8,708 matches
-
spunând că, dacă autorul a Învățat limba gogoșilor săpate pe pietroaiele egiptene ce se cheamă obeliscuri, În schimb nu ăși cunoaște limba lui, și o să i-o dovedesc. O să mai spun că, În loc să ne vorbească de istorie naturală și de antichități, mai bine s-ar fi ocupat de viitorul Egiptului, de progresul civilizației, de posibilitățile de a uni Egiptul cu Franța care, după ce l-a mai cucerit și pierdut o dată, poate Încă să-l mai câștige cu ascendentu-i moral. Aici, niște
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
neîncrederi În lectură. Gilbert Își continuă lauda adusă criticii, afirmând că este mai greu să vorbești despre un lucru decât să-l faci, ia mai Întâi exemple din istorie, arătând că poeții care au descris faptele de vitejie ale eroilor Antichității au mai multe merite decât aceștia. În vreme ce acțiunea „Încetează prin impulsul care i-a dat naștere” și este „o concesie grosolană pentru Înfăptuire”, „lumea este construită de poet pentru visător”. În replică la Ernest care i-o Întoarce că, dacă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
poate să lege și un elefant. (Prin frumusețe și grație, femeia poate - mai ales când este mânată de orgoliu și ambiție - să fascineze și chiar să subjuge caractere bărbătești dintre cele mai puternice. Este cunoscută, În acest sens, isprava din Antichitate a Dalilei, care, plătită de filisteni să-l prindă pe puternicul lor rival Samson, l-a ademenit pe acesta și l-a fermecat cu nurii ei, iar apoi i-a tăiat părul, În care-i stătea toată puterea.) Spirit, glumă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fiecare zi”, în Renașterea, nr. 2, aprilie-iunie, pp. 21-22. Vernette, J. (1996), Sectele, Editura Meridiane, București. Vlachos, H. (1998), Psihoterapia ortodoxă, Editura Învierea, Timișoara. Vlăduțescu, Gh. (1974), Ereziile Evului Mediu creștin, Editura Enciclopedică Română, București. Vlăduțescu, Gh. (1978), Ateismul în Antichitate, Editura Enciclopedică Română, București. Vlăsceanu, M. (2003), Organizații și comportament organizațional, Editura Polirom, Iași. Wilson, B. (1970), Les sectes religieuses, Hachette, Paris. Zub, Al. (1998), „Teologie și politică în epoca regenerării naționale”, în Dacia literară, nr. 31, pp. 1-4. Viața
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
legate de folosirea apei pentru irigarea terenurilor (4.000 ani B.P., before present). În acest caz egiptenii au făcut o serie de însemnări cu privire la regimul Nilului deoarece calitatea recoltelor era determinată de mărimea și momentul producerii inundațiilor acestui fluviu. În Antichitate s-au făcut observații hidrometrice și în bazinele fluviilor asiatice AmuDaria, Zeravșan (aflunet dr. Amu Daria; izvorăște din Tadjikistan), Tigru și Eufrat etc.; în acest caz observațiile sunt legate de sistemele de irigare. Apar și primele ipoteze despre originea și
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
reprezentat tot timpul o importanță vitală. Primele fântâni pentru apă potabilă au fost săpate în Egipt și China antică. Cu toate că izvoarele erau considerate ca ceva sacru, geneza acestora, și implicit a apelor subterane, a incitat cele mai luminate minți ale Antichității și Evului Mediu. Aristotel susținea teoria condensării apelor subterane care producea cea mai mare parte din apa ce se scurge prin izvoare. Majoritatea filozofilor antici considerau că apa de mare este condusă prin canale subterane în munți, unde este purificată
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Corina Mihaela Gheorghiță Editura PIM Iași, 2008 Referent științific: 3 1. Compoziția apei În antichitate se considera că la originea tuturor corpurilor sunt patru elemente primordiale: aerul, apa, pământul și focul. Despre compoziția acestora nu se știa nimic, iar termenul element era net diferit de înțelesul lui actual. Compoziția apei a început să fie studiată
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
exemplu îl constituie apele roșii ale râului Tinto din sud-vestul Spaniei, în care se găsesc urme ale zăcămintelor miniere exploatate în acea Platforma petrolieră Alpha Piper, după explozia din 1988 (vezi lectura document de la sfârșitul capitolului) 67 zonă încă din antichitate. Apa conține cantități însemnate de H2SO4, dar este populată cu diferite specii de alge și bacterii consumatoare de sulf foarte bine adaptate mediului. Influența ploilor acide asupra dezvoltării plantelor Documentare În mod normal, ploaia într-o zonă nepoluată are pH
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
în 1953 manuscrisele a două importante traduceri, Istoria romană de Th. Mommsen și opera lui Sofocle. Amestec de romantism, parnasianism și simbolism, poezia lui tinde spre modelul clasic, ale cărui semne exterioare le pune în evidență cu o anume ostentație. Antichitatea romană este Mecca lui A., tărâmul spre care îl poartă destinul și imaginația (Viziuni antice). Este tărâmul poeziei, întrezărit, la modul simbolist, într-un absorbant „dincolo de orizont”. Instalat într-o Romă imaginară, poetul face, epicureic, elogiul vieții (Petronius către Eunyce
