bolnavă, tata Îmi dădea medicamente cu lingurița și-mi alina suferința. Încerc să nu mă gîndesc prea mult la vremurile alea. Pierderea mamei a fost și așa destul de greu de Îndurat, dar, cînd mă gîndesc și la tatăl pe care l-am pierdut, părintele pe care l-am cunoscut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și izbucnește În lacrimi, luîndu-mă În brațe. Mă trezesc că mă agăț și eu de ea și Îi plîng pe umăr. — Mi-a fost foarte dor de tine, spune Emma, iar eu o mîngîi pe spate și Încerc s-o alin, vărsînd la rîndul meu lacrimi sărate În cojocul ei. — O, Doamne, Îmi pare rău. Haina ta..., zic În clipa În care Îmi dă drumul. Ne uităm amîndouă la umărul ei ud și izbucnim În rîs. — Ah, vechitura asta, spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dormind dus și zăcînd Într-o baltă de vomă uscată. — Rahat! șoptesc eu, panicîndu-mă puțin. Aprind lumina, iar Tom se mișcă, deschide ochii și Începe să plîngă. Îi pipăi fruntea, dar nici un semn de febră. Îl sărut ușor și-l alin În vreme ce-o iau spre baie, ca să-l spăl. — E totul În regulă, scumpule, Îi cînt eu Încetișor, desfăcîndu-i costumașul murdar și dîndu-i-l jos. Îi ridic maieul și mă străduiesc să nu Îl murdăresc și mai rău decît e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ei și Rotari, care avea în mână un fagure din care picura miere. După câtva timp a venit în odaia mea cu o sticluță în mână. - Pune-ți din asta pe înțepături. Era un ulei cu mireasmă de mentă, care alina usturimea. - Nu vrei să facem câte ceva? l-am întrebat. Se legăna pe picioare, încruntat, cu mâinile la spate. - Mâine, mi-a răspuns. - Bine și mâine, dar dis-de-dimineață, am consimțit. A vrut să mă răsplătească pentru docilitate, cel puțin în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
alb tot ceea ce hașurase cu ocru. - Ce mai faci? l-am întrebat intrând în biserică. - Încerc să mă lecuiesc de înfumurare și de orgoliu. Și tu ce mai vrei de la mine, Stiliano? Cuvintele mele nu sunt în stare să-ți aline durerea. Pe-atunci nu știam prea multe despre Garibaldo; întrebând pe unu și pe altul, am aflat că mulți țărani se adunau sâmbăta în biserică să se roage împreună cu el și că-i îngrijea cu ierburi dacă se îmbolnăveau. - Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a vrut s-o facă. A trebuit însă să-i spun că „este o boală pe care n-am cum s-o tratez“. Scurgerea trecuse deja de la vagin la oase, la vezică și la inimă. Eu mă mărginesc să-i alin durerile cu măselariță și mătrăgună. Din păcate, are cangrene interne din cauza obiceiului de a-și băga căcăreze de oaie în vagin ca să nu rămână însărcinată, drept care medicamentele nu prea mai au efect. Acum își trăiește ultimele clipe, și aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
secret? De ce i-ai spus unde zace scroafa aia de Romilde? M-am apărat cât am putut, spunând că nu i-am zis altceva decât că trupul ei întreg era îngropat, fără să precizez locul, făcând asta doar ca să-i alin sufletul. - Ai pus o nouă piatră la zidul care ne desparte, m-a acuzat Rotari expediindu-mă. Am înțeles că avea dreptate, mai ales că el nu pricepea cum putuse Gaila să-și ierte mama, dar nu și gestul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de afecțiune. Eram din nou în picioare la dreapta sa, în timp ce el stătea pe tron cu coroana pe cap; din nou îi îmblânzisem sentințele, căci el era drept, dar necruțător. Stăteam zilnic câteva ore și cu Gaila, încercând să-i alin durerea de inimă, s-o fac să uite frica de moarte, povestindu-i de-ale mele. În mare taină făceam naveta între ea și medicul Amos, singurul care-și merita numele la Pavia. Mi-a dat numeroase sfaturi și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și uscat sub nas. - Doar tu și Stiliano mai puteți face ceva. Înconjurați-o cu dragostea voastră și ajutați-o să treacă pragul dintre moarte și viață. Eu n-o să fac decât ceea ce-mi stă-n putință ca să-i alin durerea trupului, îți făgăduiesc. Dar stați de veghe, căci ușa spre dincolo se va căsca subit și fără