2,942 matches
-
Înstrăinați de tot, iubito,/ Alături ne aflăm în țara nimănui/ Sub cer de gheață"), Arătare, La nunta lumii, Merry Jungle, Requiem, Circul, Muzeu sau Tăcere. "Copii din eprubetă, Euforion,/ bolborosind o limbă stranie și neînțeleasă" prefigurează o lume infernală, a angoasei și a artificiului, cu profeți "înecați în pustiu", pentru ca vizionarul lor glas să fie pus la uscat, apoi științific întins pe laméle (Mythistorime II. Salvarea pare a veni din atitudinea culturală, acea "singurătate înconjurată de cărți", ce se opune universului
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
panica resimțită într-o biserică baptistă în mijlocul unor credincioși exaltați, pînă la neașteptatul sentiment de comuniune colectivă încercat la Paștele din 1992, la vizita regelui Mihai în București; de la cele două tipuri de spaimă fără chip - spaima în fața sfîrșitului și angoasa remușcării - pînă la formele iubirii omenești: iubirea de tată, iubirea de discipol, iubirea de îndrăgostit și iubirea de copil; de la cele două forme de satisfacție umană - bucuria dată de micile plăceri ale vieții și marea bucurie, atît de rară, a
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
lui Ernesto, concurând de pe o poziție considerabil dezavantajată atât la "mâna" frumoasei vedete, cât și la rolul de regizor debutant. Filmul amestecă aceste personaje și aceste istorii întrerupte și reluate, dragostea lor se spune în relație cu filmul, cu pelicula; angoasa, gelozia, speranțele și eșecul își găsesc o expresie cinematografică. În afara profesioniștilor cinematografului, Mateo și Judit, se află aspiranții, tânărul care utilizează voyeuristic camera furnizând tatălui gelos imagini compromițătoare ale trădării amantei, dar și Lena devenită actriță și intrând astfel în
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
în drumul meu erau niște lungani purtători de fustanele... Pasul lor era lent, măreț - aș zice - așa cum e totdeauna în Orient. Unii purtau pe cap fesuri albe, iar alții pălării femeiești mari de tragedie - cu aripi. Însă dintr-o dată o angoasă inexprimabilă mi-a copleșit inima. Acești oameni nu aveau ochi! Fusesem atent la ei: deja mă îngrijora privirea lor. [...] Am cugetat la amploarea întregii mele rătăciri, m-am așezat pe jos și am plâns amar...” (O călătorie în Elbasan). Alt
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
încărcate, prin urmare, Ordinele de zi transmise de URSS țărilor satelit, constrânse să respire în ritmul baghetei învingătorului suspicios, intolerant, decis să-și aplice și în țările învinse ingineria pretins antropocentrică până la capăt. Infuzia de psihologie întunecată se adăuga propriei angoase sociale a acestor țări, generată de loviturile date sistemului preexistent. Practica stalinistă, cu marea ei rețea de nuclee publice, în care se experimenta această psihoterapie socială, risca să devină o catastrofă a conștiințelor, dacă nu ar fi fost stopată la
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
aceea mi-a cîștigat adeziunea. Nu caută să-l disloce, să-l smulgă pe Tolstoi din epoca sa, dar nici să-l izoleze, totuși, între granițele ei. Elementele anticipatoare din piesa lui Tolstoi, acele raportări la "existențialismul" eroului, bîntuit de angoase și de setea de autodistrugere, sunt puse în evidență neostentativ. Ni se impun parcă de la sine. Pe de o parte piesa lui Tolstoi se deschide spectaculosului scenic, în evocarea mediului pitoresc de "la țigănci" (coruri, dansuri etc.), iar pe de
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
trage cortina apusului). Rezultatul: o precumpănire a certitudinii tranchilizante. Chiar atunci cînd intervin accente ale disconfortului, acestea sînt pe dată amortizate de context. Nimic grav nu s-ar putea petrece pe aria unei atari receptivități luminoase, incompatibile cu inhibițiile, cu angoasele poeziei curente: „cineva ascute un cuțit pe piatra din curte/ mustul a început să fiarbă în pivnițele întunecate/ și sîngele fostelor iubite e tot mai fierbinte” (Sub zăpada ce cade). În persoana lui Ion Cristofor avem a face cu un
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
documente sau din operă pentru a proba câteva dintre afirmațiile cele mai profunde care s-au scris vreodată despre prozator. În sanatoriu, Blecher descoperă că, departe de a fi instanțe pozitive, medicii nu fac nici ei decât să imprime noi angoase pacientului: „Dacă în momentul îmbolnăvirii doctorul apare ca un salvator [...], mai târziu prezența acestuia pare ostilă, iar chipul său este confundat cu cel al altor figuri ale autorității tiranice”. De aceea, notează mai departe criticul, „petrecerile bolnavilor descrise în romanele
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
