1,929 matches
-
în sine, dar oprimante și derutante. Apoi, treptat, în timp ce începeam să deslușesc unele curbe și linii de graniță, îl vedeam mai puțin ca o compoziție din petice și mai degrabă ca pe vâltoare și m-am simțit prins într-un amețitor vârtej de mișcare și energie. În sfârșit, au început să apară și unele forme și m-am lansat în explorarea posibilităților de a le da un nume: sfera care domina partea stângă a tabloului și ceea ce părea a fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să se domolească și ploaia răpăia acum mărunt pe geamuri. Înăuntru, nici un zgomot, în afară de scârțâitul - pentru care Michael își făcea reproșuri - al scării pe care urca, după ce termină inspecția finală a casei. Fie de oboseală fie de zăpăceala produsă de amețitoarele evenimente din ultimele ore, Michael se lăsă din nou învins de labirintul coridoarelor și când intră în ceea ce credea că este dormitorul lui, primul lucru pe care l-a văzut a fost o mobilă mare și nefamiliară: un dulap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
transparent, anume pentru asta, domnul Pavel Însuși era Încîntat Încît exclamă Înviorat: -N-am mai auzit așa ceva din tinerețe, pe estrada de la Lacul Sărat, era un negru sau un mulatru tînăr; purta un costum albastru cu guler alb, executa un dans amețitor pe ritm de castaniete. De l-ați fi văzut!... Ce-am văzut eu la timpul meu, dumneavoastră n-o să vedeți niciodată. - Da! răspunsei cu o vagă, melancolică convingere. - Mă gîndesc la oamenii de-atunci care s-au dus, la ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
provincii ale Imperiului: lei din Mesopotamia, tigri din India, elefanți din nordul Africii, hipopotami din Nubia... În vremea lui Claudius, munera durau din zori până seara; mai erau și sportulae, lupte foarte scurte, în care se ucidea într-un ritm amețitor. Povesti cum gladiatorii erau antrenați să lupte între ei, dar și cu animalele sălbatice. Între două lupte, publicul asista la spectacole cu animale dresate: lei din gura cărora ieșea un iepure, tigri care lingeau mâna îmblânzitorilor, elefanți care scriau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tremure flăcările torțelor, îndoind crengile copacilor și ducând cu sine umbrele însângerate ale celor omorâți din porunca lui Vitellius. — Orpheus a salvat Roma! strigă deodată cineva. A salvat Imperiul! Oamenii izbucniră în ovații. Valerius se simți invadat de o senzație amețitoare de libertate și, o clipă, ridică sabia spre cer. O îndreptă, ca într-o ofrandă, spre stelele strălucitoare și spre zei, conștient că își îndeplinise misiunea. Se retrase repede, nebăgat în seamă de mulțimea ce se îngrămădea în jurul lui Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de fiecare dată, ne despărțeam atât de greu - frații și surorile, părinții noștri... de acasă . Și costumați în național, printre cei îmbrăcați cu costumașe orășenești ori mai puțin pestrițe, devenim învingători ai competiției și înscriși pe lista reușiților. Emoție copleșitoare, amețitoare. Viața în internatul „Vasile Cocârlă” este o binefacere materială pentru părinții copiilor de țărani pentru că îi scutește de îndatoriri suplimentare, dar grea, dificil ă, a spră pentru copiii nedeprinși cu sculatul de dimineață , cu un program aproape cazon, adesea fără
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Ce s-ar întâmpla? Viața s-ar schimba; după alt chip, ne vom întinde aripile în zbor, ne va fi ușor? Ne vom iniția mereu sub ceața lăsată de Dumnezeu! Faustic ne vom răsuci după soare cu osiile în spirale amețitoare. Din statuie în statuie, istoria scrie despre discipoli și urmași, prezervând lumina tragică trăită cu rost a celor ce au fost. Aceasta este lecția, fata mea! * * * Zbor în jos, tot mai aproape de pământ, nu mai pot să mă desprind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Kierkegaard. Citită-n adolescență, maladia ireversibilă m-a Învățat felul de-a fi al unui singur fenomen ce avea să mă urmărească fără pauză pînă-n urmă cu trei ani: extincția. Simplă, accidentală, fără sens, implacabilă. Acompaniată la flaut de pericolul amețitor de a te lua prin surprindere Înainte de-a apuca să faci ceva cît de cît inteligent, să lași o urmă. Frica, panica asta de a pieri ca un oftat și de-a ajunge un lucru tot mai nedeslușit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiind ca proza să ajungă În final să semene cu un portativ, să fie citită și auzită ca o partitură. Textul În Întregime ar trebui să se transforme Într-o piesă muzicală. Să poată fi cîntat. Reporter MCM (o fată amețitor de cunoscătoare, critic muzical): „Linia melodică este chestia aia melodioasă. Nu?” Se mai scrie și În funcție de culoarea cerului, a mobilei, a iubitei, a sticlei de whisky, a atmosferei, pe urmă umbli pe claviatură și apare o structură, de preferat cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
