2,825 matches
-
Flămând, Mihai Dinu Gheorghiu, Mircea Iorgulescu (toți, Franța). O privire specială, un capitol aparte ar merita emigrația scriitorilor germani din România, de la Wolf Aichelburg (emigrat în 1980) până la Peter Motzan (emigrat în 1990), plecați în Germania, aflați într-o situație ambiguă, care nu poate fi considerată nici exil (pentru că scriitorii de limbă germană se integrează în mediul natural al limbii și culturii germane), nici întoarcere acasă (pentru că ei sunt originari din România). La fel ar fi de discutat despre plecarea multor
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
șpalturile unei cărți, Istoria bordelurilor la Veneția, nimerește peste un manuscris căruia îi lipsesc titlul, autorul și numeroase foi. Lectura lui îl acaparează cu totul, întreruptă doar de intervențiile unui ins misterios (prieten, camarad ori simplu angajat?), Paso Doble, formă ambiguă de manifestare a Dublului. Iar manuscrisul îi dezvăluie lui Schulz viața și aventurile unui seducător, tânărul englez trăitor în veacul al XIX-lea, Jacob Flint. Numeroasele tribulații ale eroului îi dau acestei istorii când turnura prozei picarești (cu traversarea mediilor
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
care îl considerați "mort" și "perimat", cît și de autobiografie ori de scrierile testimoniale, neliterare. Și atunci, v-aș întreba: credeți că o bună parte din opera dumneavoastră ar putea fi încadrată în subgenul polemic al autoficțiunii, cu pactul său ambiguu sau dublu: cel ficțional, propriu literaturii în general, și cel specific, de autenticitate și sinceritate, propriu autobiografiei? Fernando Vallejo: Da, da. Cred că francezii sînt cei care au inventat termenul de autoficțiune, termen care trebuia să desemneze o realitate. O
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
doar de autobiografie), dar a cărei formă de expresie este pur literară, este poate mai expusă lecturilor eronate din partea celor care percep doar al doilea pact, cel explicit, și-l ignoră pe primul, care este implicit. Credeți că acest statut ambiguu al autoficțiunii ar putea fi cauza principală a frecventelor lecturi literale la care e supusă opera dumneavoastră și care conduc la mari absurdități interpretative ca, de exemplu, afirmația prin care i se atribuie scriitorului Fernando Vallejo o ideologie fascistă, rasistă
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
din octombrie 1929, Reflexii nepolitice la o temă politică, comentînd doi "conducători absoluți" din Europa, pe generalul Pilsudski al Poloniei și pe Mussolini al Italiei, observă, din ecuația colectivism-conducător, numai termenul ultim, conducătorul. Drept urmare, remarcă despre Mussolini, pe un ton ambiguu, că: "E ceva de orgoliu uman în spectacolul unui ins, care peste cadre și impulsii contrare, peste realități sau intenții multiple, menține o singură intenție, care are privilegiul de a fi a sa. ș...ț Organizarea țării îl exprimă pe
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
cincimi consideră că țara lor ar trebui să se dezvolte păstrînd tradițiile naționale, în timp ce două cincimi sînt cosmopoliți, sprijinind dezvoltarea după modelele vest-europene. Cel mai mare atașament față de Europa de Vest a apărut în Slovenia, acolo unde ideea de tradiții "naționale" e ambiguă pentru cei care și-au trăit toată viața ca iugoslavi. Cel mai scăzut nivel al sprijinului pentru un model european s-a înregistrat în Belarus, unde 71% s-au pro-nunțat pentru tradițiile naționale, acest lucru reflectînd poate nesiguranța dintr-un
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
capitolele anterioare, ceea ce se învață variază în cadrul unei țări și în funcție de atitudinile politice, circumstanțele economice și structura socială. Formula de bun simț felul în care oamenii vor evalua guvernul depinde de modul în care este guvernată țara lor este profund ambiguă. Se poate referi la elemente unice ale unei singure țări, care îi afectează pe toți cei care trăiesc acolo și pe nimeni din exterior, de exemplu dictatura lui Ceaușescu în România. Sau se poate referi la atribute politice generice întîlnite
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
la obținerea unei soluții asupra fondului cauzei dedus judecății. Însă intervenția instanței supreme în procedura reglementată de art. 475 din Codul de procedură penală este legitimă doar atunci când tinde la clarificarea înțelesului uneia sau al mai multor norme juridice ambigue ori complexe, al căror conținut ori a căror succesiune în timp poate da naștere la dificultăți rezonabile de interpretare pe cale judecătorească, afectând, în final, unitatea aplicării lor de către instanțele naționale. ... 39. În sensul acestei opinii au fost exprimate
DECIZIA nr. 115 din 9 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/299852]
-
