2,050 matches
-
descoperi un capăt al poeziei de concepție de mai tîrziu. Treaza plăcere este un prim semn. Nicolae introduce în poezia galantă a Văcăreștilor o notă de austeritate, punînd un prag (ordinea firească, dragostea cu socoteală) în calea plăcerilor și a anarhiei simțurilor. Discursul său a devenit preponderent moral. Figura lui lirică este retragerea și legea morală pe care o recomandă e cumințenia (temperanța)". La Iancu Văcărescu, nepotul întemeietorului, asistăm la apariția și consolidarea unei conștiințe artistice; are deja, cum subliniază, sintetic
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
tuturor grupărilor politice: constrîngerea fizică [physische Gewaltsamkeifl]. Nu altceva susține și Troțki, pentru care orice stat se întemeiază pe constrîngere. În absența constrîngerii, statul, inclusiv noțiunea de stat ar fi dispărut și ar fi devenit în sensul cel mai propriu, anarhie. Constrîngerea nu este unicul instrument al statului, dar constituie instrumentul său specific. Sociologul german definește statul, nu departe de accepțiunea sa actuală, ca fiind comunitatea umană care își arogă (cu succes) dreptul de a avea, în granițele unui anumit teritoriu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
factori precum promovarea valorilor ideologice sau aplicarea principiilor etice interne În arena internațională. Cum, În viziunea realistă, toate statele urmăresc dobândirea puterii, mecanismul preferat pentru conducerea relațiilor internaționale este dezvoltarea unui echilibru Între puteri. Mai mult, Într-o lume a anarhiei, prinsă În capcana competiției permanente pentru putere și a aranjamentelor geostrategice particulare, logica sistemului rămâne mereu aceeași, indiferent de perioada istorică. În concordanță cu preceptele realismului, Nixon și Kissinger au criticat aspru doctrina acelei Pax Americana anticomuniste adoptate de SUA
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
ideologice Împotriva comunismului. În opoziție clară și intenționată cu mesianismul primilor ani ai bipolarității și În concordanță cu principiile realismului, Nixon și Kissinger introduc În scenă viziunea competiției geopolitice Între marile puteri, o competitie ce se desfășoară În condiții de anarhie și În care fiecare stat Își urmărește propriile interese. O politică externă realistă, potrivit celor doi, ar reduce ostilitatea absolută față de Uniunea Sovietică și Chinaxe "China" prin acceptarea lor ca jucători legitimi internaționali. Astfel s-ar obține un echilibru internațional
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și Începutul anilor ’90 se bazează pe premise ontologice realiste, care iau statul, interesele naționale, strategia ca „date” și susțin ideea că relațiile internaționale constituie o realitate obiectivă și observabilă. Pentru acești autori și analiști, logica balanței de putere, a anarhiei internaționale și a real-politik-ului rămâne centrală În viața internațională și deci În maniera de a aborda securitatea. Anii ’90 au adus Însă pe scena analizelor academice și reformulări mai drastice ale conceptului, la baza cărora stă poziția enunțată de Krause
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
scopul de a identifica percepțiile și Înțelegerea actorilor asupra lumii care Îi Înconjoară (Krause, 1996, p. 6) Având În vedere toate acestea, reprezentanții studiilor critice de securitate problematizează statul ca singur obiect referent al securității și se opun ideii că anarhia internațională este un dat. Ei susțin importanța securității individului și a implicațiilor pe care aceasta le poate avea asupra modului În care decidenții politici acționează. În plus, optează pentru adâncirea conceptului de securitate incluzând În el problema pericolelor ecologice, a
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Waldron's Law and Disagreement", în Political Studies Review 1, 2 (2003), pp.167-178. --. "Political Realism: Introduction", în European Journal of Political Theory 9, 4 (2010), pp. 381-384. Nozick, Robert, Anarchy, State, and Utopia, Blackwell, Oxford & Cambridge, 1974. Trad. rom. Anarhie, stat și utopie, Editura Humanitas, București, 1997. Nussbaum, Martha C., "'Lawyer for Humanity': Theory and Practice in Ancient Political Thought", în Nomos 37 (1995) - Theory and Practice, ed. Judith Wagner Decew și Ian Shapiro, pp. 181-215. --. "Still Worthy of Praise
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
203) sau Isaiah Berlin, Liberty (Oxford University Press, Oxford, 2002), p. 168, Ramin Jahanbegloo, Conversations with Isaiah Berlin (Charles Scribner's Sons, New York, 1991), pp. 46-47, Robert Nozick, Anarchy, State, and Utopia (Blackwell, Oxford & Cambridge, 1974), pp. 4-6 (trad. rom, Anarhie, stat și utopie (Editura Humanitas, București, 1997), pp. 45-48), Will Kymlicka, Contemporary Political Philosophy: An Introduction, ediția a II-a (Oxford University Press, Oxford, 2002), p. 6, Daniel McDermott, "Analytical Political Philosophy", în Political Theory: Methods and Approaches, (ed.) David
