2,894 matches
-
caricatural, balcanic și dîmbovițean, plasată ea însăși în postura inferiorității ce nu are acces la bios viața superioară. Selectez și trei nume din distribuția farsei D-ale carnavalului: frizerul și subchirurgul Nae Girimea e un Don Juan de mahala (geremea = amant), Crăcănel e marcat de un deficit de virilitate, fiind mereu tradus iar Catindatul de la percepție (lat. candidatus, prin metateză) ilustrează o procedură specifică epocii aplicată în promovarea funcționarilor după un stagiu neretribuit dar și tipul clasic al naivului (Candide al
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
gringo. După cum observăm, este importantă relația dintre paratext și text: ea definește cu adevărat periferia textuală. Epigraful poate chiar să ofere profunda motivație a existenței unei cărți; ca dovadă, acest citat autograf al lui Groucho Marx din Mémoires d'un amant lamentable: Am scris această carte de-a lungul orelor în care soția mea se îmbrăca pentru ca să ieșim. Dacă ea ar fi fost adepta naturismului, această carte nu ar fi existat. 2.1. Funcțiile epigrafului G. Genette distinge patru funcții, dintre
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
la jungle, după Henry James, adaptare de James Lord și Marguerite Duras; Les Papiers d'Aspern, după Henry James, adaptare de Marguerite Duras și Robert Antelme; La Danse de mort, după August Strindberg, adaptare de Marguerite Duras, Gallimard, 1984. L'Amant (Amantul), Minuit, 1984. Les Enfants, 1984 (film). La Douleur (Durerea), POL, 1985. La Musica deuxième, Gallimard, 1985. La Mouette de Tchékhov, Gallimard, 1985. Les Yeux bleus cheveux noirs (Ochi albaștri, părul negru), Minuit, 1986 (roman). La Pute de la côte normande
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
jungle, după Henry James, adaptare de James Lord și Marguerite Duras; Les Papiers d'Aspern, după Henry James, adaptare de Marguerite Duras și Robert Antelme; La Danse de mort, după August Strindberg, adaptare de Marguerite Duras, Gallimard, 1984. L'Amant (Amantul), Minuit, 1984. Les Enfants, 1984 (film). La Douleur (Durerea), POL, 1985. La Musica deuxième, Gallimard, 1985. La Mouette de Tchékhov, Gallimard, 1985. Les Yeux bleus cheveux noirs (Ochi albaștri, părul negru), Minuit, 1986 (roman). La Pute de la côte normande, Minuit
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Tchékhov, Gallimard, 1985. Les Yeux bleus cheveux noirs (Ochi albaștri, părul negru), Minuit, 1986 (roman). La Pute de la côte normande, Minuit, 1986. La Vie matérielle, POL, 1987. Émily L., Minuit, 1987 (roman). La Pluie d'été, POL, 1990 (roman). L'Amant de la Chine du Nord, Gallimard, 1991. Putem regăsi cel puțin un reprezentant al celor patru tipuri de titluri tematice definite de G. Genette (1987): titluri literare, Amantul, Agatha, titluri sinecdotice, Ochi albaștri, părul negru, titluri metaforice, Outside, titluri antifrastice, Amanta
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Émily L., Minuit, 1987 (roman). La Pluie d'été, POL, 1990 (roman). L'Amant de la Chine du Nord, Gallimard, 1991. Putem regăsi cel puțin un reprezentant al celor patru tipuri de titluri tematice definite de G. Genette (1987): titluri literare, Amantul, Agatha, titluri sinecdotice, Ochi albaștri, părul negru, titluri metaforice, Outside, titluri antifrastice, Amanta engleză (carte despre "menta englezească"). Să nu uităm însă asemănările între aceste tipuri și variatele combinații posibile, putînd să apară și alte principii de clasificare. În plus
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ca transcriere în planul ficțiunii, al idealului comunitar din Contractul social, textul lui Rousseau este întru totul semnificativ. "Loc al înțelegerii și unirii", "azil al încrederii și prieteniei", domeniul din Clarens în care o femeie tînără, soțul și fostul ei amant trăiesc "la unison", cu inima curată, "fără ca în străfundurile inimii să existe nimic de ascuns celuilalt" constituie un fel de oază afectivă, dar și socială și economică. E vorba, spune intenționat Rousseau, de "o casă din care nu se iese
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ferestruicii. Adunîndu-și ultimele puteri masculul încerca să scape. Prea tîrziu. Femelă îl prinse și îl trase din nou chiar acolo în mijlocul pînzei. Același loc ce adineauri fusese camera nupțială era acum scena unui cu totul altfel de spectacol. În zadar amantul își agita piciorușele subțiri căutînd un punct de sprijin pentru a se putea elibera. Iubita nu-l slăbea din strînsoare. Într-o clipită îl strînse atît de tare încît nu putu să mai miște nici măcar dintr-un picioruș. A înfipt
