2,202 matches
-
acum era singură, cu ea puteam discuta liber, despre orice. „Mama e acasă ?“, am întrebat-o. „Nu e, umblă haimana“, mi-a răspuns. M-am așezat pe un scaun, mă gândeam să continui discuția. „Păpușico“, i-am spus (așa o alintam câteodată), „a fost tanti Lilica pe aici ?“. „A fost adineauri, doar un pic, fiindcă a murit“, mi a spus ea. „și ce mai spunea ?“ „Ce să spună și ea, săraca... Întreba de tine.“ „Eu eram aici ?“, am întrebat-o. „Nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în dosul Teatrului Național. Și nea Cercel, care avea să i le transmită, cenzurate și comentate, lui Nicu. Și Costache, la a doua cafea, luată întotdeauna la serviciu, și șeful lui, Prefectul Poliției Caton Lecca, aflat încă acasă, la masă, alintat de planturoasa lui soție. Și Iulia Margulis, care căuta câteva idei ieftine pentru cadourile de Crăciun. Și Luigi Cazzavillan, directorul ziarului, care, împreună cu diplomații de la Legația italiană, sărbătorise deja Anul Nou. Și mulți alții, nenumărați, ale căror nume și preocupări
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
copiat de Godun. Ca să știe că nu era vis, se roti și sări într-o parte, pe balustrada unde de obicei o vedea pe maimuța care ținea un rozariu. Îi șopti cum îl mai auzise șoptind pe Godun, când o alinta: — Eleonor, vino aici, fată dragă, ce cauți acolo și cum ai intrat? În spatele ei, sub arcade, cerul alb, ca o crustă de sare, se lipea de platoul uscat și Omar se gândi iar la Yazd. Desprinse tabloul din cuiul în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
e franțuzoaică. Te-ai gândit că și noi ținem fiecare, ca tot Pământul, de câte un punct cardinal? zise Veterinara. Omar se uita pe un ziar și înălță pentru o clipă ochii. Era ca și cum o fetiță i-ar fi vorbit alintându-se: „Mie, cel mai mult îmi place culoarea verde!“. Ascultă mai departe, încercând să nu râdă. Iubita lui, goală-pușcă, stătea pe un pled desenat cu fluturi și își legăna un picior în aer. Era ea aproape un fluture, lenevind pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mult o femeie coaptă“, îi zicea maică-sa, „dar umbli cu capul în nori“. Cum era o femeie coaptă? Ca norul de ghalian al acelora care fumau ierburi cu opiu: dens și dulce ca o melasă, acaparator, obsesiv. Sebas o alinta ca pe o copilă, pe când ea îndrăgise nerușinarea. Era sigură că nici fiu-său nu se pipăise așa cu vreo fată, precum ei doi în depozitul de cașmiruri. Era magazinul mătușă-sii, cu care devenise complice, ca între ele, femeile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și i-a zis: ,,Ia te uită femeie în ce hal au venit cu pălăriile pentru că au vrut să scoată un popândău din gaură’’. Bineînțeles că ne-a tras o urecheală zdravănă. Eram un elev sârguincios, iar învățătoarea mă îndrăgea alintându-mă ,,Ghivirel cel cuminte’’ fiindcă eram atent la ore,cuminte și sârguincios. În pauză săream pe bănci și chiuiam, iar unii copii spuneau: Unde-i doamna să-l vadă pe Ghivirel cel cuminte?’’, dar trebuia să-mi consum și eu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
folosit mai târziu cu pricepere și nesocotință. Trebuie să spun însă că încă dinaintea întîmplării de la cimitir eu și tata ne suportam destul de greu unul pe altul. Succesele, poate mai degrabă sociale decât artistice, obținute în cariera de pictor îi alintaseră două însușiri naturale, vanitatea și plăcerea de a domina, încît nu mai accepta nici măcar din partea unui copil să fie contrazis, contrariat, iar eu îi semănam într-un fel; nu mă interesa decât ceea ce avea legătură cu mine. Era mărunt și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Când a fost prins, s-a trezit mutat la poartă. Din ziua aceea, singura profesie pe care a practicat-o a fost aceea de portar. Mulți ani păzise cu statura lui impozantă ușa unui bar de noapte. Dansatoarele bete îl alintau zicîndu-i "dragul nostru idiot". Dar Dominic nu se supăra. Se apleca, le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