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
interpretare (mai bună sau mai rea) a principiului egalității și libertății umane fundamentale sau/și a principiului tratării tuturor cetățenilor ca liberi și egali. 5 Isaiah Berlin, Patru eseuri despre libertate (Editura Humanitas, București, 1996), p. 203. 6 Robert Nozick, Anarhie, stat și utopie (Editura Humanitas, București, 1997), p. 47. 7 Examinate exemplar în lucrări de referință precum Michael Walzer, Just and Unjust Wars: A Moral Argument with Historical Illustrations (Basic Books, New York, 1978), Joseph Raz, The Morality of Freedom (Clarendon
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
funest ce spun?, de a dreptul catastrofal ! în cultură. Noua cultură trebuie să dea dovezi tot mai active de spirit de independență și inițiativă, de personalitate și îndrăzneală în toate domeniile. A-ți afirma în mod civilizat personalitatea nu înseamnă anarhie, ci creativitate, elan constructiv, descătușarea energiilor îndelung comprimate. Vindecarea pervertirii limbajului, efect al spălării creierelor și al răsturnării sensurilor noțiunilor de bază (patrie, democrație, libertate etc.) formează un alt obiectiv al convalescenței noastre morale și spirituale. Este o preocupare esențială
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sunt autentice sau dacă ne aflăm în fața unui cabotin exaltat. Sub pana lui Carrère, prin Limonov curg cincizeci de ani de istorie rusească, cu pagini antologice despre viața ascunsă a intelectualilor sub Brejnev, despre traiul exilaților ruși la New York, despre anarhia, autoritarismul cinic și resemnarea ce domnesc de multă vreme la Moscova. Cartea însăși e stupefiantă și răscolitoare. Un scriitor care își alege drept erou de roman un bad guy, un mercenar roșu-brun, care nu e fictiv, ci real, ba mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care îl evită pentru că s-a degradat atît în urma experienței sovietice, cît și în interiorul social-democrației contemporane, care l-a aplatizat. Referințele sale în materie rămîn însă Marx și chiar Lenin, cel dinaintea revoluției din 1917, pentru care noțiunile de socialism, anarhie și comunism erau strîns legate, în ideea că o societate trebuie să treacă printr-o fază temporară de dictatură a proletariatului pentru a ajunge la suprimarea Statului. Discutabil deci, în multe privințe, acești trei termeni rămîn legați în viziunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
spre câștigul erorii? Unitatea trebuie să rezulte din asentimentul universal al convingerilor libere și din atracția naturală pe care adevărul o exercită asupra spiritului oamenilor. Tot ce se poate deci cere legii este libertatea pentru toate credințele, oricare ar fi anarhia care trebuie să rezulte în lumea gânditoare. Căci ce dovedește această anarhie? Că Unitatea nu este la originea, ci la sfârșitul evoluției intelectuale. Ea nu este un punct de plecare, ci o rezultantă. Legea care ar impune-o ar fi
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
libere și din atracția naturală pe care adevărul o exercită asupra spiritului oamenilor. Tot ce se poate deci cere legii este libertatea pentru toate credințele, oricare ar fi anarhia care trebuie să rezulte în lumea gânditoare. Căci ce dovedește această anarhie? Că Unitatea nu este la originea, ci la sfârșitul evoluției intelectuale. Ea nu este un punct de plecare, ci o rezultantă. Legea care ar impune-o ar fi injustă, și dacă justiția nu implică în mod necesar fraternitatea, vom conveni
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cred că sunt în posesia lui. Or, mă întreb, este o fraternitate veritabilă cea care a recurs la forță pentru a impune, sau cel puțin pentru a risca să impună, Eroarea? Ne îndoim de diversitate, o condamnăm sub numele de anarhie; dar ea rezultă în mod necesar din diversitatea inteligențelor și convingerilor, diversitate care tinde de altfel să se șteargă prin discuție, studiu și experiență. Aștepând să se întâmple acest lucru, ce îndreptățire are un sistem să prevaleze asupra altora prin
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
greu să înțeleg de ce aceia care cer Educația Unitară de către stat nu reclamă și o Presă Unitară de stat. Presa este de asemenea un învățământ. Presa admite discuția, deoarece ea trăiește din discuție. Există deci și în acest loc diversitate, anarhie. De ce să nu se creeze, mergând pe această idee, un minister al publicității care să fie însărcinat cu toate cărțile și jurnalele Franței? Fie statul este infailibil și atunci ar fi mai bine să îi supunem întreg domeniul inteligențelor; fie
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
eu decid dacă vedeți în adevărata lor lumină funcțiile numerarului și ale economiei politice în general. Dar, din conversația cu dumneavoastră, îmi rămâne următorul lucru: că aceste chestiuni sunt de cea mai mare importanță; căci, pace sau război, ordine sau anarhie, uniune sau antagonism, la capătul soluției sunt cetățenii. Cum se face că în Franța cunoaștem atât de puțin o știință care ne privește pe toți atât de aproape și a carei răspândire ar avea o influență atât de decisivă asupra
