7,971 matches
-
fluturi albaștri zarea freamătă semne neînțelese silind norii să-și uite o clipită petrecerea la noapte către miezuri vârcolacii răstoarnă așezarea lumii pustiind zodiile cu bătaia viscolului cosmic Moartea melcului căutându-și privirea rătăcită'n frunzișuri ochii melcului rămân stingher alunecați pe povârnișul nevederii a muri orbește cu ochii pierduți în gol fără capăt deasupra melcului agonizează'n văzduh stingerea stelelor Pârâul de lemn pârâul de lemn cărare pentru alaiul de îngeri pășind tăinuiri depărtate fiecare pas mai aproape-i de
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
câini, cum se strecoară pe sub zidurile cetății, poate să descifreze inscripțiile de pe ele oricât de lăsate ar fi în pământ. Fecioara trece printre coloane cu câinii: cel din dreapta primește îmbucătura de pâine și cel din stânga se gudură pentru carnea, ce alunecă de pe oasele omului. Albe rămân oasele pe pietrele muntelui, ca literele unui nume tăiate în piatra din zid. Din lumină, cu capul plecat, tu le citești, și nici măcar nu știi, la a câta citire ai ajuns. Vis cu cai - Artabanos
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
apele timpului vor fi la reflux. Dacă voi avea vreme îmi voi scrie povestea pe file rupte, de azur, dar nu va fi decât zborul imprevizibil, către un colț de singurătate mai pur. în loc de inimă îmi va bate amurgul, astfel alunecând din moarte în moarte, mereu. Ce apă rece mă ascunde? De ce pământul a devenit prea greu? Mă voi despărți ușor de mine însumi, ca de un vechi prieten inutil sau pierdut. Dar cine va dori să mă mai repete încă
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
te-ai scăldat odată în sângele unui dragon", mă asimți el, dintr-un potop de veacuri afară, turmele de aur sfulgerau etherul. spălarea mâinilor ia-mă din lume, ocolește cu mine ecuatorul; pe-o frunză, pe-un sunet la Tine alunec fior de amiază, le pays oů l"on n"arrrive jamais și toate în preajmă lovindu-se "ntruna, îmi fac noapte din zi și ziuă din noapte eu sunt paharul și moștenirea ta, mi-ai scris într-un vis, jos
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
foarte mulțumit de biblioteca unde citesc și scriu, și pe care îmi place s-o numesc "casa familială de creație". Adineauri, deci, inaintam spre oficiul poștal 66, de unde aveam să ridic un mic colet. Mergeam cu atenție, grijuliu să nu alunec pe inegalitățile zăpezii - când înghețată, când moale. Și iată că o altă ființă feminină avansată cronologic (o "septuo-octogenară", ca să zic așa) se abătu pe neașteptate din drum, venind drept înaintea mea. Pe un ton plin de încredere, venerabila doamnă mă
Paragrafe by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/10660_a_11985]
-
Crime la Elsinore, Editura Cartea Românească, 2006) nu mai urmează rețeta tentantă și destul de facilă a personajelor cu mască, a întâmplărilor indiscrete cu scriitori. Mutare cu atât mai inspirată cu cât o asemenea deconspirare a mediului actoricesc ar putea lesne aluneca în vodevil. Și, în fond, cu ce folos? Așadar, amatorii de filiații sau de identificări vor avea surpriza de a rămâne blocați în ipoteze. Teatrul Național "Străbunul Dromichetes" din Călărași, în care se petrec toate intrigile volumului, e impenetrabil cu
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
mărunt de fată. De-aici, răsucită printre stele, Fâșia dură a visului Are prin ochelarii de sondor Dimensiunile abisului. Luceafărul, Anul V, Nr. 7, 1 Aprilie 1962 Poșta redacției: Andrei Permuter Prieteni Cu glasul vostru, ca o barcă-ntre tâmple, Alunecând pe marea sevelor de-april, Îmi cresc puteri fără de număr; Mă răsfoiește vântul ca pe-o carte Și-oceane albe-mi curg pe umăr. Inima către voi Mi-am deschis-o ca o poartă Tranșeea cu profil de șarpe S-
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
apele timpului vor fi la reflux. Dacă voi avea vreme îmi voi scrie povestea pe file rupte, de azur, dar nu va fi decât zborul imprevizibil, către un colț de singurătate mai pur. în loc de inimă îmi va bate amurgul, astfel alunecând din moarte în moarte, mereu. Ce apă rece mă ascunde? De ce pământul a devenit prea greu? Mă voi despărți ușor de mine însumi, ca de un vechi prieten inutil sau pierdut. Dar cine va dori să mă mai repete încă
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
