19,795 matches
-
un pic. Mama merge în casă și revine. Ține. Atîta am în casă. Bogdănel îi sărută mîna. Femeia îl înșfacă și-l strînge sălbatic la piept. Iartă-mă, dragul mamei. O să trec odată pe la tine. Lacrimile celor doi s-au amestecat, în sfîrșit. În tren, la întoarcere, Bogdănel ține strîns cei 17 lei pe care îi are de la mama. De acum am și eu mamă și pot să și mor, conchide băiețelul. Ne-au modificat genele? Întotdeauna am fost curios să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
adulmecând depărtările; mâinile, da, mâinile două smerite semne de exclamare imitând sărutul palmelor sub icoană. Plângea. Ultimele lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine este otravă ce încă se mai suportă sub rădăcinile limbii. Când s-a amestecat vinul cu apă în Cana Galilei, niciun nuntaș nu a deosebit gusturile însetărilor; când s-a turnat pelin peste mătrăgună, noapte peste furtună, lacrimă peste sticlă pisată, în evidențele lui Dumnezeu, mereu, calculele ascundeau complicitatea nepăsărilor sale. (Atotștiutorul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iarna, deschidea romanele copertate în carton pânzat (mereu, prima lecție despre Dumnezeu). Erau căsuțele sale negre pline cu povești dantelate, literele precum niște păsări aliniate pe firile de telegraf, în jurul lor, chenar auriu. Poveștile frumoase, la un moment dat, se amestecă, se omogenizează, se topesc în același tipar al așteptărilor, poveștile frumoase se rostesc singure. Dai prima pagină, intri într-o lume uniformă, umbrele răzlețe se descompun aproape identic. În locul lor, lumina îmbracă, repetabil, aceleași tipare. Tabloul, frumos înrămat, întregește definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să te desfaci, motivând trecerea ca pe o lege organică a sfințeniei. Atât de simplu să ucizi cu mâna lui, să îndulcești cafeaua, să scârbești iluzia, să întuneci așteptările, să aprinzi lumânări pentru vii, să clipești blițuri în zori, să amesteci nuanțe, să numeri pe sărite, să schimbi priorități, să desenezi etichete, să-ți dai demisia sau să ridici piatra cu mâna lui Dumnezeu. Petru în fiecare seară motiva incompatibilități: M-am săturat să fiu amăgit sau amenințat cu Dumnezeii personali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
împărtășania, rugăciunea. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! 67. Pompierii au ajuns prea târziu. Flăcările au topit până și țigla acoperișurilor; cărămizile se desprindeau din zid ca niște frunze carbonizate; cenușa, făină de proastă calitate amestecată cu stropi de ploaie, se plămădea pâine; biserica, un cuptor bine încins în inima lui Dumnezeu. (La masa bogatului, firimiturile au gust de cremene, fiecare își primește porția de nisip, inima precum o clepsidră harnică numără generozitățile sfinților.) Pompierii consemnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sînt armate bune trebuie să fie și legi bune, voi lăsa deoparte expunerea asupra legilor și voi vorbi despre armate. Spun, așadar, că armatele cu care un principe își apără statul sînt ale lui proprii, sau mercenare, sau aliate, sau amestecate din aceste feluri diferite, putînd fi numite în acest caz mixte. Armatele mercenare și cele aliate sînt nefolositoare și primejdioase; iar dacă un principe își întemeiază puterea pe armatele mercenare, el nu va avea niciodată o situație stabilă și sigură
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
elvețienii, ea are impresia că nu poate să învingă fără aceștia. Iată de ce armatele franceze nu sînt destul de numeroase pentru ca să lupte contra elvețienilor, iar cînd este vorba să lupte împotriva altora, nici nu încearcă fără elvețieni. Astfel, armatele Franței sînt amestecate, fiind în parte mercenare și în parte formate din oamenii acestei țări, iar toate laolaltă aceste armate sînt mult mai bune decît acelea simple, fie ele auxiliare, fie mercenare, dar cu mult inferioare armatelor proprii. Este suficient să amintim pentru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la fel cu evenimentele în care sîntem noi înșine actori, sau care se petrec sub ochii noștri; cunoașterea pe care o avem despre ele este întreagă și completă; nimic nu ne scapă. Ceea ce surprindem a fi bun este atît de amestecat cu lucruri care ne displac, încît sîntem forțați să acordăm prezentului o judecată mai puțin avantajoasă decît trecutului, deși prezentul merită cu adevărat mai multă laudă și admirație. Nu vorbesc despre capodoperele artei, al căror merit strălucește de la sine cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