copil, cu deosebirea esențială că în prima fază de copilărie este luat în brațe de toți cei din familie și măgulit cu alese cuvinte de alint. Cât privește cea de a doua copilărie, lucrurile se schimbă esențial. Nu mai e alintat și ținut în brațe de cei apropiați, ci este lăsat să se descurce cum poate și acest descurcat ajunge la momentul nefast când, oricât ar dori nu se mai poate descurca și riscă să dispară în singurătate și în suferință
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fiecare an de ziua ta ai primit cadou o carte de citire armeană până la șase sau șapte ani Dacă ai un tablou cu Muntele Ararat atârnat acasă, În garaj sau la birou Dacă te-ai obișnuit să fii iubit și alintat În armeană, certat și pedepsit În engleză și ignorat În turcă Dacă Îți servești oaspeții cu humus cu cartofi prăjiți cu nacho și sos de vinete cu prăjiturele de orez Dacă ești familiarizat cu gustul manti-ului, mirosul sudjhuk-ului și blestemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mamă“ pentru mătușa Zelliha, cântându-i cântece de leagăn pe jumătate inventate, dându-i să mănânce prăjituri pe cutii de carton preschimbate În mese imaginare, spunându-i povești În care fata cea frumoasă se căsătorea Întotdeauna cu prințul la final, alintând-o și gâdilând-o, sora care o făcea să râdă ca nimeni alta. — Bine! a Încuviințat mătușa Zeliha. Să mergem, atunci. Așa că s-au Îndreptat agale spre living, cele patru mătuși În față, Armanoush și Asya mergând În spatele lor. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lung metraj. — Ai putea foarte ușor să faci asta fără ajutorul lui, o tachină Kitty. Dacă stau să mă gândesc bine, de fapt tu l-ai ajutat pe el, nu invers. Știu, dar simt nevoia să facem asta Împreună, se alintă Desert Rose. Îl iubesc. Kitty nu se putu abține să nu zâmbească ascultându-și prietena. Această dependență de care se convinsese singură, ce capcană perversă! Multe femei se Îndrăgostesc nu de un bărbat, ci de ce ar putea face acesta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-n jur e iar Însuflețit (Cred că mintea mi te-a-nchipuit.) Visam că-n așternuturi m-ai ademenit Și mi-ai cântat de zei lovit, m-ai sărutat ca un smintit. Cred că mintea mi te-a-nchipuit.) Mă alintam că vei veni, așa cum ai făgăduit, Însă Încep să-mbătrânesc și numele-ți de-acum să-l uit ( Cred că mintea mi te-a-nchipuit.) Sylvia Plath Ce frumos, se gândea ea cu ochii Închiși, Încercând să păstreze În suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
folosit mai târziu cu pricepere și nesocotință. Trebuie să spun însă că încă dinaintea întâmplării de la cimitir eu și tata ne suportam destul de greu unul pe altul. Succesele, poate mai degrabă sociale decât artistice, obținute în cariera de pictor îi alintaseră două însușiri naturale, vanitatea și plăcerea de a domina, încât nu mai accepta nici măcar din partea unui copil să fie contrazis, contrariat, iar eu îi semănam într-un fel; nu mă interesa decât ceea ce avea legătură cu mine. Era mărunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Când a fost prins, s-a trezit mutat la poartă. Din ziua aceea, singura profesie pe care a practicat-o a fost aceea de portar. Mulți ani păzise cu statura lui impozantă ușa unui bar de noapte. Dansatoarele bete îl alintau zicându-i „dragul nostru idiot”. Dar Dominic nu se supăra. Se apleca, le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
arată distracția americană, În stilul Coastei de Vest. Zace Într-un rîu de senzualitate, trupul Îi e ca o lăută sau o vioară, iar bule de șampanie se joacă pe deasupra capului său, desprins parcă din desene animate. MÎna Sandinei mîngîie, alintă, iar mîinile sale se fac căuș pe sînii ei. Chiar l-a Încălecat așa de rapid pe cît crede el? Wakefield ridică din umeri, Îi simte strîngerea, stă În Întunecimea umedă a femeii și așteaptă acolo, cu urechile ciulite. Simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trei cartușe de Viceroy. În iulie i-am vizitat mama. Ea nu s-a considerat niciodată „vitregă“. A. E. i-a spus tatălui s-o ia: „Tata, s-o iei pe Nuți, că n-o să mă bată“. Ea l-a alintat de mic. Îl așteaptă acum cu camera pregătită. Pensia de un milion două sute o ajută pentru pachete cât de multe și un drum pe an la București. Rudele l-au renegat. Familia soției, ce-i crește copilul, o lasă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și micuț, îl îngrijim, îi dăm de mâncare, ce mâncăm noi. Mai mult Mandin se ocupă de el, el îi face duș. Doarme când cu colegul în pat, când sub pat. Ne jucăm cu el, îl mângâiem și așa îl alintăm. E greu aici să nu ai un animal, o floare, un copac. Uite, noi ne uităm pe fereastră, dar se vede zidul. Sunt alte camere unde se văd oameni ce merg la vizite. Secția asta e cam separată, cu alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
