6,514 matches
-
specii și varietăți: (1) figuri de semnificație, numite și tropi într-un singur cuvînt (metonimia, sinecdoca, metafora); (2) figuri de expresie sau tropi în mai multe cuvinte (personificarea, alegoria, hiperbola, aluzia, litota, ironia); (3) figuri de dicție, ce reprezintă o alterare produsă în forma primitivă sau obișnuită a cuvintelor prin adăugare, suprimare sau schimbare a unei litere sau a unei silabe; (4) figuri de construcție, care privesc organizarea sintactică a discursului, modalitatea în care sînt combinate și aranjate cuvintele în frază
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
timp de săptămâni sau luni, pe când agentul inițiator trebuie aplicat o singură dată. Cei mai cunoscuți agenți promotori sunt esterii forbolului. Agentul promotor nu poate modifica metabolismul celulei, decât după acțiunea agentului inițiator. Rezultatul acțiunii sale poate fi reprezentat de alterarea structurii ADN sau schimbarea stării de diferențiere a celulei. Gudroanele rezultate din arderea țigaretelor par a avea acțiune carcinogenă de tip promotor. Studiul fenomenului de transformare malignă este deosebit de complex și realizat la nivele diferite - molecular, celular și organismic. Era
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
translocații cromozomale, ele sunt convertite în oncogene celulare. Neoplazia este o condiție patologică în care se încalcă regulile fundamentale ale comportamentului celular normal. Malignitatea nu afectează o entitate celulară singulară, ci un complex extrem de heterogen de entități citofiziologice determinate de alterarea structural-funcțională a multor gene. Celulele maligne se divid, rezultând celule-fiice care păstrează caracteristicile maligne ale celulelormamă, ceea ce dezvăluie NATURA EREDITARĂ A TRANSFORMĂRII MALIGNE. Variabilitatea care însoțește mitozele celulelor maligne este mai mare decât aceea înregistrată în cazul celulelor normale, întrucât
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
malign, induce o instabilitate genetică accentuată: sunt mutații la nivelul moleculei ADN, la nivel cromozomal și la nivel genomic. Instabilitatea genetică se exprimă prin heterogenitatea biochimică a populației celulare a tumorii primare. Instabilitatea genomică specifică celulei maligne permite acumularea unor alterări genetice multiple, care ar fi letale pentru o celulă normală. Dintr-o singură celulă inițială transformată malign pot rezulta variante multiple de celule maligne la nivelul cărora acționează selecția naturală. Aceasta promovează pe cele mai rezistente la mecanismele antioncogenice pe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și endodermici. Cele mai multe se încadrează în trei grupe majore: carcinoame, sarcoame și leucemii/limfoame (Cooper, 1995). Dezvoltarea neoplaziilor maligne reprezintă un proces multistadial complex în care celulele dobândesc un fenotip pe deplin neoplazic, ca urmare a desfășurării unei serii de alterări progresive. Natura multistadială a neoplaziilor este dovedită de faptul că cele mai multe tumori se dezvoltă în ultima parte a vieții individuale, iar incidența acestora crește rapid cu vârsta. În același sens pledează existența unor leziuni premaligne care, în timp, creează baza
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
codifică sunt implicate în funcții biologice și biochimice diferite. Multe dintre genele înrudite implicate în tumorigeneză, cum ar fi, bunăoară, p73 și p63, care prezintă similitudine de secvență cu TP53 nu prezintă mutații în diferite tipuri de cancer, nefiind exclusă alterarea expresiei lor tocmai în asemenea instanțe. Cercetarea structurii diferitelor gene ale genomului uman în scopul identificării similitudinilor de secvență cu oncogenele dominante sau cu oncogenele recesive își are rostul, deoarece pe o asemenea cale ar putea fi identificate noi gene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
benzo-pirenului (BP), component al fumului de țigară, este asociat cu producerea neoplaziilor pulmonare. Derivatul este benzopiren-diolepoxidul (BPDE), inductor al mutațiilor la nivelul a trei situsuri ale secvenței de nucleotide a genei p53, genă cu rol esențial în transformarea malignă, consecutiv alterărilor în anumite regiuni ale sale ce reprezintă veritabile „pete fierbinți” mutaționale. BPDE acționează specific asupra zonelor „fierbinți” ale secvenței de nucleotide a genei p53. Inducerea neoplaziilor experimentale sub acțiunea carcinogenilor chimici a permis să se tragă concluzia că procesul carcinogenezei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celulari cu rol antiproliferativ și care asigură desfășurarea unui ciclu celular normal. Integrarea țintită, de înaltă specificitate, sau randomizată, a genomului viral ADN sau al retrovirusurilor (sub formă de provirus ADN), în nemijlocita vecinătate sau chiar în interiorul unei protooncogene, induce alterarea calitativă și/sau cantitativă a structurii și funcției acesteia sau modifică mecanismele de reglare a activității sale, sub influența promotorilor sau a amplificatorilor (enhancers) virali. Promotorii și amplificatorii virali sunt uneori atât de puternici, încât pot induce stimularea funcțională a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