remarcabil de religios. Antrenorul lui Ben, În schimb, e arab (Ian Holm). Personajele și medaliile sînt reale. Sfîrșit. Așa că Oscarul pentru scenariu e meritat doar În sensul reușitei la fugă a unui film cu un asemenea story pițigăiat. Un story amețitor de solid are Însă Pentru cîțiva dolari În plus (Italia/Germania/Spania/Monaco 1965). L-am revăzut Într-o noapte ca să-mi aduc aminte de copilăria chinuită, cu macaroane, și singurul lucru care m-a impresionat a fost scena unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
puritate cristalină, printre atacuri Jarrett alternînd cu armonii revărsate cu impetuoasă virtuozitate peste noi, ghemuiți În scaune, abia respirînd, cu ochii cît cepele, captivi În tornada melodică În care puteai Însă distinge net, decupată cu maximă precizie, fiecare optsprezecime, tornadă amețitoare ca iubirile lui Scott Fitzgerald, muzica strîngîndu-se uneori În covîrșitoarea tulburare cu care priveam osteogeneza imperfectă, boală extrem de rară, a unui uriaș muzician pitic polifonic, ce-i lăsa totuși posibilitatea să cînte așa cum cînta, cu capul dat pe spate, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Papas, În triplu rol. Ea jucînd roluri simultane grație unei urîțenii, i-aș zice, furibunde, cu păr pe buză și picioare. Și cum spuneam, pornește așadar Ulise pe mări, o călătorie legendar inițiatică, s-a vrut ea acum trei milenii, amețitoare devenind la Începutul secolului trecut În Dublin, geografică dovedindu-se acum, color, plină de aventuri, primejdii, valuri cît casa. Și-n timp ce aia-i coase puloverul, iaca Ciclopu’, care Înghite-un marinar. Precum Chronos. Dar nu asta-i important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de porțelanuri și inimi de aur (cele din urmă, donația unui cardiolog umor belgian). Parlamentul, Biserica Ioan Botezătorul, În stil baroc mixt, italian și flamand. Închisă. Ne-am mulțumit să contemplăm frontonul triplu, o fațadă unică În Belgia, de o amețitoare armonie. Străzi, magazine, becuri colorate pentru reveionul ce tocmai trecuse, tentațiile acelei rue de petits bouchers, decorată, strivită sub nenumărate tarabe cu fazani, iepuri, pești, raci, fructe de mare, restul Îmi era complet necunoscut, mirosul, rege, restaurant lîngă restaurant, japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căci o altă Indie decât cea a reportagiilor de călătorie și a romanelor mi se dezvăluia mie atunci, printre triburi, alături de oameni cunoscuți până atunci numai etnologilor, alături de flora aceea otrăvită a Assamului, în ploaia continuă, în căldura umedă și amețitoare. Voiam să dau viață acestor locuri înecate în feregi și liane, cu oamenii lor atât de crunți și inocenți. Vroiam să le descopăr estetica și morala, și culegeam zilnic anecdote, luam fotografii, schițam genealogii. Cu cât mă afundam mai mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
timpul. Am întâlnit până acum tot felul de minunății. Am trecut pe lângă niște lacuri cu ape limpezi și cu cerul albastru reflectat în ele, un fel de ochi albaștri ai muntelui, deschiși către cer. Am mirosit flori ne-mai-văzute cu parfum amețitor... Erau un pic cam îngâmfate florile acelea, pentru că au aflat, probabil, că oamenii le numesc ”monumente ale naturii”. N-ai voie să le rupi dar ai voie să le admiri, să le fotografiezi - exact cum a făcut Ana. Poți să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
despre felul cum funcționa orologiul. După ce a trecut primul val de bucurie, am început, bineînțeles, să mișc greutatea de colo colo și îmi amintesc că am urcat-o până în dreptul cifrei 1891. În acel moment, m-a cuprins o vrajă amețitoare. Greutatea mi-a scăpat din mână și am alunecat pe podea. Mă simțeam rău. Când am deschis ochii, am zărit o femeie tare ciudată, iar în jurul meu totul era schimbat. Vreau să spun mobila și aranjamentul lucrurilor în casă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
