2,720 matches
-
pe rând, iar colegii se ridicau unul după altul, În timp ce proful Îi privea interzis și nu Înțelegea nimic. Stătea la catedră, șifonat tot, cu ochii uimiți În spatele ochelarilor rotunzi, cu o mină neliniștită și cu șosetele desperecheate, căci era foarte amețit, iar astăzi Își pusese o șosetă neagră și una verde-Închis - ceea ce, chiar din momentul În care intrase În clasă, stârnise un val de veselie, care Încă nu se stinsese. — Bostan, strigă Mataloni. Rossi se ridică și râse. Proful părea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
broscoiul acela, un pitic insignifiant de un metru șaizeci. Puse șervețelul ud pe birou și-i trecu pe dinainte ignorându-l, ca și cum ar fi fost o mobilă, legănându-se pe cizmele lungi, cu mersul ei vaporos și indiferent, care-i amețea pe bărbați. Deschise ușa și nu-și bătu capul s-o mai Închidă În urma ei. Traversă salonul, se așeză la postul ei, Își puse căștile și, pentru că pe ecran pâlpâiau trei apeluri În așteptare, răspunse. II A. Descriere: Tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu băieții de la a cincea C și nu-i acordase nici măcar o privire. Ce lucru trist e iubirea. Camilla Însă Îl privea mereu. Și de fiecare dată simțea că mâinile i se răcesc, că inima Îi bătea În gât și amețea. Când fuseseră În excursie la Vatican, pentru a-l Întâlni pe Papa, În autocar, sora educatoare Îl obligase pe Kevin să se așeze lângă ea - nu pentru că ar fi vrut să-i facă o plăcere, dimpotrivă. Nimeni nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea o perfuzie. Cezariană - fără nici un pic de jenă, dama aceea repeta tuturor, cu voce tare, că fiica ei Înfruntase cu curaj o sarcină dificilă, intrând apoi În amănunte legate de fibroame uterine și contracții de avort iminent. Încă era amețită după anestezie. Vino, intră, Aris, Îi spusese cu un surâs. Și deși n-o mai văzuse niciodată, avu impresia că Îl aștepta. — Știi ceva? Îi spuse ea absentă. Eram de vârsta ta când l-am Întâlnit pe Elio. Și unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acasă. Începu să se Învârtă, pierdută, de la ringul de dans la pupitrul DJ-ului, de la colțul barului la ușa Închisă pe care trona omulețul melancolic cu telecomanda În mână. FĂ BUM! Nici aici nu reuși să găsească ieșirea. Începea să amețească. Pereții coșcoviți ai clădirii păreau să pulseze, se Înclinau asupra ei, se roteau. Muzica Îi bubuia În urechi și-i răsuna În tâmple - Îi sfâșia inima. Îi era din nou greață. Se clătină spre o dâră de lumină din cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi fost mai ușor În timp ce dormeau. Nu ar fi suferit. Nici măcar nu și-ar fi dat seama. Somnul nesfârșit. Nici o durere. Și totuși, nu mai putea să aștepte o oră sau două. Gândurile care i se Îngrămădeau În minte Îl amețeau și l-ar fi Încătușat Într-o plasă de Îndoieli, de ezitări și remușcări. În plus, nu reușea să suporte ideea de a-i veghea. De prea multe ori o făcuse alături de Emma. Când se Întorceau acasă, târziu, după vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
urmă să se învârtă încetinel și, împins de ele ori de forța lui, începuse să se rotească, apoi să intre într-un vârtej, plăcut mai întâi și îmbătător pe urmă. Era ca o roată, ca un mosor, ca un tirbușon, amețit și fără gânduri, iar când tocmai începuse să iasă deasupra pământului a auzit vuietul speriat al glolelor: tavaaaanul. Lovitura n-a fost prea puternică. Stătea lungit pe pământul umed și-i venea să râdă, apoi a intrat brusc în hohotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să se dezvolte și să otrăvească sângele în care a intrat. Toate persoanele care prezintă două astfel de înțepături pe gât sunt rugate să se prezinte de urgență la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „Cantacuzino“. Zogru era amețit și trist. În cameră nu se mai afla nimeni, doar televizorul deschis. A plutit spre dormitor cu inima strânsă, că îi încalcă intimitatea. Giulia era într-adevăr în mijlocul patului, cu picioarele împletite covrig și cu laptopul deschis. Părea transfigurată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