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ex Ponto, IV, XVI, 31 se face trimitere (alături de Varus sau Varius) la Gracchus, care "punea în gura tiranilor cuvinte nemiloase". Cum Varus Gracchusque darent fera dicta tyrannis. Pe urmele lui Weichert 311, acesta este asimilat cu Ti. Sempronius Gracchus, amantul Iuliei, care a fost asasinat la ordinul lui Tiberiu. "Les rapports d'Ovide, qui cite le nom de Gracchus le tragique, avec la seconde Julie, dont le Ti. Sempronius de Tacite fut l'amant, donnent beaucoup de vraisemblance à la
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
este asimilat cu Ti. Sempronius Gracchus, amantul Iuliei, care a fost asasinat la ordinul lui Tiberiu. "Les rapports d'Ovide, qui cite le nom de Gracchus le tragique, avec la seconde Julie, dont le Ti. Sempronius de Tacite fut l'amant, donnent beaucoup de vraisemblance à la conjecture de Weichert. Gracchus serait, comme Pollion ou Titus, un de ces aristocrates distingués, qui ne se contentaient pas d'apprécier les œuvres d'autrui"312. Sed sat prata... * * * Înainte de a trage concluziile asupra
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
V, XI; V, XIV; Ponticele, I, IV; III, I; III, VII (adresată unor amicis și indirect unor uxori). În epistola Tristele, I, VI, Ovidiu proclamă că mai puțin a fost iubită Lyde de către Antimah din Colofon, mai puțin Battis de amantul ei Fileta din Cos (340-290 î.H.), decât Fabia care a pătruns adânc în inima sa. Aceasta l-a susținut pe sulmonez în nenorocirea sa, i-a apărat patrimoniul de un individ rău intenționat: acesta din urmă a fost oprit
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu care se mândrește poetul, dacă la baza relegării lui ar fi ceva infam, cum era fără îndoială (cel puțin pentru contemporanii mai iluminați decât sulmonezul), să o faci pe "mediatorul adulterului" chiar dacă e pentru nepoata împăratului și al său amant. Ovidiu nu numai că nu se rușinează de asta, dar îi exagerează valoarea, incitându-i și pe prietenii mai apropiați și, în primul rând, pe soție să facă la fel. Cu alte cuvinte, datorită exilului său (și implicit pentru cauza
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ca să se răzbune pe el, când a devenit soțul Creusei), nici ca Danaidele, nurorile lui Egipt (care și-au ucis proprii soți), nici precum Clitemnestra (care și-a ucis soțul, pe Agamemnon, la întoarcerea din Troia, complice fiindu-i Egist, amantul său), nici ca Scilla (care înspăimântă apele siciliene), nici ca vrăjitoarea Circe (mama lui Telegonus), nici ca Medusa (cu coamele-i împletite cu șerpi). E interesant de semnalat și comparația pe care Ovidiu o instituie, chiar dacă în mod apofatic, între
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
este deloc evident, pentru că fratele la care se face trimitere poate fi foarte bine Africanus Fabius Maximus 374, fratele lui Paulus, născut în 45 î.H., consul din 10 î.H. (un an după consulatul fratelui Paulus), împreună cu Iullus Antonius (amantul Iuliei, fiica lui Augustus). Africanus, deci, era un personaj nu mai puțin important decât M. Valerius Messalinus 375. Amintim și aici că destinatarul este numit tot Maximus și niciodată Cotta sau Cotta Maximus: I, IX, 16; 26; 27, 32; 50
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aceeași libertate și în sfera morală: o libertate născută dintr-o interioritate profundă care nu are deloc nevoie de frâne exterioare, cum ar fi legile. Conceptul lui Ovidiu este cât se poate de clar în elegia Amores, III, IV: "Crudule amant, impunând un paznic tinerei fete, tu faci un lucru zadarnic: femeia trebuie apărată de temperamentul ei. Dacă una, nu din teamă, rămâne castă, aceea e cu adevărat castă; cea care nu înșeală, pentru că nu poate, aceea înșeală. Chiar dacă îți vei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
impusese "interziceri" la această "libertate" cerută de poet, tocmai pentru a stăvili imoralitatea care se extindea. Ovidiu, însă, asumându-și rolul de purtător de cuvânt pentru criticile venite din partea opoziției, îi face lui Augustus (identificat aici de poet cu "crudul amant") o lecție de morală solemnă care pleacă de la premiza că "noi tindem întotdeauna spre ceea ce ne este interzis și dorim ceea ce ne este refuzat: astfel bolnavul râvnește cu ardoare apa care îi este interzisă" (v. 17-18), și reclamă cu insistență
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
consul coleg cu Africanus Fabius Maximus, fratele lui Paulus, era fiul lui Marcus Antonius și al Fulviei și că frații îi fuseseră asasinați (cfr. G. BOISSIER, op. cit., p. 135); condamnarea lui și, ca urmarea, sinuciderea, pentru că a fost unul din amanții Iuliei maior au, deci, rădăcini mai adânci în teren politic. Dacă Iullus Antonius, cfr. din nou H. BARDON, op. cit., II, p. 67; GRABE 22) Iullus Antonius, în RE, I, col. 2585. Nici consulii anteriori: Paulus Fabius Maximus și Q. Aelius