să dea semne. Eu și Rotari am ajuns la o înțelegere, și unul dintre noi stătea mereu la căpătâiul Gailei. Rotari l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe-atunci la Alina, sora tatălui ei, în Crângași. Ea i-a fost și tată, și mamă. Stăteau toți patru, Alina, cei doi băieți ai ei, Viki și Leonard, plus Giulia, într-un apartament cu trei camere: băieții în dormitor, Alina în sufragerie și Giulia în camera mică. Se sculau cu noaptea-n cap și plecau după marfă, pe care o vindeau la tarabele din piață, la început numai Alina, apoi, când băieții au ajuns la gimnaziu, mergeau și ei. Giulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai intrat pe chat, au mai vorbit, și în alte câteva zile a primit banii. Eliza i-a dat o adresă la câteva blocuri de al lor, iar Giulia a trecut seara, după ce ieșise de la magazin, lăsând-o pe tanti Alina fără replică: Mă duc până aici, la o colegă, să-mi iau tema la mate pe mânie, că am uitat de ea, ia-o-nainte că vin și eu în juma’ de oră. Apartamentul de bloc era aproape gol. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Primăvara E primăvară, soarele surâde! Prin pomii albi și ninși de-atâtea flori O pasăre micuță se arată E albă, pare că-i din nori! Și cântă, cântă neîncetat Răsună tot în adieri ușoare, Iar glasul ei duios ne-a alinat După o iarnă neîndurătoare. Un ghiocel îngândurat ascultă. Este un tril atât de minunat! Parcă venit dintr-o orchestră sfântă De îngeri albi cu ochii de smarald. Prima iubire La locul potrivit La momentul potrivit Unde două vieți Într-o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și apoi, până dau zorii, Ea-i sărută ochișorii Și-i mai pune trei smicele, Să se vindece cu ele. Dar nu asta-i vindecarea Cât mai mult îmbrățișarea Capul ea pe braț îl ține, Să-l mângâie, să-l aline. Iar spre alba dimineață Toate se întorc la viață. Și-au rămas stârvuri străine Să-i roadă corbii și câinii, Din pământ să ias-un șarpe, Sângele din ei, să-l soarbe. Să se știe pe vecie Cei ce seamănă urgie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ce eu îmi doresc Nu știu cât de bine sună Dar nu toți pot să compună. Pasiune-i pentru mine Și că mă pricep,zic eu Poezia-mi sună bine Luni sau joi sau, chiar mereu. Oricând am o supărare, Mi-o alină poezia Pe caiet pun câte-o rimă Și-mi revine bucuria. Altă lume-i când compun Am spus-o și-am s-o mai spun Că e altfel lumea mea Cu rimă și vers în ea. Copilărie Timpul trece-n
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gelozie? Sau un semn de mie-mi aparține! Și încă... te iubesc Am strigat la cer și am zis: Te-am uitat! Te-am privit și ți-am zis: Nu vreau să-ți vorbesc! Deși durerea nimeni nu mi-a alinat, Iar inima-mi încă strigă: Te iubesc! Am încercat să trec peste... și așa-m crezut, Am încercat să fiu fericită și să zâmbesc, Dar pentru moment, te-am văzut; Iar inima-mi spunea: Nu vreau să-mi amintesc! Înainte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și zăresc: urmele gri...gri...gri... Dacă... Dacă cerul plânge, Plângi și tu, Chiar dacă viața galeș ți-a zâmbit. Dacă melancolia te cuprinde, Nu poți să o lași, Chiar dacă surâsul soarelui Îți face cu ochiul. Dacă durerea îți zdruncină gândul, Alină-l, legându-l pe sforile trecutului. Dacă nu mai ai cuvinte, Le găsești la capătul viitorului. Plouă Mă plimb pe poteca nesfârșită Și un fior mă cuprinde. Plouă... Mă ascund sub un copac, Dar ploaia mă ia de mână Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu-l mai recunosc pe Nică. Cât de poznaș și energic a fost în timpul zilei și cât de nostalgic este acum! Îi era dor de casă! După cum spune și proverbul, nicăieri nu-i mai bine ca acasă! Pentru a-i alina durerea, îi arăt cartea ,,Amintiri din copilărie” ce îl are ca protagonist chiar pe el. Când începem să citim împreună, ca prin minune, dascălul iese din carte și îl ia pe Nică acasă. De atunci, în fiecare zi citesc câte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se gândeau să scuipe globul cu plete de aur care strălucea mai