neșansa de a se naște cu asemenea predispoziții este mai de compătimit decît dacă ar fi nebun. Pe el, prezentul îl lasă rece și nu trăiește decît în viitor; nimic pe lume nu-l poate satisface, iar otrava ambițiilor se amestecă mereu în dulceața plăcerilor. Un principe ambițios este mai nefericit decît un ambițios oarecare. Nebunia fiind proporțională cu rangul, ea este în cazul lui și mai întinsă, neînfrînată și insațiabilă. Dacă onorurile și mărirea sînt hrana pasiunilor celor de rînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe scena teatrului din Verona. Am spus că acești prinți fac o greșeală fortificîndu-și reședința, iar motivul e simplu: ei nu sînt în situația de a putea fi asediați de cei asemeni lor, deoarece vecini mai puternici decît ei se amestecă mai întîi în răfuiala lor, apoi le propun o mediere pe care n-o pot refuza: nu depinde de ei acest lucru. Astfel, în loc de vărsare de sînge, o trăsătură de condei pune capăt disputei. La ce le-ar mai servi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de mirare că, în cea mai superstițioasă și cea mai ignorantă dintre toate națiunile barbare, cei care erau conducători religioși au pus stăpînire, în cele din urmă, și pe manevrarea afacerilor; dar peste tot, în alte părți, preoții nu se amestecau în ceea ce nu privea funcțiunile lor. Ei oficiau, primeau un salariu, aveau cîteva prerogative; în schimb, nici nu învățau, nici nu conduceau pe nimeni. Cred că, tocmai pentru că nu aveau nici dogme care să divizeze mulțimea, nici puterea pentru a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
această regulă. Dacă regatele sau imperiile nu au destui oameni pentru armată sau război, necesitatea le obligă de a recurge la mercenari, ca unic mod de a suplini această lipsă. Se găsesc atunci expediente care rezolvă majoritatea dificultăților și se amestecă cu grijă străinii printre militarii țării (ceea ce Machiavelli consideră periculos), pentru a-i împiedica să formeze grupuri aparte și pentru a-i deprinde cu aceeași disciplină și fidelitate. Cel mai important lucru urmărit este ca numărul acestor străini să nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lor produce acest efect, ea mai determină unul, foarte periculos: acela că, în timp ce miniștrii ar trebui să se pună în serviciul principelui, se întîmplă că, vrînd să-și facă rău unul altuia, se contracarează reciproc întruna, iar, în cearta lor, amestecă interesele suveranului și binele poporului. Nimic nu contribuie mai mult la forța unei monarhii decît uniunea intimă și inseparabilă a tuturor membrilor ei și acesta trebuie să fie scopul urmărit de-un principe înțelept. Răspunsul pe care tocmai l-am
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sînt aproape toate urmarea imprudenței suveranului, care a greșit favorizînd o sectă în detrimentul altora, care a restrîns prea mult sau, mai cu seamă, a dat greutate certurilor dintre părți, care nu sînt decît niște scîntei atunci cînd suveranul nu se amestecă, dar devin flăcări cînd el le ațîță. A menține o guvernare civilă cu fermitate, a lăsa fiecăruia libertatea conștiinței, a fi tot timpul Rege și niciodată a nu face pe Preotul este mijlocul cel mai sigur de a feri țara
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sînt răi și înșelători. (Christina) 39 ad votum = după dorință 40 Nu poate să pară mult timp ceea ce nu este. (Christina) 41 ab antiquo = din antichitate 42 Citat incomplet din Titus Livius. Înțelesul este: "Ceea ce spun ei, adică nu vă amestecați în război, e contrar intereselor voastre; pentru că fără recunoștință, fără demnitate, veți fi răsplata învingătorului." 43 Familia de Medici 44 Citat după Titus Livius: "Războiul este drept cînd este necesar și armele sînt sacre atunci cînd speranța e numai în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de noua lor perioadă de lene forțată pentru a uni utilul cu plăcutul producând pentru ei înșiși. Alți autori se îndoiesc de faptul că numai aceste elemente ar putea explica scăderea consumului și avansează explicații sociologice, în sânul cărora se amestecă "efecte de vârstă" și "efecte de generație". Repartizarea consumului între diferitele bunuri și servicii este direct legată de vârstă. Tinerii consumă mai mult bunuri de echipament menajer decât persoanele în vârstă, ei constituie o bază de bunuri de amenajare interioară
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
