2,109 matches
-
și mii de făpturi, dulce pavăză pentru Regină și pentru neamul diligentelor himenoptere. CUPRINS Frivolii meseni de la Goldana 7 Cartea celor douăzeci și una de nopți 46 Realitatea separată din Insula Cristinei 84 Oaspeți la Vartolomei Beteagul 104 Pelerinul 105 Albert și ancestralul său amor 105 Dulce, pavăza Reginei 105 Redactor: Viorel Dumitrașcu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Morții călăresc repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-se la faptul că au un Patron aidoma lor, ba nițel mândri că ei sunt asemănători lui. Aparatul administrativ și forțele de ordine pot fi socotite haita, o treabă urâtă: sunt susținut de oameni pe care-i detest. O pornire ancestrală îi îndeamnă să-și asculte și să-și apere liderul. Tot așa după cum un alt instinct, potrivnic, îi îndeamnă să-și arate colții și să-i sară Conducătorului la gât, în clipa în care îl vor simți slab. Rănit. Obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
poate ajuta. Există un om, un om foarte înzestrat și deosebit, care posedă o capacitate paranormală enormă. E posibil să vă poată ajuta. Acest bărbat, ca ultim descendent al unui lung șir de bărbați germani înțelepți, are o memorie clarvăzătoare ancestrală, care este unică în epoca noastră. — Pare să fie minunat, zise Hildegard cu respirația întretăiată. — Este, întări Vogelmann. Atunci voi aranja să-l întâlniți, zise Rahn. Întâmplător știu că este liber joia care vine. Veți fi disponibili seara? — Da, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spunea pe vremurile alea. — Era și el doctor? — Dumnezeule, nu. Era pacient. De profesie soldat în armata austriacă. Dar el este de asemenea ultimul dintr-un lung șir de înțelepți germani care datează din timpuri preistorice. Weisthor posedă memorie clarvizionară ancestrală, care îi conferă capacitatea de a descrie viața și practicile religioase ale păgânilor germani de demult. Cât de folositor. — Păgâni care îl venerau pe zeul germanic Krist, o religie care a fost mai târziu furată de către evrei ca și noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sale versiuni a Institului de Cercetare Göring. Ăsta este un alt institut psihoterapeutic... — Da, îl știu. — Ei, la început cercetarea a fost adevărată. Dar apoi a descoperit că Weisthor era un impostor, că se folosea de așa-numita sa clarviziune ancestrală ca mijloc de a arăta importanța strămoșilor săi în ochii lui Himmler. Dar deja era prea târziu. Și Lanz ar fi plătit orice preț pentru a se asigura că își obține institutul. — De ce are el nevoie de un institut? Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
des. Crime, crime, crime, morți, morți, morți, atacuri, explozii, execuții, asta vroiau sa vadă la televizor barbații În putere, adolescenții, chiar și copiii; și destui bătrîni priveau. Jocurile pe calculator, mai toate, numai masacre. Norme morale și juridice reprimau porniri ancestrale; mai mult le comprimau; un joc era o eliberare. Jesper participase la unul real. Thomas și-a pus casca roșie, i se părea cea mai potrivită pentru Întîlnirea cu un războinic. Doar cei puternici rezistau În Legiunea Străină. Și Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
astfel de spaimă și devenea, În parte, o evoluționistă! Doamne, un alt Început? Poate chiar Pămîntul, cîndva, pățise una ca asta, păcatul ajungînd aici dintr-un alt Sfîrșit Ă?) al lumii. Din Ursa Mare sau din Scorpion veniseră, În vintre ancestrale, microscopici, Thomas și Adanil! Și alte milioane pe măsura lor! De-ar fi fost doar ei doi cuprinși de patimi, cuvioșii le-ar fi venit de hac de mult, tot pămîntul ar fi fost o catedrală, s-ar fi vorbit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
urletul mașinăriei, amestecat cu al său, viteza năucitoare, fumul frînau, poate, porniri bestiale, trupul lui Thomas era clădit pentru confruntări, lupte adevărate, bătăile la care participa uneori - Întrerupte de poliție tocmai cînd se Încingeau mai tare - nu epuizau complet pornirile ancestrale de vînător. Pe străzile din Copenhaga nu erau nici lupi sau urși, nici cerbi sau măcar iepuri, și nici În alte orașe. Prea multă vitalitate pentru un viitor profesor de etică. Ar fi rîs o săptămînă Thomas, două, dacă asta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că nu-l vezi pe cel de lângă tine. Îți spun eu cum e: bei cu sete și frică, în înghițituri mari, ca să-ți dai seama că încă mai exiști și nu ești singur. Bei compulsiv, îmboldit de fiorii fricilor noastre ancestrale: de întuneric, de singurătate, de frig, de moarte. Spre seară eram pulbere și-am făcut pipi pe hărțile de istorie și geografie, „numa’ așa, ca să fim siguri că suntem deasupra determinismului istorico-geografic”. Și eram, chiar eram. Mă gândesc la intelectualii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
