9,447 matches
-
aceea în Foaie pentru minte, inimă și literatură, pentru a pătrunde repede și în repertoriul confraților bănățeni. Dacă originea acestui cântec poate fi relativ ușor trasată, lucrurile nu stau la fel cu altele. Versurile lui Bolintineanu, "Ca robul ce cântă amar în robie,/ Cu lanțul de brațe, un aer duios,/ Ca râul ce geme de grea vijelie,/ Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros", unele ușor alterate de circulația orală, au pătruns grație prestigiului de care se bucura în epocă Anton
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
pe care-l urmăream, nu era numai informația, ci, în primul rând "trezirea" auditorilor, confruntarea lor cu ideile și, în cele din urmă, modificarea modului lor de a fi în lume."10 Un articol al lui Eliade, impregnat de o amară ironie preia titlul calamburului (Cretinion) folosit de un gazetar aflat în solda guvernanților "în această țară de învârtiți și de băieți deștepți". "Cretinii se încăpățânează să lupte, să creadă în dreptate, în simțul de justiție al publicului, în generozitatea lui
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
Pe ultimele rânduri ale paginii, un text succint, semnat de data aceasta George Ivașcu, în care se insistă asupra datelor statistice economice. Autorul întreabă: „De ce în orașele și satele din Moldova este criză de alimente?” etc., continuând apoi, în ton amar, despre „blestematul an 1940”, care „a sfârtecat România.” Publicistul de stânga își confirma prezența în paginile revistei „Vremea” din București, prin asumarea oricărui risc... Trece cu bine momentul de imprudență și scrie, în continuare, despre Repartiția materiilor prime în lume
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
Într-o pensulă mare” e de-a dreptul teatrul absurdului ridicol, în uriașa lui amplitudine - de la râsul găinilor la râsul homeric! Pentru că sensul finalului rusesc e, mot ? mot, următorul: „Și până astăzi / aș vrea să ronțăi / A scorușului fierbinte / Ciorchine amar”. Rețineți ce spun: mot ? mot și nu - pardon! - mort ? mort, precum vă iese „traducția”, această jalnică și, concomitent, impertinentă răstălmăcire. Da, răstălmăcire, pentru că aici nu se poate vorbi de niciun... strop (de nicio boabă din ciorchinele scorușului!) de traducere... Păcat
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
până astăzi/ Să ronțăi îmi vine/ Jarul din scoruș,/ Amarul ciorchine.” Faptul că în spiritualitatea rusă scorușul are o semnificație de simbol ancestral, emblematic, se relevă și într-un alt poem, laconic, al Marinei Țvetaeva: „Tăiau/ Scorușul/ Ager-temerar./ Scorușul/ Destin/ Amar./ Scorușul -/ Cu lăstari/ Ce încărunțesc.../ Scorușul!/ Destin/ Rusesc.” (1934). Astfel că „traducătorii” gen D. A. C. trebuie serios avertizați să nu taie scorușii! Însă nu chiar toți redactorii de reviste îi cred pe cuvânt pe unii ce se dau drept cunoscători
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
fac și șase lecții pe săptămână, la Universitate, chiar că este greu. Am terminat apoi studiul liturghiilor 4, care a început să fie tipărit. Și zilele mi-au trecut cu munca, cu preocupările și cu greutăți. Nopțile îmi sunt însă amare. Gândurile toate îmi aleargă spre băiat 5, și dimineața îmi pare, uneori, că nu am dormit deloc, și că am călătorit mult, fără izbândă și fără noroc. Mă doare scumpe părinte și mă înăbușe dorul. Nevastă-mea trăiește ceasuri de
Întregiri la biografia lui I.D. Ștefănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5001_a_6326]
-
Niciodată nu au fost atât de mari ca după căderea comunismului cinismul și indiferența față de binele public, egoismul și lăcomia oligarhiei. Cu atât mai gol de conținut apare discursul naționalist și patriotard!” Pe drumurile patriei Și à propos de constatările amare ale lui Ion Vianu din finalul textului citat aici, să aducem un exemplu.Tocmai s-a inaugurat cu fast (după istorice întârzieri însă!) modernul pod peste Dunăre de la Calafat. Atâta doar că, dată fiind infrastructura românească precară, este foarte greu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3524_a_4849]
-
secundar. Sînt numai protagoniști. Și Kordonski, și Goga rad etichetele despre Trigorin, de pildă. Ca și Serebreakov din Unchiul Vanea, Trigorin este un ratat. La Claudiu Goga, este o imagine de succes de marketing . Fără substanță. El însuși mărturisește asta, amar, Ninei. Și poate este una dintre replicile care țin întregul personaj. Devoalîndu-se, Trigorin invită la recitire. Re-citirea creează alte cîmpuri de forțe, alte direcții și alte tipuri de vulnerabilități. Cred că de aici pleacă totul, și la unul, și la
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
dorește brusc să vadă Parisul, cu biletul de voie obligatoriu de la Securitatea atotputernică, este soția autorului-narator, Monica. Elementele biografice se împletesc cu imaginea orwelliană a unei Românii ajunsă la mâna unor scelerați. Privind retrospectiv, imaginea „conducătorului” este subiect de ironie amară. Golit de pasiunea și tensiunea contemporaneității, portretul lui Ceaușescu este al unui om mic în toate sensurile, mic și ridicol. „ Conducătorul era mic de statură, cu o figură țărănească, cu o frunte mai degrabă îngustă, de sub care te priveau doi
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
de tatăl său să vorbească exclusiv în latină. Generația eseistului va fi însă, spre deosebire de a tatălui, una pesimistă și realistă, pe fondul războaielor religioase și al epidemiilor care au însângerat Europa. Tolerant, pragmatic, ateu, Montaigne se proteja cu ajutorul umorului său amar contra bolilor și neputin- țelor vârstei. „Își împărtășește umanitatea cu a noastră”, afirmă Sarah Bakewell într-un interviu din „Le Point” din 4 aprilie, prilejuit de traducerea, în fine, a cărții ei în limba lui Montaigne.