a deschis undeva. și râd doar pentru mine și parcul venea ușor, plutind, cu copacii răsturnați, intrați unii în alții, apoi se apropie o femeie, mirosea a margine de mare, aștept să zică, tace, o salcie se ridică de la pământ, alunecă încet prin aer. eu plec repede, abia târându-mă. mă grăbesc mai mult și mai adânc mi se afundă picioarele, parcă până la capătul morții. și merg mai încet ca niciodată, abia dacă mă clintesc și parcul vine în urma mea, respirând
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
eu prea obosit și el mă poartă ca un înecat iar spre parc și vatra ca un țărm stâncos și înainte de ea drumul se chircește într-o vâltoare adâncă și eu merg, plutesc, "de-acum n-o să mă mai opresc", alunec pe lângă parc, pe deasupra lui, și din parc văd doar vârfurile copacilor, și vatra lumina ca un far liniștit în ceață. apa mă trage mai mult în adânc, apoi mă mai ridică puțin, cât să văd că era opt, că nu
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
ticăie nestingherit “Tic-tac, tic-tac!”, ca un ecou în timp, Mai jos atârnă de-un cui ruginit Un peisaj din nu știu ce-anotimp. Tresar ca dintr-un vis adânc Ți-am dat speranțe, n-a fost deloc bine Lacrimi amare alunecă pe rând, De fapt ce simt...? Doar MILĂ... pentru tine. Referință Bibliografică: MILĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MILĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373664_a_374993]
-
praf. Probabil că visa, așa cum visase și el odată, așa cum visa orice arhivar închis într-un spațiu în care nimic nu trăda trecerea timpului sau că s-ar fi întâmplat ceva, pe undeva. Câteva picături dintr-o ploaie prea târzie, alunecară la picioarele lui. Ar fi dat orice ca în acel moment să i se mai ofere măcar șansa de a fi arhivar. Din păcate, își irosise singura și unica șansă. Locul său nu avea să mai fie niciodată în sala
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
nea firavă-atinsă. Cosea albă o maramă Gândul nu-l lua în seamă. Neatentă se-nțepa Sânge-n boabe picura; Pe zăpada albă, moale Se scurgeau trei rotocoale Și regina se gândea La un vis ce și-l dorea: Să-i alunece-n făptură De la stea, o rază pură, Să nască o copiliță Ca floarea de lămâiță: Față albă, păr noptat, Roșii buze, trup sculptat... Vântul gându-i auzea Și dorința -i întrupa. Dar vai mie, biata mamă, Nu-și lua fetița
POVESTEA FETEI NAIVE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384773_a_386102]
-
cap și se întinse pe o bancă, auzea plescăitul valurilor Dunării apoi pescărușii croncănind îi vedea zburând în cercuri pe deasupra sa iar dincolo de pescărușii care zburau cerul albastru nesfârșit. Întoarse puțin capul și privi spre Dunăre cum plutea lin parcă alunecând un vas de pescuit apoi oftă prelung închise puțin ochii dorea să rămână așa nemișcat liniștit însă nu putu decât câteva momente simțea nevoia să se miște mereu din cauza durerii din coaste ofta mereu, adânc ca un om profund îndurerat
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
ascunzi tu? Că nu am încredere în tine! * Povestea de dragoste dintre Florica și Constantin continua nestingherită. Cei doi, cu toate că erau prinși de treburile zilnice, găseau timp și pentru aventura lor. Copiii lui Florica erau din ce în ce mai neglijați, căsnicia lui Constantin aluneca. La serviciu, cei doi nu aveau conflicte, își vedeau liniștiți de treburi. Desigur, Petrică știa de reluarea relației dintre cei doi. Dar, oare ce interes ascuns îl făcea pasiv? Nimic altceva decât afacerile necurate pe care le făcea la serviciu
NECĂJITUL FRAGMENT POVESTIRE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384763_a_386092]
-
una din zile, Petrică îi spuse lui Constantin: ― Astăzi am ceva de lucru la județ. Ai grijă de italian, o să vină după un nou transport. După ce italianul plecă, de fapt el a fost momeala, sosi un echipaj de la Poliție. Situația aluneca vertiginos. ― Nu sunt eu șeful aici! Inginerul Petre Stoican este plecat la județ, așteptați-l s-au veniți mâine. Cei doi, Petru Stoican și Constantin Preda au fost arestați. Apele păreau limpezi. Procuratura analiză faptele, munca celor de la Ocolul silvic
NECĂJITUL FRAGMENT POVESTIRE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384763_a_386092]
-