devreme pe cerul din lumea copilei. Dar ea nici nu mai era acolo, sufletul ei plutea pierdut prin timp și spațiu, în căutarea a ceva care să-i aline suferința, a ceva care să-i confirme prezența unui coșmar înnebunitor și nu a unei realități crude. Lumea ei euforică a fost distrusă instantaneu, la fel ca și inima ei transformată în pulbere, arsă cu răutate din temelii în ciuda agoniei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pierdut locul de muncă, iar când aveam doar 19 ani, mama a fost diagnosticată cu cancer la sân. Nu era într-o fază avansată, dar, de vreme ce atunci medicina nu era foarte dezvoltată, mama a suferit groaznic. Singurul lucru care îi alina durerea eram eu. Mă iubea foarte mult. Din această cauză, de mică mi-am dorit să fiu medic, să o ajut, să-mi ajut părinții, să fie mândri de mine. Niciodată nu voi uita dragostea pe care mi-o ofereau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
basm. Este luceafărul ce apare în noaptea misterioasă reușind să dezvăluie totul cu lumina lui. Numai mama făcea ca totul să mi se pară ușor, ea avea întotdeauna cea mai bună soluție la problemele mele, numai ea știa să îmi aline suferința sau să mă încurajeze pentru a avea încredere în mine, era singura care mă putea face să mă simt cea mai importantă persoană din viața ei. Așa era mama mea! Vă sfătuiesc, dragi copii, să nu vă supărați mamele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
visare. Ce fericită sunt! Cum ți-a mers acolo, la oraș? Foarte bine, mamă! Acum mă simt împlinit. După îmbrățișări și multe vorbe, vine din nou ziua despărțirii, pentru că tot ce este frumos se termină repede. Plânsetele familiei au fost alinate totuși de promisiunea lui Ionel că îi va vizita cât de des poate. Prisecaru Cezara-Ioana, clasa a VI-a Școala Gimnazială ,,Ion Ghica” Tortoman Constanța profesor coordonator Violeta Prisecaru A sosit primăvara Este din nou primăvară. Natura se spală pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în condei și la sculptor în dalta sa iscusită. Imaginația este cel mai bun și mai puternic medicament. Ea iți dă încredere în tine și prin exprimarea ideilor mai amuzante, măiestrit construite și apoi împărtășite, poate naște zâmbete și poate alina durerile persoanelor apropiate. În concluzie, nu va încuiați imaginația într-un colț neexprimat al gândului vostru și nu vă sfiiți să o lăsați să se exprime! Dați-i frâu liber și lăsați-vă purtați de val, alături de ea, pe tărâmuri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
povestea lor și înțelegând că nici unul dintre ei nu era fericit, am sfătuit-o pe Metafora să îl elibereze, deoarece lumea nu mai era ca la început, iar plăcerea de a-l avea aproape pe neînduplecatul Timp nu îi mai alina durerea ca odinioară. Spărgând astfel clepsidra cu puterea imaginației, Timpul a zburat, iar eternitatea s-a transformat în an, anul în lună, luna în săptămână, săptămâna în zi, ziua în oră, ora în clipă și astfel nimeni nu a mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-o înainte. Lumea părea atât de perfectă, de rotundă și totodată atât de trecătoare, că aproape am izbucnit în plâns. Trebuia să-i povestesc Zilpei despre gândurile astea și s-o întreb dacă nu există vreun cântec care să le aline. Și dintr-odată am avut senzația clară că ceva se schimbase în univers. Că ceva important nu mai era la fel. M-am uitat în zare; cerul era în continuare senin, trifoiul mirosea la fel de puternic, albinele bâzâiau. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
noaptea întunecată fără lună am fost vizitată de mama mea de sânge. A fost prima dată când trupul meu nu s-a mai supus datoriei lunii. Eram dincolo de vârsta copiilor și mama mea, care născuse atâția copii, venise să mă aline. - Tu ești cea bătrână acum, a zis ea cu delicatețe. Tu ești acum bunica, vocea înțelepciunii. Cinste ție, a zis ea și s-a aplecat în fața mea până a atins pământul cu fruntea, cerându-mi iertare. Am ridicat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]