16 3.3. Senzațiile olfactive 17 3.4. Senzațiile gustative 19 3.5. Senzațiile cutanate 19 3.6. Senzațiile auditive 24 3.7. Senzațiile vizuale 26 CAPITOLUL II. PERCEPȚIA 31 1. EXPLORAREA VIZUALA 31 2. ILUZIILE PERCEPTIVE 34 3. FIGURILE AMBIGUE 37 4. ORGANIZAREA PERCEPTIVA 38 5. CONSTANTA PERCEPTIEI 40 5. PERCEPEREA SPAȚIULUI ȘI A DISTANȚELOR 40 6. PERCEPTIA TIMPULUI 43 7. PERCEPTIA MISCARII 43 8. FORME SPECIALE ALE PERCEPTIEI 44 9. ROLUL CUVÂNTULUI ÎN PERCEPERE 46 CAPITOLUL III. MEMORIA 47
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
1. Aniței, Mihai, Psihologie experimentală, Ed. Polirom, Iași, 2007. 2. Roșca, Alexandru, Metodologie și tehnici experimentale, Ed. Științifică, București, 1971. Capitolul II Percepția Obiectiv: Cunoașterea aspectelor esențiale privind abordarea experimentală a percepției. 1. Explorarea vizuală 2. Iluziile perceptive 3. Figurile ambigue 4. Organizarea perceptivă 5. Constanta percepției 5. Perceperea spațiului și a distanțelor 6. Percepția timpului 7. Percepția mișcării 8. Forme speciale ale percepției 9. Rolul cuvântului în percepere Perceptul este o construcție, un ansamblu de informații selectate și structurate în funcție de
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
o asemenea manieră a câmpului perceptiv care să faciliteze producerea lor. Chiar dacă există, ele sunt produse, sunt rezultate ale acționării altor factori (externi sau interni). Dovada cea mai sigură o reprezintă lipsa iluziilor în absența unor factori perturbatori. 3. Figurile ambigue Dacă privim în centrul figurii care reprezintă cubul lui Necker, vom vedea acest cub când dintr-o perspectivă când din alta. Similar dacă privim vaza și profilele (după E. Rubin) vom vedea cum una se substituie celeilalte, având două interpretări
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
cum una se substituie celeilalte, având două interpretări perceptive posibile. Observatorului îi este greu să controleze schimbările; dacă la un moment dat se impune o singură interpretare nu se pot vedea deodată cele două aspecte ale figurii. Acestea sunt figurile ambigue, care fac posibile două interpretări perceptive diferite și ale căror oscilații se impun observatorului. Asemenea ambiguități sunt excepționale și se datorează apariției inhibiției de protecție în celulele stimulate de figura respectivă. 4. Organizarea perceptivă LEGILE GESTALTISTE O formă este o
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
pe care l-a trimis Prim-ministrul României, Călin Popescu Tăriceanu, lui Traian Băsescu, președintele țării, în legătură cu anchetarea liberalului Dinu Patriciu de către Parchet, în care apare celebra frază: "Dacă ai ocazia să vorbești la Parchet despre subiect?". Similar, fraza este ambiguă, nu are o structură gramaticală completă, lasă portițe de interpretare. Așadar, o bună metodă de atragere a publicului este aceea a imitării formatului unor expresii celebre, cum ar fi proverbele și expresiile arhicunoscute. În exemplul (2), atractivitatea nu se mai
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
estetic baumgartian (care induce "sehr viel bei einer Sache zu gedanken" [multă reflecție pornind de la un lucru]), după cum arată tot Meckauer 193; reprezentarea nelămurita eficientă poetic, susținea "excelentul analist", prin acumulare de particulari sugestivi: "dacă descrierea se execută în mod ambiguu, cu alte cuvinte, dacă ea conține diverse reprezentări imprecise, reprezentatul devine cu atât mai clar, cu cât mai multe caractere rămân nedeslușite..."194. Ideea estetică este pentru a ne folosi de oportună analiză a lui Meckauer "das Dargestellte" (reprezentatul); în timp ce
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
aproape inconștient, îi întinse mâna, chiar zâmbind. Evgheni Pavlovici se miră mai întâi, dar cu aerul cel mai serios din lume atinse mâna întinsă, parcă primindu-și iertarea. Nu pot să nu adaug, spuse el cu același ton de respect ambiguu, mulțumirea mea pentru că mi-ați acordat atenție, permițându-mi să vorbesc, pentru că, după numeroasele mele observații, niciodată liberalul nostru nu e în stare să-i permită cuiva să aibă o opinie deosebită, motiv pentru care îi răspunde imediat oponentului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
jumătate de an, a fi fost întemeiate, ba încă suplimentate și cu niște surprize, la care nici măcar nu se gândiseră. Reieșise până la urmă că acest conte nu era conte deloc; într-adevăr era emigrant, dar cu o istorie obscură și ambiguă. O fermecase pe Aglaia cu neobișnuita noblețe a sufletului său sfâșiat de suferințele patriei, și o fermecase într-atât, încât fata, încă înainte de căsătorie, devenise membră într-un comitet din străinătate care milita pentru restaurarea Poloniei și, pe deasupra, nimerise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e, din acest punct de vedere, și prezența clovnului și saltimbancului - recuperată din „decadentismul” unui Laforgue și de la urmașii săi francezi de la începutul secolului ori, în spațiul românesc, de la poeți ca Tristan Tzara, Ion Vinea și Adrian Maniu, - cu masca ambiguă de comediant tragic, ce introduce în spectacolul feeric o undă de angoasă, ca în Almanah („Proprietarul circului salt mortal ca o reverență / Câte frânghii și în sângerări orchestra”) sau în Sfârșit, cu acest final amintind de Lamento-ul lui Ion
