3,081 matches
-
a influențat atît pe Jack Kerouac, cît și pe Philip Roth. Povestirile descriu o lume lipsită de orice speranță, unde singura certitudine este moartea. În amintirea fratelui său BENJAMIN HARRISON WOLFE și a scurtei sale vieți mîndre și pline de amărăciune l7 octombrie 1892 - 20 octombrie l9l8 Sus pe culme, jos În vale, adînc În inima dealului, Ben, rece, rece, rece. Fără scăpare E minunat să vezi cu cîtă căldură și cu cît entuziasm te fericesc pentru binefacerile singurătății cei ocrotiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
omului care a trecut parcă prin frămîntările, speranțele și chinurile menite unei tinereți furtunoase și care acum știe ce poate aștepta de la viață, ai cărui ochi sînt „un pic obosiți“, e resemnat și răbdător, fără a fi marcat de o amărăciune prea profundă. Și totuși viața nu s-a purtat prea aspru cu gazda noastră: pretutindeni În jurul lui, abundent, dar discret, se văd dovezile preocupării sale pentru lucruri rare, neprețuite. Locuiește Într-un apartament, la ultimul etaj, În apropiere de East
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și tristețe și nebunie și atîta disperare, atîta crimă și cruzime și ură, atîta singurătate, Încît ar fi de ajuns ca să-ți umple măruntaiele cu seva cenușie a groazei și să-ți crape buzele de gustul rău și stătut al amărăciunii. Da, și există atîta timp, chiar și-n Brooklyn exista destul timp, un timp ciudat, un timp atît de Întunecat și de nepătruns, un timp cu milioane de chipuri Întunecate, ce curge pe lîngă tine ca un rîu, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bolnavă, din care măruntaiele umane ancestrale alcătuite din milă, durere și bucurie Înălțătoare fuseseră Înlăturate ca fiind depășite și fals sentimentale pentru astfel de făpturi aride și inteligente care respirau, dintr-o plăcere sumbră, o atmosferă Încărcată de ură și amărăciune și care Îmbrățișau cu patimă singurătatea, Îndemnați de fatalitatea aspră a mîndriei și aroganței. Discuția lor ascundea ceva tainic, dulce și prețios. Era presărată cu aluzii scurte, mici Întorsături și glume pline de subînțeles privind lucruri știute numai de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu se mai auzise nimic despre ea. Ce mai fac cei de-acasă? Întrebă ea. Ce mai fac oamenii din Hopewell? CÎnd Îi vorbi, ochii ei fumurii, luminoși deveniră tăioși și strălucitori, pe fața tînără și slabă, gura crispată de amărăciune era tăioasă ca o lamă, iar glasul ei căpătase intenționat accente tăioase și batjocoritoare. Și totuși, dincolo de acest dispreț sfidător, stăruia blîndețea ciudată din glasul răgușit al fetei și, În timp ce-i vorbea, Îi atinse ușor brațul cu mîna delicată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dig, fiecare Își descarcă povara necazurilor; În mizeria fierbinte a aerului Încins, larma glasurilor crește. Iar ținta nedumeririi lor, cel asupra căruia se revarsă toată Încărcătura de ghinion și eroare, conducătorul istovit și suprasolicitat către care se Întorc toți În amărăciunea lor cerîndu-i - Încrezători și naivi ca niște copii - să găsească o soluție rapidă pentru păienjenișul de greșeli În care s-au Încîlcit, este un locotenent alb, mărunțel, furios ca un taur, comandantul lor, care, În această dimineață plină de nenorociri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
laolaltă zeci de mii de orașele singuratice, zeci de mii de făpturi singuratice, pierdute, cufundate În somn, Întunericul care așteaptă, dăinuie veșnic și stă neclintit? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, cu inima plină de bucurie și amărăciune, de dorință și de foame mistuitoare - foc, flăcări, furie -, arzînd sălbatic și stins și singuratic În noapte, arzînd Întruna, pe cînd cei cufundați În somn dormeau? Oare n-au simțit același foc mistuitor, mistuitor, care ne-a mistuit pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