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și în suferință, "victimă" a ticăloaselor tertipuri feminine în plasa cărora e sortit să cadă bărbatul credul, incapabil de egoism sau de gelozie. E drept, cine suferă de inapetență vitală și lipsa instinctului de posesiune nu poate fi un bun amant, însă are toate șansele de a deveni altceva (scriitor, de pildă) și de a câștiga o glorie mai durabilă (asemeni eroilor lovinescieni). Depinde de unghiul din care privești lucrurile: angajarea în competiția amoroasă (în calitate de "actor") reclamă dreptul celui mai tare
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
bărbat, unul cu picioarele pe pământ. Duplicitară mai curând prin natura decât prin voia sa, femeia încearcă să păstreze cu orice preț aparențele de onorabilitate, nu fără a mușca, totuși, din fructul oprit. Drept pentru care, sub varii pretexte, introduce amantul în casă, spre a regreta ulterior gestul necugetat, deoarece bărbatul, egoist, nu înțelege să fie discret și-și va cere drepturile de stăpân, după ce în prealabil călcase în picioare, fără niciun scrupul, legea prieteniei (față de soț). După cum am anticipat, sinuciderea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Durkheim într-un studiu de referință 117). Prin urmare, inacceptabilă (și estetic, și psihologic) nu e doar moartea savantului înșelat de femeie (s-au văzut cazuri), ci mai ales sinuciderea precipitată a femeii înseși, care, strânsă cu ușa și de amant, și de fiul răzbunător, nu știe încotro s-o apuce și-și zboară creierii cu revolverul folosit de soț în același scop. Am menționat deja că moartea femeii e anticipată de fapt, ca în tragedia clasică, de un eveniment anterior
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
act, dramaturgul sugerează (aproape exclusiv cu ajutorul dialogului) starea confuză în care se află Ana la puțin timp după moartea soțului 118. Ea nu înțelege în totalitate gestul lui Iorgu, dar tinde să-și asume vinovăția, transformată în remușcare o dată cu reapariția amantului venit după doar o lună de absență spre a-și cere dreptul la fericirea legitimă. Ana, în schimb, vrea să fie lăsată în pace și visează la o liniște imposibil de dobândit, câtă vreme iubirea încă vie pentru de acum
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aș voi să pot uita totul! Să încep un trai nou mai curat, să-mi clădesc viața pe alte temelii"), cu precizarea că în cuvintele Anei deslușim mai puțin căința pentru trădarea față de soț, cât regretul față de iubirea defunctă pentru amant și pentru tinerețea pe veci pierdută 119. Acesta e și motivul pentru care, în loc să aducă mult visata izbăvire, moartea soțului consfințește, dimpotrivă, sfârșitul jocului amoros întreținut de perversa dorință triunghiulară a femeii cu suflet scindat, incapabilă să iubească pe unul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
suflet scindat, incapabilă să iubească pe unul și același bărbat trup și suflet, cu mintea și cu inima deopotrivă. În absența soțului respectat pentru inteligența și ireproșabila sa ținută morală, femeia își dă seama de natura reală a sentimentelor față de amant și începe să-l disprețuiască, mai ales când acesta pretinde a lua locul celui dispărut și a deveni capul familiei. Neputând accepta substituția, Ana își alungă iubitul devenit indezirabil, pretextând că prezența sa în familie ar da de bănuit lui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de mătase. Așa stând lucrurile, rolul de victimă îi revine de drept Anei, care-și trădează soțul cu deplina încuviințare a acestuia, probabil în speranța inconștientă de a-i menține treaz interesul erotic. În aceeași logică a triunghiului amoros, și amantul se dovedește o victimă a relației maladiv-perverse dintre cei doi soți, de vreme ce moartea rivalului îi apare, bietul de el, drept o nesperată cale de acces la inima (împietrită de acum) a femeii iubite. În paralel cu încurcatele raporturi sentimentale generate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Nu ți se urăște de viață așa, pentru plăcerea de a ți se urî de viață") și izbucnește în plâns, iar mama vine la timp pentru a-i șterge lacrimile, încercând să-l împace. Și ar fi reușit, probabil, dacă amantul înțelegea să dispară la timp, fără alte pretenții. Dar Sandi nu se mai mulțumește cu jumătăți de măsură și crede că o poate convinge pe Ana să-l urmeze, în virtutea pasiunii trecute și a adevărului la care face referire teoria
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]