observa când trage, încetișor, ușa după el. Se prinse, cu dreapta, de bara scării. Talpa groasă a pantofului pe prima treaptă de dedesubt. O treaptă obișnuită, da, ca la urcare. Căută chibriturile pe care le avea totdeauna la el, focul ancestral, salvarea. Primul băț nu se aprinse, bineînțeles. Mai încercă două, izbuti. Sub mica flacără de fosfor privi golul scării, da, era în ordine, ca la urcare. Bâjbâi, fără să mai aprindă chibrituri, un pas, încă un pas, treaptă cu treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de pe culoar desluși, în cele din urmă, un bilet lipit pe ușă. Căută, în buzunar, chibriturile. Dominic nu fuma, dar avea totdeauna la el o cutie cu chibrituri. Te poți trezi, cu criza asta deenergie, oricând în nevoie de focul ancestral. O mică foaie de carnet era prinsă în ușa apartamentului cu o pioneză mică, nostimă, chinezească, roșie. Se apropie mai mult, se aplecă să descifreze scrisul mărunt: Plecat în concediu. Anunțuri frecvente de acest tip pe ușile magazinelor, la dispensare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o poezie cu ajutorul intuiției metafizice prin două apriorisme: un apriorism înnăscut constituit de necesitatea armoniei pentru ființa umană și, aparent paradoxal, năzuința eliberării din sistemul limitelor, pe de altă parte, un apriorism "secundar", adică o matrice formativă, dobândită prin amprenta ancestrală a unei specificități etnice, la care se adaugă experiența vieții și a culturii privind un complex de factori: spațiul, timpul, conștiința valorilor. Armonia‚ condiția ontologică a lumii umane Omul este ființă a finitudinii, adevăr formulat de-a lungul gândirii filozofice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sau spirituală, că într-o anumită zi, la un anumit ceas a creat un anume poem. Întreg universul prin undele sale vectoriale conlucrează cu o anumită structura genetică rezultând acel poem. Ca atare, nu a fost un hazard că omul ancestral a scris o poezie sublimă: era necesitatea singurătății omului de a se deschide spre divinitate ca supremă complementaritate, astfel că poezia s-a născut cu necesitate din rugăciune; nu a fost întâmplător că apoi s-a scris o poezie clasică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe rând rege, apoi profet aici, pe pământ. Și după ce petrece doi ani în grota inițiatică, devine zeu. Prin urmare, fapt poate singular în istoria religiilor: zeul dacilor s-a născut în lumea omului, ca urmare a unei transmutații spirituale. Ancestralii noștri și-au creat aici pe pământ dumnezeul și apoi l-au așezat dincolo de stele. Nimic nu este aici hazard, ci perfectă logică a viziunii și faptelor consecutive. Și privitor la Luceafărul: este o întâmplare faptul că Eminescu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cum e cu înmormântările și când destinul a fost să mă lovească cu moartea lui Macatist soarta m-a ajutat și am aplicat tot ce învățasem la tinerețe și mai venea și ceva din sufletul meu, ceva ca din inconștient, ancestral, de la moși și strămoși, parcă știam de când lumea cum se făceau toate astea, cu pomenile, cu praznicile, cu tămâierile, cu cititul la câte zile se cuvine și tot tacâmul. Mi-a găsit Vandaxon un apartament chiar în poarta cimitirului, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
geam pentru a vedea ce se petrece dincolo de ziduri, vântoasele pălmuiau în joacă cocoșul de tablă, nepăsătoare la atenționarea brizelor umede ale nopții de a se potoli odată ca să nu tulbure sfatul bătrânesc al celor o mie de capete ale ancestralului care supuneau la vot hotărârile adoptate. Lumina candelei de-atunci. Prin gaura cheii se focaliza strălucitoare în clarobscur un mic far ce veghea tremurul îndoliat al umbrelor. Mama le privea cu nesaț din spatele ușii zăvorâte dincolo de care Mioara Alimentară aplica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sa. Porni în aval îmbufnat și greoi, sătul de antagonismul ivit în căsoaia Alimentarei. Era vânt afară. Gândire barocă, suna decodificat mesajul. Ceea ce înseamnă că Paravocile din Citadelă deveniseră Plurivoci prin automultiplicare, semn de independență și de rupere de Metavocile ancestrale de pe Planeta de