5,110 matches
-
Maria) și, mai ales, o culegere de optzeci de predici care poartă numele lui Fulgențiu, dar nu sunt cu siguranță autentice; acestea au fost publicate în 1652 de Th. Raynaud. Aceste cicluri de omilii de diverse proveniențe, opera unor predicatori anonimi, atribuite unor personaje faimoase pentru că în acest mod li se asigura circulația ulterioară, sunt foarte frecvente în Antichitatea creștină târzie; cu un conținut lipsit de profunzime, în general, repetitive și banale, încă și mai puțin interesante sub aspect literar, sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el merită poate o atenție mai mare pentru că personalitatea sa depășește tiparele unui simplu biograf. Viața lui Fulgențiu, amintită de noi de mai multe ori, i-a fost atribuită lui Ferrando în primele ediții, dar în manuscris ne-a parvenit anonimă, de aceea această atribuire a fost pusă recent la îndoială. A fost scrisă după 535, adică după moartea lui Fulgențiu și aparține genului povestirilor hagiografice al căror protagonist este un episcop. Alegerea episoadelor narate e destul de interesantă din punct de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
defecte. Celălalt poem amintit de Isidor s-a pierdut: într-adevăr, nu pare să poată fi identificat cu cel intitulat Despre învierea morților și despre judecata Domnului care, așa cum am văzut mai sus (p. ???), a fost compus de un poet anonim în vremea regelui Trasamundus, adică cu cel puțin treizeci-patruzeci de ani înainte de Verecundus. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 93, 1976 (R. Demeulenaere); Verecundi Iuncensis, Carmen de poenitentia. Introd. text critic, traducere și comentariu de M.G. Bianco, D’Auria, Napoli, 1984. 5
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
amintim Cronica ilirului Marcellinus Comes, care a trăit în prima jumătate a secolului al șaselea la Constantinopole și care a continuat opera lui Ieronim cu perioada 378-534, cu o apreciabilă precizie a detaliilor; apoi așa-zisul Anonim Valesian, o operă anonimă constituită din două secțiuni, din care prima e scrisă de un păgân din secolul al patrulea care trăiește în timpul împăratului Constantin, în timp ce a doua parte e opera unui creștin antiarian care narează istoria domniilor lui Odoacru și Teodoric; este un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
novo de către autorii care le anexau la propriile tratate; celelate, mai ales cele de orientare calcedoniană, sunt înrudite între ele și depind probabil de surse comune, astăzi pierdute, în raport cu care aportul fiecărui compilator în parte e foarte limitat. Aceste surse anonime trebuie să se fi născut în timpul împăraților Zenon și Anastasius când era greu să iei apărarea Crezului de la Calcedon altfel decât prin trimiteri la tradiția Sfinților Părinți. Aceste florilegii s-au pierdut din diverse motive: au fost depășite de evoluția
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
I care conținea o reconfirmare a adeziunii la linia calcedoniană și sprijinea expulzarea lui Timotei Eluros din Alexandria. Fotie (Biblioteca, cod. 168) menționează 15 omilii ale lui Basilius (dar și „alte scrieri”); în PG sunt reproduse 41 (dintr-o ediție anonimă din 1662; în corpusul omillilor pseudoatanasiene mai sunt apoi încă șase atribuite în unele manuscrise lui Basilius), și altele au fost publicate ulterior sau sunt încă inedite. Nu există consens în privința chestiunii autenticității: nr. 38 (despre pogorârea Mântuitorului contra iudeilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca, de altfel, și celelalte scrieri pe care le vom aminti în continuare - este înțesată de citate din autori ecleziastici. Istoria Bisericii, publicată în 569 și atribuită de obicei lui Zaharia Retorul (opera fiind scrisă în realitate de un călugăr anonim care a folosit textele lui Zaharia), compusă în greacă și păstrată în versiune siriană, conține ample extrase din două lungi scrisori ale lui Timotei adresate Bisericilor din Constantinopol și din Alexandria prin care sunt demascați Isaia, episcop de Hermopolis, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
organizate în funcție de două modele principale de clasificare și precedate de prologuri în care sunt precizate scopurile fiecărei culegeri. Primul model e ilustrat de seria alfabetico-anonimă pentru că maximele sunt distribuite în funcție de Părinții cărora le aparțin, în ordine alfabetică, urmate de sentențele anonime repartizate pe capitole; această a doua parte a fost ulterior foarte extinsă prin adăugarea a zeci de maxime luate din diverse surse. Celălalt model de clasificare e sistematic; sentențele ce se referă la o temă precisă de viață spirituală au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autorul, sau cine sunt autorii acestor tratate? J. Lebon, într-un studiu publicat postum prin grija lui A. van Roey, l-a identificat pe autorul tratatelor în persoana