poezii universale: „Ești mulțumit cu intervenția acestor splendori paradiziace - nimic de zis. Ele sînt, de altminteri, destule și destul de vii și nu se poate spune că nu sînt impregnate de poezie. Este însă o poezie alta decît aceea care a alintat întotdeauna visurile umanității, din vechi și pînă azi”. (ibid.) Drept urmare, pledează - cu argumente critice din imediata actualitate franceză - pentru prudență și pentru înțelegerea avizată a noii estetici: „Nu e timpul să insistăm asupra acestei noui estetice. De vreme ce se aplică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iarăși la război și scăpase ca prin minune din dezastrul de la Varna. Nu fusese de față când i se născuse fiica. Se întâmplase într-o zi însemnată, de Sfântul Gheorghe. De aceea și primise numele de Gherghița. Apoi doica o alintase Ghighina și așa îi rămăsese numele. Stana murise imediat după naștere, iar Gongea plecase iar, în marea expediție burgundă, de la 1445. Se luptase cu disperare, ca omul care nu mai are nimic de pierdut și cu gândul la frumoasa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mânuțele ei mici Prinde tot ca un arici. Și când plânge câteodată Mama o hrănește-ndată. Îi vorbim și ne ascultă Parc-ar vrea să ne răspundă. Doar un gângurit hazliu Scoate ea într-un târziu. Toată lumea o iubește, O alintă, o-ndrăgește. Când o strig pe nume, Sara, Ea tresare și-mi zâmbește Și cu ochișorii mici Îmi spune că mă iubește.... Eu?! Sunt tare fericită Că visul mi s-a-mplinit Să am surioara mea Ce viața-mi va bucura! Primăvara
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a pus, La țărâna lui Nic-a stat, Până când flăcăii s-au dus Și el a răsuflat ușurat. Apoi în brațele mamei fugi, Ea nu știa ce i se întâmplă. Când lacrimi pe obraji i se ivi, Cu drag ea îl alintă. În următoarea dimineață Părintele la ei veni, Nică nu se spălase pe față, Și de rușine el se roși. Dar părintele, om cu socoteală, De Smărăndița îi pomeni, Atunci Nică nu se mai codi Și porni spre școală. Brădățan Simona
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
unui nor de staniol Întinsă pe o floare cu zâmbetul gol Să-ți desenez pe cerul înstelat chipul, Să se oprească în loc timpul. Să alerg cu umbra ta printre nisipuri Pictând stele prin nimicuri Cu zâmbete de sticlă să ne alintăm, Printre ierburi infinitul să îl căutăm! Joc din plumb Mă desprind ușor - El nu mai e. Aceeași întrebare: De ce? Se agită încet, Șoptește dependent, Simte cenușa, Plumb în aer trist Și greu. Se joacă și plânge, Plânge și simte, Simte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înroșit, Am simțit că m-a iubit! Mama Mama este ființa ce dă viață, Ea este ființa care ne învață, E ființa ce-i iubește pe copii, E lângă tine, chiar fără să știi. O mamă, te iubește și te-alintă, Când ești la greu, mereu te-ajută, Mama ar face orice pentru tine, Să te însoțească în viață numai bine. Iubirea dăruită de o mamă, În lume, nimeni nu ți-o poate da, Iubirea mamei mele o port în suflet
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Toamna friguroasă Și gâzele s-au ascuns, Dar mie nu-mi pasă, Că e frig , că e căldură Nimic nu mă oprește Și eu fac la toate gură Dar mamy mă pedepsește. Și pisica mea cuminte Vrea mereu să se alinte Și prin frunze sau zăpadă Face-acum mare paradă, Dar fuge foarte mirată De coada-i cea înghețată. Toamna Toamna, frunzele ce cad Îmi imprim-un mare drag Pe deasupra viilor Țânțarii roiesc Păsările care pleacă Triste ciripesc. Al păsărilor stol Se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]