permite creșterea frecvenței mutației asociată cu o instabilitate generală a genomului celular. Instabilitatea genomică este o caracteristică pregnantă a celulelor maligne și implică mutația deopotrivă a protooncogenelor și a genelor supresoare ale creșterii tumorale. Această instabilitate genomică este consecința unor alterări ale ADN ce apar în cursul progresiei tumorale ca și în dezvoltarea continuă a rezistenței la agenți chimioterapici. Astăzi, este o axiomă constatarea că progresia celulelor animale în ciclul celular este controlată de un set de protein-kinaze care constituie familia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de creștere (polipeptide, oligopeptide și hormoni steroizi) sunt codificați de protooncogene și se leagă de receptorii specifici sau uneori împrumută alți receptori pentru a stimula sau inhiba creșterea și diviziunea celulară. Ei acționează prin intermediul mai multor căi, rezultatul final fiind alterarea expresiei diferitelor gene, inclusiv a celor care reglează ciclul celular și diferențierea. Factorii de creștere stimulează intrarea celulelor în ciclul celular. Acțiunea lor parcurge două etape: - stimularea celulei pentru intrarea în faza G1, prin intermediul factorilor specifici, precum factorul de creștere
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
lui Harold E. Varmus pentru descoperirea originii celulare a oncogenelor retrovirale. În urma cercetărilor efectuate în diferite laboratoare din lume, a fost identificată o familie mare de gene care reglează prin produșii lor proteinici creșterea și diviziunea normală a celulelor eucariote. Alterarea structurală și funcțională a acestor gene le transformă în oncogene celulare și acestea deturnează celula normală pe calea transformării maligne. Spre a identifica genele care controlează creșterea și diviziunea celulară în celulele normale, Bishop și Varmus au studiat retrovirusurile oncogene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
că analiza citogenetică capătă o mare semnificație pentru localizarea modificărilor genetice în genomul celulelor tumorale. Multe tumori apar însă în urma producerii de mutații punctiforme în diferite protooncogene. Asemenea mutații induc modificări în secvența de aminoacizi a produșilor protooncogenelor asociate cu alterarea funcției lor normale. Un exemplu bine cunoscut de acest tip de mutație are ca rezultat substituția glicinei cu valina în poziția 12 a produsului genei ras. Uneori, mutația poate fi reprezentată de deleția unui sector din produsul genic și alterarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
alterarea funcției lor normale. Un exemplu bine cunoscut de acest tip de mutație are ca rezultat substituția glicinei cu valina în poziția 12 a produsului genei ras. Uneori, mutația poate fi reprezentată de deleția unui sector din produsul genic și alterarea drastică a funcției sale normale. Sunt numeroase exemple de protooncogene celulare care, modificate prin diferite mecanisme celulare (tabelul 19.1) sunt convertite în oncogene active, în diferite cancere umane. Studiul retrovirusurilor a permis identificarea celor mai multe dintre oncogenele celulare. Se pare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
care sunt elementele terminale ale căilor de transducție a semnalului ce activează expresia unor gene țintă critice, convertind acțiunea tranzientă a factorilor extracelulari de creștere într-o modificare de lungă durată în expresia genică, rezultatul final fiind activarea proliferării celulare. Alterarea activității protooncogenelor conduce la blocarea funcției lor normale de reglare a diviziunii celulare și, în condiții specifice, la instalarea stării de transformare malignă. Protooncogena c-mos codifică pentru o proteină citoplasmatică, a cărei funcție constă în fosforilarea resturilor de treonină
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
diviziune, chiar dacă acestea nu și-au săvârșit sinteza ADN. Genele pentru tirozin-kinaze constituie un grup mare de protooncogene, cu peste două duzini de membri, clasificate în două familii mari, kinaze-receptor și kinaze-nonreceptor. Activarea acestor gene ca oncogene este consecința unor alterări moleculare, rezultatul fiind creșterea activității lor și stimularea diviziunii celulare. Unii dintre produșii oncogenici din această categorie derivă din receptori ai unor cunoscuți factori de creștere, ceea ce denotă că funcția lor normală este de a transduce semnalul prin membrană, cuplând
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Proteina de fuziune este sintetizată de către o genă anormală, ce funcționează ca oncogenă celulară rara. Aceasta este consecința fuziunii protooncogenei rara situată în cromozomul 17, cu gena pml, localizată în cromozomul 15, ca urmare a unei translocații t(15;17). Alterarea activității protooncogenelor normale erb A și rara stă la baza transformării maligne în condiția patologică a leucemiei acute promielocitare, care se asociază și cu eritroblastoză. Steroizii (progesteronul, estrogenii, testosteronul, glucocorticoizii) și hormonii înrudiți (hormonii tiroidieni și acidul retinoic) au acțiuni