acelui Marcian căruia îi sunt atribuite trei fragmente dogmatice cuprinse în Florilegiul anonim de la Edessa, scrise după 362 și, potrivit lui Lebon, înainte de 382; el ar fi identic cu acel Marcian preamărit de Teodoret (Istoria religioasă 3) și, potrivit lui Lebon, a fost călugăr în regiunea Chalcidiană și a murit prin 390. Într-un studiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Totalmente transcendentă, deasupra oricărei cunoașteri, divinitatea (pe care Pseudo Dionisie o numește de obicei Tearhie, „principiu divin”) este superioară oricărui nume; însă, în același timp, fiind cauza tuturor ființelor, poate fi slăvită cu toate numele. Așadar, este în același timp anonimă și polionomă („cu multe nume”). În cadrul transcendenței divine, unele nume se situează la nivelul uniunii adică aparțin divinității în întregul său (de pildă Bine, Frumos, Ființă etc.); altele se situează la nivelul distincției, adică se aplică doar uneia sau alteia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acord în privința semnificației imnului, în sensul că nu se știe dacă trebuie înțeles ca o compoziție care respectă normele unei versificații regulate, chiar dacă nu prozodice, cum era cazul poeziei de inspirație clasică (conform distincției amintite mai sus). Reamintim cititorului imnurile anonime din creștinismul timpuriu, cum sunt cele care se găsesc în Temeiurile apostolice (vol. I, p. ???) și cel cu care se încheie Pedagogul lui Clement din Alexandria; există apoi un pasaj, citat de Eusebiu (Istoria bisericească V, 28, 5), dintr-un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Tatălui în Faptele Apostolului Ioan, sunt de origine greacă. Rămânem cu impresia că mai frecvent au fost compuse imnuri în comunitățile gnostice decât în cele ortodoxe, însă acest lucru se datorează faptului că Biserica, din cauza apariției continue a unor imnuri anonime de-a lungul secolelor, lăsa rând pe rând de-o parte imnurile din epocile mai vechi sau nu le înregistra în scris și acestea n-au mai ajuns până la noi. Totodată, ierarhia ecleziastică n-a considerat întotdeuna că e bine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în vremea lui Efrem în Siria, deși conținutul lor eterodox nu era întotdeauna înțeles cum trebuie de creștinii mai puțin atenți. Printre primele imnuri creștine (care au fost apoi distruse rând pe rând fiind înlocuite cu alte imnuri, în general anonime) îl amintim pe cel care începe cu versul „Cristos a înviat din morți” și „Imnul candelei” care sunt atribuite prin tradiție martirului Atenogen, ca și „Slavă lui Dumnezeu în înaltul cerurilor”. Nici în aceste prime imnuri distincția dintre poezie și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numindu-le „poeți”. La drept vorbind, comportamentul creștinilor care se adunau în jurul lui Auxențiu nu are nimic liturgic: era vorba de reuniuni spontane și improvizate, la care nu participa nici un cleric; inițiativa lui Auxențiu trecuse probabil aproape neobservată în mijlocul mulțimii anonime din Constantinopol. Troparion-ul rămâne așadar o specie marginală a imnografiei chiar dacă e destul de vechi și el, adică anterior personajelor ale căror nume abia le-am menționat: într-adevăr, într-un papirus din secolul al patrulea au fost descoperite trei tropare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Constantinopol. Troparion-ul rămâne așadar o specie marginală a imnografiei chiar dacă e destul de vechi și el, adică anterior personajelor ale căror nume abia le-am menționat: într-adevăr, într-un papirus din secolul al patrulea au fost descoperite trei tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din liturghia lui Ioan Hrisostomul, și anume Imnul Heruvimilor și Participarea la cina mistică. În secolul al șaselea, în sfârșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stâlpnicul, în urma cutremurului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
eretică, din lumea greacă, și-a pus, în schimb, amprenta asupra spiritualității acesteia prin intermediul adaptării de către greci a formelor imnului, ale omiliei dramatice și, mai ales, a kontakion-ului” (Grosdidier de Matons). Imnul și kontakion-ul datează cam din aceeași perioadă (imnuri anonime au fost foarte răspândite încă din secolul al cincilea), iar kontakion-ul pare să fi apărut puțin mai târziu) și amândouă au avut un raport direct cu liturghia: imnul este o rugăciune sau o invitație la rugăciune, în timp ce kontakion-ul nu este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