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a introdus-o în programa de învățământ? Nu chiar. Acest lucru ține de faptul că, fără să o știe, statul se străduie cu o grijă infinită să satureze toate mințile cu prejudecăți și toate inimile cu sentimentele favorabile spiritului de anarhie, de război și de ură. Astfel încât, atunci când se înfățișează o doctrină a ordinii, a păcii și a uniunii, se străduie din greu să aibă de partea sa claritatea și adevărul, ea găsește că acest loc este deja ocupat. Hotărât lucru
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
comportament just și să furnizeze siguranță pentru viață, libertate și proprietate, lucruri necesare pentru libertate și pentru schimburile libere de pe piață. Piețele libere nu sunt același lucru cu simpla absență a guvernului sau a statului. La urma urmei, nu toate anarhiile sunt atractive. Piețele libere sunt făcute posibile de către guverne limitate administrate în mod eficient, care definesc în mod clar și fac respectate cu imparțialitate regulile jocului. Este de asemenea important să reținem că există multe probleme care trebuie rezolvate prin
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
din acest punct de vedere, el s-a văzut depășit, nu cu mult timp în urmă, de către poststructuralism. Ne apropiem cel mai mult de o presupoziție care să ducă la o demarcare a realismului, dacă luăm în considerare ideea de anarhie. Anarhia se referă la ideea fundamentală că nu există un guvern internațional, comparabil cu cele naționale. Această distincție are, se spune, o influență decisivă asupra comportamentului statelor. Dar și de această dată, vedem că partizanii tradiționali ai securității colective, reuniți
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
acest punct de vedere, el s-a văzut depășit, nu cu mult timp în urmă, de către poststructuralism. Ne apropiem cel mai mult de o presupoziție care să ducă la o demarcare a realismului, dacă luăm în considerare ideea de anarhie. Anarhia se referă la ideea fundamentală că nu există un guvern internațional, comparabil cu cele naționale. Această distincție are, se spune, o influență decisivă asupra comportamentului statelor. Dar și de această dată, vedem că partizanii tradiționali ai securității colective, reuniți de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
comportamentului statelor. Dar și de această dată, vedem că partizanii tradiționali ai securității colective, reuniți de obicei sub cupola conceptului de idealism, au același punct de plecare, din punct de vedere teoretic. În loc să diferențieze realismul de alte teorii internaționale, postulatul anarhiei diferențiază relațiile internaționale de alte discipline. Astfel că s-ar putea argumenta că realismul corespunde unei anumite combinații de categorii și postulate. Însă, din nefericire, nu toți realiștii subscriu aceleiași combinații. Într-adevăr, conceput astfel, realismul apare ca o varietate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și cea externă. Această opoziție a fost redată prin diverse denumiri-clișeu. Sistemul inter-național a fost uneori legat de o stare de natură, diferită de starea de drept, în care contractul social a creat și a legitimat o autoritate centrală. Alteori, anarhia internațională, cu multiplicitatea sa de state suverane egale, a fost opusă relației din interiorul statului, în care un singur centru deține monopolul legitim al violenței. Și în sfîrșit, relațiile internaționale sînt legate de o societate aparte, care acordă rolul principal
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
definirea și scoaterea în evidență a specificului domeniului internațional. În acest domeniu, nici o autoritate superioară, comparabilă cu statul la nivel național, nu reglementează lupta pentru putere. Sfera internațională se caracterizează prin multiplicitate, sau prin ceea ce a fost numit mai tîrziu anarhie, adică lipsa unui guvern mondial. Neavînd nici un arbitru, statele sînt angrenate într-o continuă luptă pentru supraviețuire. Deși Morgenthau folosește o definiție în general constantă a politicii, anume ca luptă pentru putere, mediile diferite în care aceasta se desfășoară i-
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1959) a propus o distincție celebră între trei imagini care stau la baza înțelegerii cauzelor războiului. Prima imagine se bazează pe natura umană, cea de a doua pe natura regimului politic și a treia pe caracteristicile specifice ale sferei internaționale (anarhia). Waltz l-a situat, ferm, pe Morgenthau în prima categorie. Deși Morgenthau a derivat puterea, deci și caracteristicile esențiale ale oricărei politici, inclusiv războiul, din natura umană, el ținea seama și de celelalte două imagini. El a demonstrat că războiul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]