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ADN, omologia este de 50%. S-a dedus că produsul proteinic al oncogenei erb A aparține aceleiași familii din care fac parte și receptorii steroidici, ceea ce a condus la concluzia că proteina ERB A poate funcționa ca factor de transcriere. Alterarea majoră responsabilă de activitatea transformantă a proteinei oncogenice ERB A este pierderea capacității acesteia de a lega hormonul tiroidian, ca urmare a unor mutații multiple în domeniul de legare a ligandului, de la capătul carboxi. Proteina oncogenică ERB A acționează ca
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
se produc translocații cromozomale în care sunt implicate gene pentru imunoglobuline, ce vor fi aduse în vecinătatea unor alte gene, decât cele cu care se învecinează în mod normal. Integrarea ALV în genomul celular perturbă expresia protooncogenei c-myc, nu prin alterarea structurii acesteia, ci doar prin trecerea ei sub controlul semnalelor de transcriere mult mai puternice, din locusul genelor care codifică sinteza catenelor imunoglobulinelor. Înglobarea protooncogenei celulare și inserția acesteia în genomul retroviral este consecința faptului că aparatul de transcriere (ARN-pol
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
prin care este determinată supraexpresia genelor țintă și prin aceasta dezechilibrul funcțional al genomului și deturnarea evoluției normale a celulei spre transformarea malignă. Oncogena v-rel rezultă prin deleția protooncogenei rel, la nivelul regiunii codificatoare, dinspre terminalul carboxilic al proteinei REL. Alterarea structural-funcțională a capătului amino al acestei proteine modifică proprietățile sale de legare la ADN și condiționează malignizarea celulară. În anumite cazuri, deosebirile între protooncogene și oncogene virale sunt foarte mici. Astfel, între c-mos și v-mos apar doar 11
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
HER-2 la nivel crescut ca și amplificarea genei sunt asociate cu carcinoamele ductale și mai puțin cu cele lobulare, un grad ridicat de diferențiere, aneuploidia ADN, rată ridicată de proliferare, negativitatea receptorilor hormonali, mutația p53, amplificarea topoizomerazei IIα precum și cu alterarea altor biomarkeri moleculari ai invaziei și metastazării (Ross și colab., 2004). Rezultatele amplificării genei her-2 în tumora primară și metastazele la distanță, concordă în 92,4% dintre cazurile cu cancer mamar (Tapia și colab., 2007). Nivelul seric al proteinei HER-2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
p53 are rol de supresor al tumorigenezei. Ambivalența funcțională a genei p53 face ca atunci când este 1. Imunogenetică și Oncogenetică 361 normală, să îndeplinească funcția de genă supresoare de tumori, iar când ea însăși suferă mutație să devină oncogenă celulară. Alterările structural-funcționale ale genei p53 ocupă un loc de prim ordin în carcinogeneza umană. În celulele normale, rolul biologic al genei p53 nu este detectabil, din care cauză gena p53 se deosebește principial de alte gene supresoare ale creșterii neoplazice. Dar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
prin care gena p53 controlează prin produsul său proteinic P53 proliferarea celulară normală și limitează rata de creștere a tumorilor. În condițiile modificării prin mutație chiar și numai a uneia dintre cele două alele ale genei p53, proteina P53 suferă alterare structurală și funcțională și se anulează activitatea proteinei P53 normale. Contrar activității altor gene dominante aflate în condiție heterozigotă, sinteza a numai jumătate din cantitatea normală a proteinei P53 nu este suficientă pentru a asigura evoluția celulară normală, ceea ce reprezintă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
P53. Mutațiile genei p53 apar în hepatocite, fiind induse direct de carcinogeni chimici. În ansamblu, mutațiile genei p53 sunt determinante pentru aproximativ 50% dintre neoplaziile umane. Afirmația se bazează pe faptul că gena p53 este ținta cea mai frecventă a alterărilor genetice din neoplaziile umane. Pierderea stării de heterozigoție constitutivă (LCH - Loss of Constitutive Heterozigosity) care afectează regiunea 17q13 sau întregul cromozom 17 stă la baza etiopatogenezei multor neoplazii umane. În peste 25% dintre mutațiile genei p53 sunt implicați șase din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
gene supresoare de tumori este rezultatul represiei transcrierii genelor implicate în proliferarea celulară. Țintele represiei exercitate de WT1 includ și gena care codifică pentru factorul de creștere II, asemănător insulinei (IGF-II). Acesta este supraexprimat în tumorile Wilms, ca urmare a alterării structural-funcționale a genei codificatoare. Se consideră că în evoluția tumorii Wilms, proteina WT1 are rolul unui factor autocrin de creștere. Gena wt1 este o genă supresoare a creșterii tumorale și pierderea funcției sale conduce la dezvoltarea tumorii Wilms. Unele tumori
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a fost izolată gena mts1 (acronim derivat de la Multiple Tumor Suppressor 1), cartată 9p21 și implicată în numeroase neoplazii. Deoarece, ca și gena p53, mts1 funcționează în reglarea progresiei celulei în etapele ciclului celular, ea a trezit un interes considerabil, alterarea funcției sale stând la baza melanoamelor ereditare, carcinoamelor de sân, de plămâni, de rinichi și de ovar. Analiza genetică a permis identificarea altor loci genici cu posibile funcții supresoare ale creșterii tumorale, care însă nu au fost încă izolați sub
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]