origine, ridicate la o putere înspăimântătoare, răsfrântă în oglinda paralelă unde Mama era matroană și Mioara încarcerată, determinând dezavuarea urmașilor de Vocile originii lor. Și se așternu o tăcere dubioasă între Lumi, începând astfel prima pagina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rându-le, interesate de eveniment și, ca o undă de șoc, își transmiteau voința și adulmecând pe lași îi aduceau la realitate citând tare din clasicii fruntași ai suburbiilor Brăilei: Ia-l! Du-l! Hoooo! Pe el!". Cineva reaminti salutul ancestral al scursurilor Fanarului: Iaso! Toți se recunoscură între ei și cu nostalgie vorbeau de vremurile lui Gogeamitu, criminal, violator, hoț, dezertor, piroman, turnător, barbugiu, muncitor în slujba statului 38 de ore, 7 minute și 30 de secunde, pentru ca în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele zăreai venele, prin vene sângele, prin sânge virușii încărcați cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii de gară, manipulat de comenzile pierdute sau rătăcite undeva în ancestral, în care nu erau trenuri, dar se înfiripa psihologia de tren, un străluminat gând posibil al imaterialului palpabil cu gust și miros damnat de a fi precum leșul căprioarei la vânătoare, atârnând de o antenă de oțel din mașina vânătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Alimentară îl descifră ca fiind un simbol exprimat printr-o gură larg deschisă, în fundul ei văzându-se o gură deschisă și o alta mai mică, adică o mulțime descrescătoare de guri de șoarece într-o gură deschisă de șobolan. Angoasa ancestrală a acestui neam pândit de moarte de la -∞ până la +∞. Ceea ce o miră pe Mioara fu asemănarea celor două lumi, precum era sus, așa era și jos, adică rase diferite de rozătoare care viețuiau împreună, într-un conglomerat de orașe, țări, cetăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nenumărate ori târgul Bârlad și unele așezări din Moldova au fost trecute prin foc și sabie în urma năvălirilor barbare ale tătarilor,ale turcilor și ale leșilor. Cu umor poetul George Coșbuc ne istorisește în poezia sa „Cetatea Neamțului” aceste invazii ancestrale:„Leșii erau. Sobiesky-vodă\ Rătăci pe-aici prin văi,\ Căci atunci era la modă\ Vara când plecau la băi,\Regii meșteri în bătăi\Să și ia drumul încotrova\Totdeauna prin Moldova.” Dacă pentru istorici istoria se repetă,pentru poetul G.G. Ursu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
noapte, îmi spun, ăsta nu-i drum, e o lunecare-n poveste, în somnul cel bun, cusut, din loc în loc, la suprafață, cu sunet de clopoțel făcut din fum. strivită între trupul tatei și al mamei, două fuioare de căldură ancestrală, fumeg și eu și aburul propriei respirații mă doare. cristalizați în lumina albastră, ne-am putea preface în scrum, dispărând precum pasărea măiastră. dorința asemeni șarpelui, mi-aș dori să ies din mine, să mă înalț curată și ușoară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sune clopoțelul. —Du-te și deschide până nu vine mama, spuse fata. Pe Charlot îl cuprinse acea neliniște pe care o încearcă orice om când sună o sonerie în toiul nopții. Coborî încet scările privind țintă spre ușă. Teama aceea ancestrală izvora dintr-o istorie îndelungată și o experiență bogată acumulată în timp: crime vechi de o sută de ani, întâmplări din războaie și revoluții. Clopoțelul se auzi din nou, ca și cum omul de afară își dorea cu disperare să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ceară voie să se ducă la bar să bea câteva beri cu băieții. Iar mama era o habotnică care avea lumânărele roșii aprinse la icoana Sfintei Fecioare în fiecare dintre camerele micuțe, mucegăite, pline de șoapte și dantele. Din fericire, ancestralul cămin al familiei Hutchinson nu semăna deloc cu ceea ce-mi închipuisem eu. Demonstra o serie de influențe suburbane. Peste tot vedeai extensii ale camerelor sau alte transformări, aveau terase acoperite și un patio, cuptoare cu microunde, camere de filmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de mers. Toma era un bărbat cu picioarele pe pământ. Meseria lui îl făcuse să aibă de a face o mulțime de lucruri, care mai de care mai ciudate. De data asta însă simțea cum îl cuprinde teama. Toate spaimele ancestrale se trezeau în el, vrând să iasă la suprafață. La început crezuse că i se pare, dar apoi sunetul se auzi din nou. Cristi se opri și ascultă atent. Pe dalele de ardezie ale trotu arului din spate se târa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]