strofei. Stilul e narativ pentru că evocă păcatul primilor oameni, iar tonul e sumbru și solemn. E vorba de o compoziție valoroasă în care densitatea expresiei și gustul pentru jocurile de cuvinte îl prevestesc deja pe Roman; avem impresia că autorul anonim al imnului și Roman ar fi urmat aceeași școală. Un alt imn este analog în ce privește conținutul și tonul: este intitulat Plânsul lui Adam sau Primul Părinte și aparține tot seriei de imnuri dedicate Postului Mare și penitenței. De această dată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sinopsis. Opera rezultată în urma acestei operațiuni de compilare a fost intitulată Istorie bisericească, precum celelalte, iar editorii moderni au definit-o ca „tripartită”, adică „alcătuită din trei părți”. În epoca bizantină, acestei Istorii bisericești i-a fost adăugat un compendiu anonim. Scrierea, tradusă în latină de monahul Epifanie din Mănăstirea Vivarium sub îndrumarea lui Cassiodor (p. ???) a cunoscut apoi o largă răspândire în Evul Mediu apusean. Continuarea Istoriei bisericești în trei părți purta tot titlul de Istorie bisericească și era alcătuită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
483-518 și critică lipsa de discernământ istoric a lui Basilius care, fără nici un criteriu, îngrămădea în text documente de toate genurile și în special scrisori ale unor episcopi. Fotie mai spune că Basilius ar fi fost și autorul unei scrieri anonime Contra lui Nestorios pe care ar fi folosit-o ca punct de pornire Ioan din Schitopole pentru cele douăsprezece cărți ale sale în care îi combate pe monofiziți (cf. p. ???). Despre celelalte opere ale lui Basilius avem informații doar de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așa) structura unui anume tip de comentariu, bazat exclusiv pe o serie de pericope exegetice de proveniență diversă, înșirate una după alta ca să formeze un fel de lanț, o catenă. Autorul unor astfel de catene (care, în general, a rămas anonim, chiar dacă unele au ajuns să fie recunoscute după numele unor exegeți) a preferat să comenteze pasaje izolate dintr-un text biblic prestabilit folosind opera exegeților dinaintea sa și alegând de la fiecare din ei comentariile adecvate pe care le-a pus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
perioada de mare înflorire a exegezei care începe cu Origen și ajunge până la Teodoret. Firește, pe lângă alcătuirea catenelor, continuă și scrierea unor comentarii tradiționale care nu aduc însă nimic nou și elaborează un material anterior. Titlurile și subiectele acestor catene anonime pot fi găsite în repertoriile specifice. Se bucură de un succes tot mai mare mai degrabă o altă formă literară care era practicată deja de multă vreme, aceea a „Întrebărilor și a Răspunsurilor” axate pe probleme cu conținut religios, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spațiul Bărăganului, copilăria petrecută la țară, strămoșii, tradițiile ce vin dintr-un timp imemorial, dar și vremurile noi în care activistul de partid schimbă viața la sate. Cu o trufie disimulată, G. se vede ca bard provenit dintr-o colectivitate anonimă, așa cum este și rapsodul popular. Baladele din Cariatida (1964) atestă încercări de desprindere de modelul literar al epocii. Temele satului, șantierului, muncii refăceau, de fapt, motivul întemeierii, al construcției realizate de giganții mitici. Ciclul Balada țăranului tânăr actualizează și motivul
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
șase dintre poezii au fost publicate în presă, G. a fost acuzat de plagiat. Acuzația a fost respinsă de autor, dar în volum el a recunoscut, prin tipărirea cu caracter cursiv, preluarea unor versuri din autorii chinezi (dintr-o traducere anonimă, apărută în 1924), susținând și prin titlul cărții că textele sale sunt replici. Scripturile (1983), ca și Cenușile, ar fi interpretarea unor vestigii arheologice (monede geto-dacice). Notele explicative completează, printr-un discurs amplu, evocarea „Daciei hiperboreene”. Joaca jocului (1984) și
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
în numărul 22/1959 reproducându-se și cuvântarea lui Nichita Hrușciov. Numai că, în ciuda înghețului ideologic instalat și a atmosferei de delațiune declanșate prin publicarea fragmentelor din romanul Pe muchie de cuțit de Mihai Beniuc, cu precădere a capitolului Marele anonim (29/1959), în care este ponegrit Lucian Blaga, viața literară refuză să se osifice complet, mai ales datorită activității unor critici tineri, care înțeleg să navigheze pe itinerarii proprii printre noile aisberguri. Este vorba de Matei Călinescu, Dumitru Micu, mai
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
Leipzig, 1915), paragraful despre poezia română este încadrat în capitolul despre lirica slavă. H. este însă mai aproape de caracteristicile și sensurile literaturii române atunci când se ocupă de opera unui scriitor anume (de pildă, Pastelurile lui V. Alecsandri) sau de creațiile anonime în proză (basme) și în versuri (balade), tinzând spre o mai mare autenticitate a judecății în comentariul critic și spre exactitate în alcătuirea versiunii germane. Ca exemple de reușită pot fi considerate traducerile baladelor Mănăstirea Argeșului, Erculean, Păunașul Codrilor sau
HAUSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287421_a_288750]