apăsă și, în timp ce el apăsa, o ușă se tot deschidea și se tot închidea. I s-a părut ciudat bietului Prâslea, care urcă întro platformă zburătoare neagră, și, cum nu știa să piloteze, se învârti și se tot învârti până ameți. Apăsă apoi pe un buton, iar platforma zburătoare începu să zboare singură. Prâslea avea impresia ca se afla în spatele zgripțuroaicei care-l scoate pe tărâmul oamenilor. În timpul zborului, Prâslea deschide valiza cu arme și luă un aparat cu care își
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
n-a mai putut. Ada i-a masat mâinile și picioarele, spatele și burta cu uleiuri aromate până când aproape a adormit. Când a venit vremea s-o ducă pe câmp unde urma să se unească cu pământul, Rahela era deja amețită de vin și de plăcere. Nu și-a amintit mai apoi cum picioarele i s-au lipit de pământ, cum sângele s-a întărit - ea zâmbea prin somn. Plină de veselie și de încredere, a lenevit în cort cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiecare voal, uimită de varietatea și cantitatea de lămpi, de fructe, de țesături, brânzeturi, vopseluri, unelte, animale, coșuri, bijuterii, flauturi, ierburi, de toate. Dar smochine nu se vedeau pe nicăieri în acea zi. Am căutat după ele până când aproape am amețit de căldură și de sete, mi-era greu să mă întorc la palat fără să-i fi îndeplinit cererea reginei, fără să-i duc fructe celui pe care-l iubeam. Până la urmă însă, după ce scotocisem în fiecare colț, nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Shalem al meu suferea și el, deși nu la fel de rău. Era mai tânăr și leacurile păreau să-l mai ușureze, deși singurul remediu, ca și pentru ceilalți, rămânea somnul. L-am adormit cu o licoare și ori de câte ori se trezea era amețit și cu capul greu, cu fălcile încleștate și zăpăcit. Îi umezeam fața iubitului meu în timp ce dormea somnul acela artificial și-i ștergeam transpirația cu cea mai ușoară atingere de care eram în stare. Am făcut tot ce am putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să cad și eu pe spate, dar m-a prins Szabi și m-a ajutat să mă ridic, ne-am dus, încet, până la o bancă, am mai găsit una întreagă, avea și spătar și ziț, ne-am așezat, eu eram amețit, capul îmi vâjâia, Szabi a spus că și el se simte ca dracu’, dar că, după părerea lui, asta-i numai de la apă, c-am băut repede și mult, însă pentru o pneumonie apa nu-i destul de rece, o să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sape între ele, strigând că pauza-i gata, se mai lucrează o oră, după care toată lumea e liberă să plece la masă, cu condiția să revină în două ore. Atunci ne-am pus iarăși pe săpat, eu mai eram încă amețit, părea că sapa sapă de la sine, aruncam pământul peste umăr, trăgeam cu coada ochiului spre drum, numai că nimeni nu venea, nu voiam să mă uit tot timpul, dar nu puteam să mă abțin, și atunci am închis ochii ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să cad de pe scaun, Vasököl m-a lovit atât de rapid încât i-a zburat țigara din mână, iar eu a trebuit să mă agăț de spătarul scaunului, am văzut cum țigara cade pe covor, continuând să fumege, eram încă amețit de la palma încasată, spre norocul meu, am avut gura deschisă când m-a lovit, că nu terminasem fraza, așa că nu mi-am mușcat limba și nici la dinți n-am pățit nimic, și atunci Vasököl mi-a spus să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-o rău de tot, și m-am gândit la generalii ăia și la faptul că și noi, eu și cu mama, o să dispărem, iar fotografia mea o să fie scoasă de pe panoul clasei. Când m-am ridicat în picioare, eram foarte amețit, din fericire nu puteau vedea de aproape concurenții, pentru că n-aș fi vrut să văd hârtia, cu cercul din mijloc făcut ferfeniță, arbitrii le-au luat pentru evaluare, și atunci, în timp ce așteptam rezultatele, Vasököl a venit la mine și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era foarte puternic, între timp canistra se golise, caporalul a aruncat-o cât colo și a căzut pe spate, placa ajunsese la capăt, deodată s-a făcut liniște deplină, Jancsi n-a mai manevrat gramofonul, ne-am oprit și noi, amețeam, totul se învârtea în jurul meu, de parcă aș mai fi dansat încă, pământul mi se ondula sub picioare, abia mai puteam să stau drept, se clătinau și ceilalți, se bălăngăneau înainte și-napoi, aburii spirtului păreau un fumegai cenușiu, prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