O englezoaică despre Montaigne () [Corola-journal/Journalistic/3724_a_5049]
-
prin prisma relației cu PSD, consideră senatorul liberal Călin Popescu Tăriceanu, în opinia căruia excluderea lui Andrei Chiliman din PNL a fost similară cu "o execuție publică". Situația de ieri, din PNL, vă spun sincer, mi-a lăsat un gust amar. Sunt trist ca am fost nevoit într-un fel, sa spun așa, să asist la o execuție publică a unuia dintre colegii mei, vechi membru al PNL. Cred că PNL se găsește într-o situație dificilă, care ar trebui analizată
Tăriceanu, după excluderile din PNL: Am asistat la o execuție publică by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37255_a_38580]
-
sâmburii de prisos. Și nu numai atât, ci și, pentru ca șarjei să nu-i lipsească nimic, să-i spele, să-i usuce. În fine, tot procesul tehnologic cuvenit unei asemenea întreprinderi farmaceutice de apartament. După masivul și epuizantul roman Ploile amare (2011), era cumva de așteptat să urmeze un necesar exercițiu de stretching, prin care prozatorul doar să-și tragă sufletul, fără mari ambiții și fără gândul succesului. A reușit însă mult mai mult. Căci, până și în recuperare, el păstrează
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
de documente literare întrucât vom descoperi un Topîrceanu imprevizibil si complet necunoscut. Ceea ce s-a descoperit si tipărit până acum e doar o parte din bogata si variata paraliteratură pe care a scris-o, cu talent si grație, autorul Migdalelor amare. Am cercetat, adunat si adnotat câteva sute de epistole, evident, inedite, pe care George Topîrceanu le-a trimis, în timp, confraților săi, mai tineri sau mai vârstnici, membrilor familiei, persoanelor oficiale si admiratorilor operei sale. Un caz unic, în literatura
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
Gafencu despre "lupta electorală". Articolul a fost scris într-o perioadă în care Gafencu nu împlinise 30 de ani, dar se pregătea să candideze pentru Adunarea Deputaților. "Poporul suveran, prins între ‘demagogia' opoziției și ‘teroarea' guvernamentală" "O dezamăgire adâncă și amară" Riscul ca istoria să se repete "Alegerea între partizani era anevoioasă și s-a făcut greșit. Administrația țării a fost împănată cu elemente netrebnice și necinstite. Și tot ce rămânea de dezorganizat, a fost dezorganizat" este un alt citat preluat
Năstase: Există riscul ca istoria să se repete by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34762_a_36087]
-
pe Relu Fenechiu că nu a reușit să aducă un investitor major în procesul de privatizare CFR Marfă. Fostul ministru al Transporturilor i-a răspuns că timpul petrecut în PDL l-a transformat în politruc, ceea ce îi lasă un gust amar. Relu Fenechiu a subliniat că "În primul rând, îi aduc aminte domnului prim-vicepreședinte PDL faptul că eu nu mi-am dorit această privatizare a CFR Marfă și am afirmat în nenumărate rânduri acest lucru, dar acest proces a devenit
Fenechiu răspunde acuzațiilor lui Predoiu. "Ipocrizie cruntă" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34908_a_36233]
-
subordinea Ministerului Transporturilor". Timpul petrecut în PDL v-a transformat în politruc" "Din câte îmi aduc aminte, dumneavoastră, domnule Predoiu, ați fost adus în Guvernul lui Călin Popescu Tăriceanu ca un tehnocrat, un specialist apreciat în domeniu. Îmi lasă un gust amar însă faptul că observ că timpul petrecut de dumnevoastră în cadrul PDL v-a transformat într-un politruc, specialist doar în afirmații și acuzații nefondate și lipsit de soluții", a conchis Fenechiu.