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
căutarea febrilă a unei comunicări posibile, exprimată sub semnul unei stări de urgență, al unei alerte interioare: și noi ne fugărim mereu la aceeași distanță când oare se vor întretăia orbitele noastre așteaptă ciocnirea ca o sonerie CIOCNIREA Un lirism ambiguu, specific întregii creații a poetului, amestec de uimire și exaltare în fața feeriei metropolei cu surprizele ei mereu reînnoite, și de inadaptarea izolatului aspirând la universala comuniune sufletească, colorează de altfel toate secvențele acestui „film” al „orașului tentacular”. Dinspre agitația și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pace, trotuarele sonore, gonguri ale soarelui unanim), celălalt al închiderii, obscurității, izolării, mizeriei (curțile, sărăcia zidurilor jupuite); iar între aceste coordonate spațiale, câteva evenimente verbale sugerând apropierea / aspirația (am mers, pașii mei sunau, rufele chemau) și unul nominal, cu sens ambiguu - poarta - marcând deopotrivă închiderea și promisiunea unei deschideri, a unei comunicări. Trăirea (poetului) ca asumare a destinelor particulare apare aici, simbolic, drept element unificator între cele două serii figurative, - posibil agent transfigurator al ambianței schițate, în sensul revelării unor orizonturi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spectacular al circului suferă o distorsiune, fiind remodelate într-o perspectivă de contraste și stridențe expresioniste, din care clovnul, ca „reprezentant alegoric al poetului”, e văzut mai degrabă sub semnul acelei „epifanii derizorii a artei și a artistului”, prin excelență ambiguă, asociind râsul exterior cu plânsul lăuntric, într-un peisaj el însuși tulburat: De sus vântul înșurubat. Clovnul: floare de făină vie. Îți spun, catalogul îngerilor lăuntric fard Râsul se rupe în două ca un gard Se apropie noaptea: despletire albă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pe care se țese discursul liric și pe care o „traduce” imagistic. Comoditatea relativei linearități a cadrului ideatic-descriptiv e însă larg compensată de performanțele metaforice ce tind spre o anume independență față de acesta, cerând considerare în sine și un statut ambiguu, între imaginea-mijloc de expresie și limbajul intranzitiv, autoreferențial. Ruptura nu e deci totală și gustul nebaroc al descripției ingenios travestite în discursul a cărui figurativitate e de fapt serios erodată prevalează: interesul pentru „ingegno” îl depășește pe cel pentru plasticitatea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
doar de formele goale, măștile rămase în muzee în vederea producerii de alte măști (simulacre). Arta trebuia să fie și ea nihilistă. Or, nihilismul este definit ca rotire în afara unui centru (Dumnezeu), ceea ce Nietzsche a numit eterna reîntoarcere, sintagmă atât de ambiguă. Adevărul, dacă totuși ne mai slujim de cuvânt, rămâne ceea ce modifică pe observator (lector) în întâlnirea cu opera 94. Asta ar însemna că opera este un moment de de-fondare. Dar dacă opera nu are adevăr și totuși are unul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca precursor pentru neopragmatism pe Wittgenstein, pentru care limbajul rămâne instrument, iar nu o entitate misterioasă suficientă sieși. Rorty a intuit că, de fapt, postmodernismul lui Derrida nu e o ruptură radicală de teologia creștină, iar pretenția uciderii zeului e ambiguă, deoarece a treia Persoană a Treimii lucrează în logos, Biblia afirmând că "Întru'nceput era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul Dumnezeu era"106. Creația s-a produs, altfel spus, arheal, prin logos. Cu alte cuvinte, dacă ducem
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o zonă sacră, adică reală", care în limbaj filosofic și teologal transmodern o numim zonă de transparență. Din acest punct de vedere, este întru-totul validă observația lui Eliade: Nuditatea descoperită de Cezara și Ieronim în insulă reprezintă tocmai o stare ambiguă, de viață plenară și, în același timp, de moarte simbolică"175. În dezbrăcarea de formă a celor doi descifrăm marea cruce a poeticii eminesciene, cât și a filosofiei sale, pe care o recunoaștem în filosofia tăcerii la Wittgenstein. Dar e
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nume, filosofii moderni tind s] vorbeasc] despre necesitatea „mâinilor murdare” în politic], aceasta însemnând c] vocația pentru politic] oarecum le cere pe bun] dreptate celor care o practic] s] încalce importante standarde morale care prevaleaz] în afara politicii. Sunt multe aspecte ambigue privind ideea c] politică este o excepție de la ordinea moral], precum faptul c] m]rturiile istorice ofer] motive suficiente pentru a dori o cercetare minuțioas] moral] în particular care s] fie în leg]tur] direct] cu activit]țile politicienilor. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]