potecă și peste cîteva clipe urcă cele trei trepte ce duceau În pridvor și bătu la ușă. Auzi imediat pași În casă, ușa se deschise și apăru o femeie În fața lui. Și deodată, cuprins de un sentiment de gol și amărăciune, regretă că venise. Își dădu seama imediat că femeia care-l privea cu ochi neîncrezători era aceeași cu femeia care-i făcuse semn cu mîna de atîtea ori. Dar chipul ei era aspru, slab și colțuros; pielea Îi atîrna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prima oară În Sud: lucra ca cioplitor pentru John Arthur, lucra la construcția Închisorii de Stat și cred că nu prea avea prieteni la Început; vezi bine, era yankeu, ne aflam pe vremea reconstrucției și lumea era Încă plină de amărăciune. Ei. Doamne, păi nu spunea chiar el cît era de pornit Împotriva noastră cînd a venit de la Baltimore În Sud: „Dar venirea mea a fost o simplă Întîmplare“ - zicea - „eram hotărît să plec În Vest. Asta era ambiția mea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să-l cunosc: parcă se ascundea În el un demon, ceva sălbatic și ciudat, pe care n-am ajuns niciodată să-l Înțeleg... uneori nu mai puteam să rabd tot ce-mi făcea și ce-mi zicea, mă umplea de amărăciune și mă rugam lui Dumnezeu să-l pedepsească, dar, Doamne, a trecut atît de mult timp din anul cînd au venit lăcustele și-mi vin În minte toate, portocalii, smochinii și cîntecele și toate prin cîte-am trecut Împreună: Vremuri bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cauciuc. Vocea Unu încheie: - Și mi s-a mai spus, să le îndepărtăm repede, după cum ai auzit și tu. Iarăși nu păru să existe nevoie de răspuns din nici o parte. Dar Gosseyn începu dintr-o dată să capete o senzație de amărăciune. Vocea individului avea o tonalitate mai sus. "...Oare-mi scapă mie ceva? Sau - se corectă Gosseyn în gând - mi-a scăpat deja?" Vocea Unu continua să aibă un zâmbet ușor, atotștiutor. - Vreau să te asigur că rapiditatea eu care vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
îmbolnăvește, față de un copil nebun care dispune de un control special asupra energiei brute. Neașteptate vorbe. Dar, pe de altă parte, nu foarte neașteptate. Predecesorii Gosseyn întâlniseră și-i observaseră pe veterani. Așa că, acum, tăcut, când auzi cuvintele pline de amărăciune, Gosseyn dădu din cap nefericit. Se gândi: "Sunt pe cale să aud o tentativă de a mă implica în politica secretă a unui grup de rezistență -- și bineânțeles că răspunsul la această discuție, conform Semanticii Generale, trebuia să fie - ei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
crimă, atunci ar fi mai simplu să-l ucidă pe băiat și să dea vina pe acest individ străin, misterios, care fusese adus la bord împotriva sfatului complotiștilor. Cam asta putea fi treaba. Gosseyn își dădu seama că zâmbea cu amărăciune. Adevărul era, gândi el, că ar trebui timp ca lucrurile să ia amploare. Așa că răspunsul său preliminar trebuia să fie... Întrebări. Prima întrebare pe care o puse părea departe de scopul plănuit al interogatoriului. Dar avea rostul ei. - Tatăl tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
el și tânărul împărat, îndreptându-se către ceva ce părea a fi un perete decorat. Nu fu prea surprins când decorațiunea se dovedi a fi câmpul de joacă pentru jocul de scroob. Ce caut eu aici? se-ntrebă el, cu amărăciune. Dar știa ce caută. Se salvase de la o confruntare cu un băiat nebun prin introducerea elementului joc. Și acum, același băiat era nerăbdător să-i prezinte o suprafață lăcuită de perete unde, când apăsai pe un mic motiv de desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
potrivit, nu numai pentru Enin. dar și pentru mine. Imediat după asta trecură prin ușa cea albastră care era deschisă, și ea o trânti în urma ei. Gosseyn auzi pocnetul unei închizători automate. 8 Acesta nu era, cu siguranță, - gândi cu amărăciune Gosseyn Trei - unul din marile momente ale istoriei. ...Un supra-om - în felul ei, aceasta era o descriere potrivită pentru indivizii Gilbert Gosseyn din univers - fusese împins de o femeie de tip uman să participe la ceea ce părea un act sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
la un nou nivel al realității. Multă vreme, nimeni nu vorbi. - Hei, este grozav, într-adevăr, nu-i așa? Vocea de copil era plină de încântare. În timpul acesta, vântul începu să bată mai tare și mai înghețat. Gosseyn zâmbi cu amărăciune și zise: - Da, într-adevăr este... grozav. Majestatea Sa Imperială, Enin părea că nu auzea și nici nu simțea. Vocea sa deveni și mai plină de încântare: - Hei, ce faci tu într-un loc ca ăsta? Nu era prea greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