au ciulit urechile la zgomot, eu i-am chemat, să vină la păpică, și nici n-am apucat bine să mă dau la o parte, că au și venit, începând să înfulece mămăliga îmbibată cu spirt. Deși mai eram încă amețit, ne-am apropiat de peretele de lut, câinii n-au venit după noi, ne-am dus direct sub basorelieful tocit, ne-am oprit dinaintea peretelui, de aproape părea o piele de balaur, numai solzi, și că face parte din basorelief
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am văzut cum o sticlă de bere îl izbea în cap pe Lupu. Totul se derula cu încetinitorul parcă, sticla maronie l-a nimerit pe Lupu în dreapta capului, chiar deasupra urechii, Lupu s-a descumpănit, a scăpat punga din mână, amețise probabil, dacă Marius nu l-ar fi prins repede de braț, cu siguranță ar fi căzut, pielea de la tâmplă îi crăpase și sângera puternic, în schimb sticla nu se spărsese, am văzut-o, când ateriza, că e mai bine de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Gildas, cred că... O, Doamne! Ryan, vizibil enervat, tocmai Îl lovise zdravăn pe Gildas, expediindu-l ca pe o ghiulea Într-o masă care se răsturnă cu zgomot Într-o explozie de pahare sfărîmate. Acesta declanșă ilaritatea oamenilor, mult prea amețiți ca să se formalizeze. Stéphane Morineau nu se Încurcă În de politețuri. Îl apucă ferm pe Ryan de umăr. - O să-ți revii din beție În celulă! - Dar n-am băut decît o bere! Și el e cel care a sărit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deloc, sau măcar dacă am fi Întârziat nițel! De pe poteca ce urca spre culmi, am văzut-o pe Siloa cum se Însoțea cu un om la fel de frumos precum Kal, numai că era om pe de-a Întregul. Cred că am amețit. Atunci mi-am spus că ochii mi se răsucesc, pentru că Moru nu meșteșugise Încă un cuvânt pentru amețeală. O vedeam pe Siloa cum avea să fie mumă și ochii mi-au curs așa cum curg ei când scâncești, numai că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai răsuflam și m-am străduit să-mi amintesc chipul frumoasei Siloa. L-am blestemat de câteva ori pe Moru. Îmi părea rău că nu l-am ucis pe Hârciogul ăla nenorocit după ce ne trecuse brațul de mare. Apoi am amețit și eu. L-am mai auzit o dată pe Unu cum scâncește, dar n-am avut curaj să-i arunc nici măcar o privire. Pulberea măruntă a nisipului se tot așeza pe noi de parcă ar fi nins. Era din ce În ce mai cald. Galben. Cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rană și pe gură, iar dușmanul se și ridică de pe el, căutând un altul pe care să-l dea Umbrei. Se repezi spre mine dar, unul dintre vânătorii cei mari ai lui Tek Îl izbi cu un bolovan În cap, amețindu-l și făcându-l să meargă Într-o parte, ca beat. M-am repezit asupra lui, l-am Împuns cu sulița În burtă, după care l-am terminat, răsucindu-i vârful suliței În măruntaie. - Tot ai să mori pân’ la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Către ARTUR.): Vă amăgește. Nu v-am vorbit nimic. V-am păzit doar, ca să nu adormiți... GARDIANUL: Nu v-a turnat o poveste cu extazul? ARTUR (Iluminat.): Ba da! Ceva despre o bijuterie... Ceva frumos... GARDIANUL: Așa! Așa! V-a amețit cu vorbe și a încercat să vă taie capul. ARTUR (Furios, către CĂLĂU.): Da? CĂLĂUL (Plânge.): Domnule, sunt blestemat... Vă asmute împotriva mea... GARDIANUL (Către ARTUR.): V-am găsit cu capul pe buturugă. Ca făceați cu capul pe buturugă? ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vibrați în fața cuvintelor mele... pentru că noi, da... suntem atât de triști, atât de singuri de la începutul lumii... noi, care suntem începutul însuși, un început pe măsura sfârșitului ei grandios... În sfârșit, cam așa aș fi făcut introducerea, v-aș fi amețit puțin de cap... o aiureală pentru a vă slăbi facultățile receptive, pentru a vă roti cu 360 de grade în jurul ideii... și așa, amețit, ați fi devenit chiar dumneavoastră un argument în ajutorul meu, ați fi plâns pe umărul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]