fericește tînăra femeie: proaspătă, dezastruos de bună de iubit. O amiroase, sare cu labele pe sînii ei ca niște colibe africane. Șichy îi apasă cu podul palmei fruntea, să-l potolească. Unghiile lungi, retezate drept par sintetice. Tano descrie volute amețitoare în jurul ei, parcă ar dansa amîndoi. Poate și-o închipuie ca pe-o setteriță, cu părul ei roșu, lucios, căzînd ca sabia pe spate. Poate că Șichy strălucește pentru el în felul unui os interzis. Tare-ar ronțăi-o. Tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
beată, 14. și i-a zis: "Pînă cînd vei fi beată? Du-te de te trezește." 15. Ana a răspuns: Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16. Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere și supărare m-a făcut să vorbesc pînă acum." 17. Eli a luat din nou cuvîntul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
imediat laptopul, iar amintirile ieșiră din cutele memoriei, făcându-i gura pungă. Dinții i se strepeziră instantaneu, ca și cum ar fi ronțăit kilograme de lămâi. Un iepure fricos, cu urechile pleoștite, scos din jobenul uriaș, aruncat către cupola circului, în rostogolire amețitoare, un magician - de unde naiba a mai apărut și ăsta, cu prostiile lui și cu insistența aceea agasantă? -, care dorea să-i transmită ceva important, mesaje disparate, concluzii pe care ar fi trebuit să le tragă chiar el, însă nu reușea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
până când degetele se albiră, iar încheieturile protestară dureros... Și se prăbuși din nou. Balustrada podului este vopsită în negru și rece la atingere. Dedesubt, șuvoiul înspumat al râului plimbă către o posibilă deltă mii de umbrele colorate care se rotesc amețitor. Ce noroc pe capul meu, dacă reîncepe să plouă nu trebuie decât să întind mâna, de pe mal, și să apuc o umbrelă, îi trecu o idee ciudată prin minte. Ha, ha, Râul Umbrelelor, cum de-au uitat ăștia să-l
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
teren de golf... Pe malul celălalt, Magicianul aruncă undița, apoi își scoate jobenul și salută. Salutul inconfundabil. Firesc, urmează ropotele de aplauze, iar instrumentiștii dau onorul, în timp de Omul cu Joben iese din scenă. În urma lui, umbrelele se rotesc amețitor, iar orizontul explodează în roșu și galben... Atunci când trecu peste pod, cu viteză redusă, Detectivul aruncă doar o singură privire, profesională, cu coada ochiului, îndeajuns pentru a fotografia întreg decorul. Scriitorul părea că se odihnește, cu brațele sprijinite de balustradă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aberante sunt scrise de Lucia? Se întrebă dacă i-ar putea transmite laptopului măcar o idee din care să rezulte că s-ar bucura foarte mult dacă Magicianul ar fi strivit de un bloc de beton picat de la o înălțime amețitoare, înecat în arteziana din centrul orășelului sau tăiat în două de un tren. Într-o fracțiune de secundă, îi trecură prin fața ochilor mai multe imagini sugestive, de fiecare dată fiind vorba despre o victimă în agonie, îmbrăcată în frac și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nou Într‑unul dintre capoatele acelea de catifea, Îmi pusesem și o pereche de papuci din același material și eram pregătită să mă Înfrupt cu omletă, cornuri, prăjituri, brioșe, cartofi, pufuleți și clătite, care au venit Însoțite de o aromă amețitoare. După ce am devorat toată mâncarea și două cești de ceai, m‑am Împleticit Înapoi spre pat și am adormit atât de rapid, Încât m‑am Întrebat dacă nu cumva Îmi pusese cineva un somnifer În sucul de portocale. Masajul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încercarea supranaturală a creierului de a declanșa acele energii de rezervă care să-mi vină În ajutor, acea precizie În acțiune a mecanismului intermolecular de autoapărare În acest moment când proiecții tridimensionale Îmi turbionau vederea vizionară, Înșurubând-o În vârtejul amețitor al apei, al sălciilor de pe mal Înspăimântător de concrete, al brațelor Înfigându-se adânc În materia vâscoasă, alunecoasă, grea, ce mă trăgea În jos, să-mi acopere mișcarea, corpul, vederea interioară. Ah, nu mai pot să respir, mă sufoc, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mea. Duceți-vă dracului, oameni nebuni și orbi... Vă voi pedepsi eu odată pe toți, și pe tine, Dinu. Ți-aduci aminte de seara În care sufletul meu, abia stăpânit de voință, urla de deznădejde, pe când, În vârtejul unui vals amețitor, o pereche se strângea tare Îmbătată de simțuri, ți-aduci aminte cum mi-ai călcat mândria În picioare, ți-aduci aminte ce aer de superioritate ți-ai dat când aveai papillon la gât? Și tu Îți vei primi răsplata, om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]