reproșează că nu ăactionează: "Je ne connais pas d^autre bombe qu^un livre!" Dvs. ce părere aveți? În orice scriitor somnolează ideea singurătății? - "Ideea" (dar de ce ideea?!) "singurătății", cred că nu; a singularității, însă, da. - Singurătatea e tăcere, e angoasa, e (vorba lui Cioran) un "schisme du coeur". Cine, dacă nu-i singuratic din naștere (sau prin chemare, ca pustnicii de odinioară), și-o dorește cu adevărat? Nu mă gândesc, se înțelege, la solitudinea indispensabilă creației și, ca atare, autoimpusa
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
preocupat de tehnica lui Proust, este �sentimentul duratei�. Etajarea, superpozarea seriilor temporale, orchestrarea lor armonică. Totuși, subordonarea epicului, artificiilor formale, în ciuda plasticității detaliilor asociative (ca la Proust) lasă impresia unei neputințe de a surprinde în mod real existența. Timpul devine angoasa modernă. Curios, la un scriitor atât de modern, ca Faulkner, timpul totuși dispare, ca și mișcarea fizică. O zi din proza lui Faulkner: Era o zi cenușie, de fier, de același metal și de aceeași culoare, una din zilele fără de
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
a oferit, de curând, o carte majoră nu numai pentru literatura română: Jurnalul unui cântăreț de jazz, lansată, în premieră, în noiembrie 2013, la Târgul de Carte „Gaudeamus”. Primele două cuvinte sunt simptomatice pentru eroul Pascal - aluzie patronimică la filosoful angoaselor Barocului, Blaise Pascal: „Sunt singur...”. Dacă genialul matematician și fizician s-a retras la 31 de ani la Mânăstirea Port-Royal pentru a scrie celebrele antume Scrieri provinciale și postumele Cugetări, protagonistul lui Nedelcovici s-a ascuns, revoltat și intransigent, încă
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
a rămâne în viața asta: „... și iarăși gândul sinuciderii și al alienării au apărut în toată splendoarea lor. Înainte, când mă bărbieream și mă vedeam în oglindă, îmi spuneam: ’Să nu te sinucizi și să nu înnebunești’.” (p. 141) Moștenitorul angoaselor existențiale ale Barocului este rudă bună și cu alți „intransigenți și neadaptați” cum ar fi Ladima Danton ai lui Camil Petrescu, „oameni care văd Ideile” (adică Frumusețea, n. a.): „Ieri am scris două cuvinte: ‘tandrețe’ și ‘candoare’. Nu-i așa că sunt
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
Cercetătorii de la University College din Londra, au făcut un studiu prin care au dorit să înțeleagă de ce optimiștii se încăpățânează să țină cont doar de informațiile care vin în sprijinul punctului lor de vedere. Persoanele optimiste evită mai bine angoasele și stresul, însă prezintă probabilități mari de a nu recunoaște riscurile impuse de un anumit lucru și de a acționa în consecință, acest fenomen fiind rezultatul unei disfuncții a lobilor frontali ai creierului, potrivit unui studiu citat de Cercetătorii de la
E oficial: Optimiștii sunt nebuni. Cum au accelerat criza financiară () [Corola-journal/Journalistic/68717_a_70042]
-
a reținut atenția cel mai recent titlu publicat de Polirom, Apaneagră, 2011,173 p. (traducere impecabilă din limba engleză de Cristina Ilie), ce face parte din specia long short story, altfel spus acele cărți dense, puternice, ce se joacă cu angoasele noastre, urmărindu-ne multă vreme. Încă de la început trebuie să precizăm că nu este vorba de o intrigă cu suspans, ci de exact inversul unei bombe cu ceas, deoarece esențialul se petrece încă din primele pagini. Presimțim încă din primele
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
senzația de rău ce ne însoțește lectura. Există într-adevăr în această scufundare în genune o grea cumpănă a ființei umane, ce-i exasperează până și pe cei mai lucizi dintre noi. J.C. Oates ne pune față-n față cu angoasa noastră comună, și anume aceea de a ne vedea moartea cu ochii, în singurătate, într-un loc necunoscut, lipsit de orice reper, deci cu atât mai înfricoșător și fără scăpare. Condamnată, eroina se întreabă: „Oare așa am să mor? În
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
toate acestea, în cartea lui Gheorghe Crăciun, Trupul știe mai mult. Fals jurnal la Pupa Russa (1993-2000). Nici un element exterior nu este demn de atenția (scrisă!!!) a cunoscutului scriitor opzecist. Falsul jurnal este o carte a ideilor, raționamentelor, obsesiilor și angoaselor unui Eu destul de debusolat, care trăiește deruta semnelor tot mai vizibile ale îmbătrânirii trupului, pe fondul crizei literaturii de la începutul anilor '90. La prima vedere însemnările par făcute la voia întâmplării, gândurile sunt aleatorii, nu există o logică a notațiilor
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