Fenechiu răspunde acuzațiilor lui Predoiu. "Ipocrizie cruntă" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34908_a_36233]
-
pe care mi-o inspiră și omul și poemul său. Există, și bine că se întâmplă așa, poezie de toate felurile. Cea pe care o scrie Dinu Flămând nu este una cu care să te acomodezi ușor, deseori ea este amară și crudă (crudă mai cu seamă față de autorul ei, ceea ce este minima eleganță). Ea își exhibă constant, ca un semn pe frunte, rănile, cicatricile pe care ni le lasă existența, pentru vina de a o iubi prea tare, pentru că prea
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
această esențială fraternitate a oamenilor care se înfățișează goi în fața timpului, printre unduirile ierbii, pe pământul concret și printre arbori, iar această fraternitate este, trebuie să pronunțăm cuvîntul, este tandrețe. Ca să se distanțeze de disperare poetul adoptă această ironie, răzbunare amară a inteligenței, iar Dinu Flămând nu se lipsește de ea, așa cum au procedat superb și dintotdeauna poeții din Europa Centrală, de exemplu Vladimir Holan în poemul O noapte cu Hamlet sau în Durere, cu care Dinu Flămând are foarte multe
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
familia într-un moment în care toată atenția publică era în asentimentul acestora. Declarațiile lui Victor Ponta nu i-au făcut cinste, ba mai mult, i-a transferat capital de imagine lui Băsescu, iar mulți au rămas cu un gust amar, este de părere Alfred Bulai, conferențiar universitar doctor la Catedra de Sociologie a Facultății de Științe Politice, Școala Națională de Studii Politice și Administrative.
Subiectul Cioabă: Nu e vânătoare de voturi, ci capital de imagine prin compasiune by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35774_a_37099]
-
despre sfinții sau mai puțin sfinții literați care au populat, în timp, închisorile. Inși instruiți, uneori tobă de carte, aceștia își lasă la o intrare bagajul cultural, devenind, pentru o vreme, simple receptacule ale ororii. E cea mai importantă, mai amară și mai demnă de reținut concluzie a unei cărți care, altminteri, nu duce lipsă de observații memorabile: sunt repuse în drepturi personaje de fundal (ca Petru Cercel sau, în vremea lui Brâncoveanu, intrigantul Vlad Boțulescu), sunt șterse de praf cărți
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
fond (a emigrantului, a turistului, a toamnei), având ca laitmotiv trecerea timpului reprezintă sunetul specific al prozei lui Mircea Pora. În siajul unui Radu Petrescu și, mai recent, al lui Alexandru Vlad (scriitor din aceeași generație, optzecistă, autorul romanului Ploile amare), scriitorul timișorean este un fin așa-zicând peisagist, atent la mișcările meteorolgice și de natură, care condiționează, la rândul lor, stările sufletești. Ar fi interesant de notat și faptul că atenția subtilă îndreptată către elementele de natură, însoțită și de
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
pași mărunți, dornici de a trece neobservați” -, alături de notații ale propriilor stări de spirit, dominate de declinul regimului și iminența emigrației sunt înfățișate într-o gamă de tonalități ce variază de la subtilitate și ironia calmă, lipsită de nervozitate, la poezia amară, melancolie și depresie. Nu lipsește nici spaima ca sentiment tipic în comunism, surdă sau paroxistică, în lumina căreia lucrurile apar supradimensionate, „Congresul” (comunist) ori „pașaportul” devenind, de pildă, un soi de ființe fantastice, în formulări de genul: „Congresul umblă prin
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
folosul Bisericii noastre a Mons. Surdu din cadrul Misiunii Greco-Catolice Române de la Paris, căruia Al. Todea, îi întărește aceste „linii de portret” într-o scrisoare de răspuns. La anii bătrâneții, corespondența „bătrânului dascăl” nu se putea să nu „împărtășească și gânduri amare” despre suferință, despre boala soției, la care ierarhul răspunde cu „gânduri de mângâiere” din înțelepciunea biblică:„Crucile se țin lanț. În stabilirea Paradisului pe pământ sunt trei mari probleme de rezolvat: suferința, boala și moartea. Atâta timp cât acestea continuă să fie
Cardinalul Alexandru Todea în pagini de corespondență1 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3595_a_4920]
-
el, cu siguranță înseamnă ceva” . Cu ce material să facă însă uz de emfază? Așa cum am subliniat și cu alt prilej, orice efort al lui care îl duce spre umflarea cuvântului eșuează. I-au trebuit câțiva ani ca să dobândească această amară experiență. A fost uneori nevoit să accepte - și am văzut cu câte tatonări a acceptat - că, din moment ce cuvântul nu izvorăște din interiorul lui, singurul lucru care-i rămânea era să se agațe de un obiect și să-l exprime pe cât
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
Și dacă nu ne place cum a ajuns, să tragem cel puțin o învățătură din aventura lui și să ne gândim că materialul din care poetul își pregătește mierea sunt oamenii care-l înconjoară; iar dacă uneori ni se pare amară, să ne întrebăm: noi, cei ce înflorim în jurul lui, ce facem oare ca să fie mierea mai dulce? Dar, ca să revin la subiect, observ că de la începutul călătoriei spre Ithaka, fenomenul demn de atenție la acest om este că a reușit
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]