dimpotrivă, cîte o doamnă spune una și face alta: „Să-ți arăt și ție, să vezi ce frumos au Înflorit trandafirii albi! Uite!“ - și-mi plimbă mîna peste petale și, fără voie, peste spini. Dar pe Erica n-am mai amestecat-o În asemenea paradoxuri. Înțelesesem. Ea voia să-mi dea dicționarele la palpat ca să-mi dau seama cît de masive erau și cît de serios fusese efortul ei de a Învăța limba antecesorilor săi. Poves tirile, dar mai cu seamă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
astfel cu iuțeală prin păduri, prin hățișuri pline de spini, peste punți și peste rîuri. Ședea ca pe o saltea de vînt pe butoiul ăla zburător și se temea, nu că va pica de acolo, ci că i se vor amesteca drumurile, că nu le va mai putea despleti ori că necurata o va Înturna de unde pornise. Nu recunoștea nici un crîmpei de cale, de vreme ce striga o Învîrtea numai prin desișuri. Degeaba se ruga În gînd. Nu se mai lipea rugăciunea de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
glumă. S-au adaptat ei, niște nepămînteni, În Himalaya, darmite Maria Americana În Regatul României Mari, pe urmă În Republica Populară și În cea Socialistă. În primăvara lui ’77, cînd citea În ziar articole despre efectele cutremurului din 4 martie amestecate cu altele de aniversare a Răscoalei din 1907, văzîndu-mă expediat acasă de la universitate din cauza seismului, m-a luat deoparte și mi-a spus: — L-ai văzut pe cînele de Ceaușescu?... O știut de cutremur dinainte, de-asta s-o dus
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Magdalena în rândul ucenicilor: după urcarea Sa la cer, aceasta îi ia locul pe pământ. 6. Maria Magdalena este singurul ucenic prezent la răstignire, apoi la punerea în mormânt și la înviere. Aflându-se în apropierea crucii, ea vede sânge amestecat cu apă țâșnind din coasta lui Isus, sânge ca dar al iubirii, iar apă ca simbol al Duhului Sfânt. În Sinoptice, ea mărturisește despre reala îngropare a Domnului; aici, mărturia ei capătă adâncime, referindu-se la sensul mistic al morții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mamă și fiu, Iuda merge să-L caute pe Isus, ca să se pocăiască. Restul povestirii curge după informațiile din evanghelii, cu precizarea totuși că omul nostru, ajuns vistiernic al grupului, fura zece procente din fiecare pomană. Versiunea din Legenda aurea amestecă mai multe tradiții medievale și este una dintre cele mai elaborate 53. Trama principală, spuneam adineaori, se înrudește cu mitul lui Oedip, dar pot fi recunoscute destul de ușor alte elemente provenind din mitologia biblică, de această dată. Mă refer în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
1), și hotărăsc să se însoare cu ele. Pentru aceasta, coboară pe vârful muntelui Hermon, după ce au jurat că vor rămâne uniți și că nu-și vor încălca legământul. Acești îngeri rebeli sunt în număr de două sute. Ei „se spurcă amestecându-se cu femeile” (7,1), care dau naștere unor uriași „înalți de trei mii de coți” (7,2) și atât de lacomi, încât nu se satură niciodată. Foamea lor, niciodată astâmpărată, îi face să mănânce oameni, animale, ba chiar să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în străfundurile pământului”, pregătind în același timp lichidarea uriașilor, ale căror suflete vor continua totuși să-i bântuie pe fiii bărbaților și ai femeilor „până în ziua sfârșitului” (16). Îngerii se fac de două ori vinovați: o dată pentru că „s-au spurcat amestecându-se cu sângele femeilor (15,4) - comportându-se așadar „ca fii ai pământului” (15,3), și nu ca „fii ai cerului” - și a doua oară pentru că au dezvăluit țiitoarelor lor taine importante (17,3). Reproșul cel mai puternic rămâne totuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
plăcerilor trupești” și „caută să se bucure despre ele”; cei care, prin natura lor, aparțin cerului - e vorba despre „artiști, savanți și umaniști” (technitai epistemones kai philomatheis); cei care-i aparțin lui Dumnezeu - preoții și profeții, „care, nevoind să se amestece în statutul universului și să devină cetățeni ai lumii, depășesc întreaga lume a sensibilului pentru a ajunge la lumea inteligibilă”. Uriașii reprezintă omenirea care s-a îndepărtat de dreapta rațiune „măsluind banul cel bun” și trădând astfel însuși principiul propriei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai voiau” (8, 12). Apoi au îmbrăcat și firea omului, „ca să arate că e cu putință a duce o viață sfântă” (8, 13). Din păcate, ei au preluat și slăbiciunile acestei firi, lăsându-se învinși de patimile trupești. S-au amestecat cu femeile, s-au spurcat și și-au pierdut toată puterea îngerească. Atunci când „fiicele oamenilor” au cerut să fie răsplătite, ei au deschis măruntaiele pământului, le-au arătat strălucirea metalelor din mine, aurul, arama, argintul, fierul și alte materii asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]