este descoperit de poliție, anchetat și acuzat din nou de tentativă de viol și furt calificat. Din păcate, Leon nu este capabil să se explice, hipersensibilitatea sa îl izolează din nou în fața unor întrebări care ignoră inefabilul sentimentelor și al angoasei care le însoțește. Femeia află în instanță motivul prezenței sale în camera ei, dragostea, o dragoste care ia această formă grotescă, lipsită de virilitate, imposibilă. De data aceasta, Leon este exonerat de acuzația de tentativă de viol, Anna îl revede
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
emoționantă caracterizare, și vizionară bănuire a unui destin mai lung decât nedreptatea), și se trezește încolțită în chiar revistele la care colaborase. Nu mai are drept de semnătură și la traduceri i se impun „colegi”. Grijile materiale o macină, și angoasa că oricând cineva dintre cei dragi, dintre cunoscuți, ar putea fi inclus într-un lot și aruncat în pușcărie. Ea însăși trăiește, vreme de aproape doi ani, această experiență-limită, pe care o consemnează, în jurnal, strict ca fapt divers. Câtă
Fleacuri și nenorociri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2923_a_4248]
-
spiritului pur, "care sfidează totul". Altminteri spus pe cînd biserica e exoterică, mistica e endoterică. Doar că, trăirea mistică fiind refuzată ființei ca regulă generală, ființa e pusă în situația de-a recurge la religie ca la un "calmant al angoasei. Date fiind atari probe, ce s-ar putea ușor multiplica, am putea oare susține "necredința" autorului Scaunelor? Dar lucrurile nu sînt atît de simple. Ne dăm seama și din cele menționate mai sus că Eugen Ionescu e departe de-a
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
său natural, la care continuă totuși să tânjească, nu-și mai găsește armonia interioară, seninătatea și bucuria vieții, din pricina spargerii înseși a acestor valori în modernitate. Omul modern: cu suferințele lui, cu fantasmele lui, cu speranțele, cu dezamăgirile lui, cu angoasele lui. Copleșit de atâtea stări contradictorii (bărbat sau femeie) din Sub semnul Aspidei nu poate fi decât nefericit. Această observație majoră rezultă din parcurgerea amalgamată a ipostazelor de viață foarte diferite, prinse în tot atât de diferite modalități de expresie: narațiune, eseu
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
uman informația este codată analogic. Și nu digital, ca la calculator. Mașina, cu alte cuvinte, nu gîndește. Tot așa cum ceasul nu are noțiunea timpului. Deocamdată, roboții nu pot să rezolve - nici singuri și nici grupați - conflictele interumane. Și nici eternele angoase ale ființei umane, oricît de performante și de sofisticate ar fi ca aparate. Așadar, atenție la canalele de comunicare fiindcă poporul român s-a născut nu doar poet, ci chiar, mai nou, și artist. Altfel spus, răspunde și lucrează după
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]
-
trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă, ea încercînd mai degrabă să recupereze ceea ce nu s-a făcut la vreme și să se refugieze la adăpostul poncifelor, decît să construiască fără angoase și fără prejudecăți. Cele cîteva lucrări de for public care s-au ridicat pînă acum și care sînt, simultan, forme ale timpului și creații de mare anvergură, pot fi numărate pe degete: Discul lui Paul Neagu din Piața Televiziunii, Iuliu
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
anihilată discursiv (ceea ce întărește ideea contrară, a unei lumi bonome). O situație prototipică, fundamental comică, e aceea în care personajul agresat - pălmuit, de exemplu - răspunde printr-o perplexitate cognitivă; nervozitatea în crescendo se rezolvă comic, la Crăcănel, prin transformare în angoasă epistemică: „a! Asta nu poate rămâne jos... Eu, când îmi trage cineva palme... eu turbez!... cu dinții îl apuc, nu-l las nici mort până nu-mi spune pentru ce? pentru ce mi le-a tras? să știu și eu
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
în posesie, din punct de vedere al angajării morale și al filosofiei implicite, chipul artistului ia o altă înfățișare. Pictura devine o formă necruțătoare de luptă , ea se naște dintr-o evidentă spaimă de vid, exuberanța devine simptomul unei mari angoase în fața încremenirii și a morții, iar pata de culoare se transformă într-un vehicul al vieții care tinde să se manifeste exploziv, ca singură alternativă la neant. Pictînd pînze mari, suprafețe care se substituie realului însuși, Dan Bota încearcă o
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
în ce direcție mergi? În această carte despre Muntele din suflet ești "tu" sau "eu" sau "el" sau "ea". N-ai nume și nu faci niciodată parte dintr-un "noi". În lume nu există solidaritate. Nici în bucurie, nici în angoase, nici chiar în confuzie. Există numai suișuri, coborîșuri, ocolișuri, în singurătăți insuportabile. Și un bătrîn ce te îndrumă, criptic-înțelept și pythic-enervant. Și o bătrînă, în cu totul altă parte, ale cărei vorbe nu ai cum să știi de te avertizează
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]