Și, mai convingător, poate: „Într-un trup de copil, el purta vivacitatea, limbuția și nu știu ce descumpăneală și lipsă de discrețiune pe care ar fi putut să le împartă între ei trei oameni grași și certați cu bunul simț.” Fără să alunece pe panta creației, preotul scriitor afirmă limpede existența unei relații de cauzalitate între „ciudățenia” ofițerului și război - „năvodul care o șdihaniaț scosese la suprafață”, ba chiar și societatea, în general, care i-a provocat „suferințe mari”. „Excepțional de inteligent și
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
să aibă o anume dimensiune și o anumită peniță, căci coeficientul de frecare dintre peniță și hîrtie trebuie să fie tocmai cel potrivit pentru o caligrafie cît mai mulțumitoare. Unde mai pui că degetele îmi transpiră, făcînd stiloul să-mi alunece printre ele, iar degetul mijlociu, al cărui tendon s-a preschimbat într-un zgîrci rebel și umflat, mă doare tot mai des în ultima vreme. Despre crampa scriitorului nu-ți mai vorbesc, dar nu pentru că ai ști cum e, ci
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
și timpul vândut pe sub mână când voi ajunge în față la cântar voi vedea vânzătorul tors din lână moale rupt din loc în loc treizeci și doi Miros de mamă fum din foc de cărbuni se sting luminile și plouă mărunt alunec pe-o frunză mă opresc din cădere ea oricum nu-mi mai întinde mâna fac pasul o literă cârjă ruptă sprijinită de-un zid ca un copil pe drumuri mă șterg de sărutul ei uscat de mult un claxon faruri
POEZIE by Dana Ranga () [Corola-journal/Imaginative/13685_a_15010]
-
altă lume, o lume tihnită și blândă, cuprinsă într-o pieliță vie, inervată, încetă să se scălâmbăie și chiar înțepeni, pentru că Luciia nu era ca alte slujnice, nu era îngâmfată și greoaie și nici nu râdea niciodată, ci doar plutea, aluneca la un deget înălțime de pământ, prin aer, cu zefirii parfumați după ea și bucătăresele își dădeau coate și aruncau ocheade, ascunse printre oalele mari cât butoaiele, puse la fiert pe plitele sobelor și care abureau greu, arătând spre obrazul
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
vedetă ,lider de audiență Pe cănd biata Bunătate face numai penitență Și mă rog pe ici pe colo mai ajută puțintel Însă dumnealui Orgoliul e desigur...cel mai cel. Și trecănd cu nasu-n vănt ,fără să bage de seamă A alunecat “vedeta”pe o coajă de banană Sa-ntins căt era de lung printre lădițe și mese Însă nimănui din piață nu părea prea rău să-i pese, ... Citește mai mult Orgoliul și Bunătateaîntr-o bună zi la piață doar așa din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
Cică el ar’ fi vedetă ,lider de audiențăPe cănd biata Bunătate face numai penitențăși mă rog pe ici pe colo mai ajută puțintelînsă dumnealui Orgoliul e desigur...cel mai cel.Și trecănd cu nasu-n vănt ,fără să bage de seamăA alunecat “vedeta”pe o coajă de bananăSa-ntins căt era de lung printre lădițe și meseînsă nimănui din piață nu părea prea rău să-i pese,... XXVI. TESTAMENT, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016. Testament
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
prelung, Atinge-mi doar obrazul, că o boare. Nu mă lăsa prea mult să-mi fie dor, De tine, de zâmbetul si mângâierea ta, Păstrează-mi inima in palmă, ca pe un odor, Altfel, încet, din palma-ti caldă, va aluneca. Si cum mi-i dor de mare-albastră, De valurile-i când sărută orizontul, Asa mi-i dor de-mbrătisarea noastră, De păru-ti, când în el se joacă vântul. Citește mai mult Nu mă lăsa să-mi amintesc trecutul,Nici florile
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
prelung,Atinge-mi doar obrazul, că o boare.Nu mă lăsa prea mult să-mi fie dor, De tine, de zâmbetul si mângâierea ta,Păstrează-mi inima in palmă, ca pe un odor,Altfel, încet, din palma-ti caldă, va aluneca.Si cum mi-i dor de mare-albastră,De valurile-i când sărută orizontul,Asa mi-i dor de-mbrătisarea noastră,De păru-ti, când în el se joacă vântul.... XXXII. SCRISOARE NEEXPEDIATĂ, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2205 din
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
Dar voi mai scrie, doar un singur rând,Și-așa, voi isprăvi a mea scrisoare,... XXXIII. UN STROP DE PLOAIE, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2203 din 11 ianuarie 2017. Un strop de ploaie, îmi mângâie fereastra, Și-alunecă încet, privindu-mă rebel: Te-am căutat și-n toamna asta, în palma ta, să mă-ncălzesc nițel." ,, În iarnă, gerul ma-nghețat de tot, tu nu erai, cu suflul tău sa mă-ncălzești, m-ai lăsat pradă, gerului netot, cu
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]