diferența dintre bine și rău. În timp ce gândea astfel, băiatul spuse din nou: - Așa că dacă mergem acolo, n-o să mai găsim un loc unde se poate locui. Gosseyn privea tăcut norul de fum negru care se profila pe cer, gândind cu amărăciune: Ei bine, nu tocmai morale, în cele din urmă..." Cu voce tare spuse: - Sper că n-a fost nimeni rănit. Distrugerea clădirii din depărtare îi aduse brusc în minte întrebarea de mai înainte: ce planetă era aceasta? Ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
originalul Gosseyn, oricum, el fusese cel oare luase hotărârea să vină aici. Drept consecință. Dan Lyttle și casa lui erau în pericol. De aceea, el și Enin nu puteau să dispară așa, în mod dodecimal. Nu era - constată Gosseyn cu amărăciune - momentul ideal pentru fixarea unui scop precis. Oricum, ridicându-și privirea spre Blayney, rosti aceste cuvinte mari: - Ce-ar fi dacă s-ar reveni la o guvernare onestă în orașul Jocurilor? 16 Tăcere! Blayney stătea acolo, în picioare, privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
stătea lângă Patricia. Femeia oftă. - Am fost aproape ucisă o dată în acest coșmar, așa că aș putea s-o accept dacă trebuie, cu speranța că nu va fi precedată de durere. Cuvintele fuseseră rostite cu calm, dar aveau un gust de amărăciune care-l șocă pe Gosseyn. El își reveni repede, trase adânc aer în piept, înghiți, ridică mâna și arătă spre savantul care stătea de cealaltă parte a doamnei Prescott. Vocea Trei spuse: - Nu cred că e cazul să-ți pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și e-logiul preotului ca om blând, prin speciala lui chemare. Este interesant, poate, să-l lăsăm pe omul blând descris de un ne-credincios, care nu făcea paradă cu îngâmfare de lipsa lui de credință, dar care, dimpotrivă, își arăta amărăciunea de a nu crede. Este vorba despre Norberto Bobbio, care scrie astfel despre această virtute a măgarului și a omului, pe care creștinii o numesc a treia fericire (cfr. Mt 5): „Întâi de toate, blândețea este contrariul aroganței, înțeleasă ca
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
slab, mort, aproape gol, să alunece de pe scaunul de lîngă el. Deasupra capetelor lor plutea un porumbel alb. Dumnezeu avea aceeași față cafenie, slabă și banală ca a fiului său și o privire profund îndurerată, dar fără o expresie de amărăciune sau învinovățire. în ciuda scaunului din aur, nici el și nici fiul lui nu păreau a fi oamenii care-o duc bine. Aveau fețe trase de muncitori, nu de proprietari sau directori. Iar Thaw îl simpatiza mai mult pe tatăl care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mine, fă în așa fel încît viața s-o lovească așa cum mă lovește pe mine. O, Aitken! Aitken! Cum îndrăznește să fie fericită fără mine? Thaw se prăvăli pe spate privind tavanul cu furie. După o pauză, Drummond spuse cu amărăciune: — îți înțeleg sentimentele. Janet pufni și zise: — Dacă nu știi, Duncan, se gîndește la Molly... au! Drummond o lovise cu piciorul în bărbie pe sub pături. Ea își acoperi fața cu mîinile și începu să plîngă în liniște. Zăcură acolo, fierbînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
repede. Un pat ar însemna o risipă de spațiu. — Bine, bine. Dar dac-o să vii să mă vezi din cînd în cînd, nu numai cînd ai nevoie de bani, o s-o consider o favoare. Cuvintele astea conțineau atîta umilință și amărăciune, că Thaw simți o împunsătură neobișnuită, și-i spuse cu tristețe: — Te respect și te admir, tată. Chiar îmi placi. Dar mi-e teamă de tine și nu știu de ce. Poate că v-am mustrat prea mult cînd erați micuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dar cîtă vreme ai o inimă bună și te strădui, nu-i cazul să fii disperat. Wer immer streband sich bemüht, den kőnnen wir erlősen. O, veți fi extrem de util. Rima se sprijini de o piatră și spuse liniștită, fără amărăciune: — Nu pot merge mai departe. Lanark, alarmat, o prinse de încheietura mîinii deși era îngrijorat că ține doi oameni, nu unul. — O amețeală? întrebă Ritchie-Smollet moale. — Nu, nu, mă doare spatele și... nu mai pot gîndi. — Cînd m-am pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spatele! țipă Rima. — O doare spatele, spuse Lanark. — Și chiar vrei ca soțul matale să stea aici? Unii bărbați suportă asta cu multă, multă, multă greutate. — Spune-i să tacă din gură! spuse Rima, și peste o clipă adăugă cu amărăciune: Spune-i c-am udat cearșaful. — Nu-i ceea ce credeți, zise sora. E perfect normal. întoarse salteaua și schimbă cearșafurile, în timp ce Rima stătea pe o pernă, înfășurată într-o pătură. — O să nasc o fată, zise Rima. — O, spuse Lanark. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]