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
specialitate, din domeniile interesate care se ocupă de problematica migrațiilor, sînt cei de emigrație/imigrație, azil politic, refugiu, exil, apartitism, migrație sezonieră sau migrație internă. Mai mult decît atît, semnificația exilului s-a modificat În timp. Astfel, atunci cînd, În Antichitate sau În Evul Mediu, o persoană Încălca Într-un fel sau altul cutumele ori aducea un prejudiciu statului sau stăpînului său, aceasta putea fi trimisă pentru o perioadă sau pentru toată viață În exil. Asumat și definit ca o pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dinozaurului, de la care plecînd istoricii vor reconstitui, asemenea lui Cuvier, dinozaurul Întreg. Slujitorilor muzei Clio le-a fost făcut reproșul că nu se mai interesează de oameni, ci doar de arhive, primii fiind lăsați În seama etnologilor și sociologilor. În Antichitate istoria a fost la Începuturile ei o anchetă orală, iar astăzi profesioniștii domeniului, specializați pe secolul XX, au o anumită reticență, avînd dreptate L. Boia cînd observa că mărturia unui om viu valorează mai puțin decît un document. Același istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a ziarelor și revistelor, precum și extinderea gustului pentru lectură sunt subminate de superficialitate și de neadaptare la specificul național. A condamnat aspectele minore ale romantismului, pentru motivul că îndepărtează pe cititor de problemele vieții practice, și a recomandat studierea clasicilor Antichității greco-latine. Atras și de problemele limbii literare, a adus câteva contribuții la demonstrarea latinității limbii române și în stabilirea unor premise pentru formarea limbii artistice. A dedicat o cercetare specială dialectului românesc din Istria, contribuind la întemeierea dialectologiei noastre. SCRIERI
MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
unul în 1991). Articolele apărute în periodicele grecești au fost reunite într-un volum privind relațiile culturale româno-elene (1995). În activitatea didactică și științifică M.-H. se străduiește, pe de o parte, să facă înțelese valorile spirituale ale Greciei, din Antichitate până în contemporaneitate, iar pe de altă parte, urmărește relațiile româno-grecești și face posibilă, prin traduceri, cunoașterea în Grecia a unora dintre valorile culturii românești. SCRIERI: Umanistul Ștefan Bergler (1680-1738). Viața și activitatea sa, București, 1943; Bibliografia clasică în România. 1928-1939
MARINESCU-HIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288036_a_289365]
-
Juvenal (1928). După pensionare își continuă preocupările literare, dar volumul memorialistic Vin amintirile. Frânturi dintr-o viață și transpunerile din Tucidide (Războiul peloponeziac) și Seneca (Cercetări privitoare la natură) vor rămâne în manuscris. În lucrarea sa de referință, Figuri din Antichitatea clasică (I-II, 1929-1930), ca și în postuma Străini vestiți în luptele din Roma veche (1982), M. reconstituie portretele unor personalități ale lumii greco-latine pentru a contribui la promovarea clasicismului în România și familiarizarea marelui public cu universul Antichității. Bun
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
din Antichitatea clasică (I-II, 1929-1930), ca și în postuma Străini vestiți în luptele din Roma veche (1982), M. reconstituie portretele unor personalități ale lumii greco-latine pentru a contribui la promovarea clasicismului în România și familiarizarea marelui public cu universul Antichității. Bun cunoscător al epocii evocate, înzestrat cu intuiție istorică, cercetătorul preferă să confere un colorit viu expunerii, să întrebuințeze resursele fanteziei, nu să redacteze monografii erudite și aride, încărcate de aparat critic. Fără a falsifica cadrul istoric, el își dramatizează
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
arată mereu preocupat de accesibilitatea formulărilor menite să înlesnească difuzarea valorilor antice în spațiul românesc. SCRIERI: Germania lui P. C. Tacitus. Cercetare asupra izvoarelor, tendințelor și stilului ei, Craiova, 1914; Istoria literaturii latine. Epoca lui August, Iași, 1920; Figuri din Antichitatea clasică, I-II, București, 1929-1930; ed. Iași, 2003; Curs de istoria literaturii latine. Epoca ciceroniană, Iași, 1931; Răsfoind scriitorii clasici, București, 1942; Străini vestiți în luptele din Roma veche, pref. Lucian Dumbravă, Iași, 1982. Traduceri: Petronius, Satyricon, București, 1923; Juvenal
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
Răsfoind scriitorii clasici, București, 1942; Străini vestiți în luptele din Roma veche, pref. Lucian Dumbravă, Iași, 1982. Traduceri: Petronius, Satyricon, București, 1923; Juvenal, Satire, București, 1928. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 57, 68; Nichifor Crainic, „Figuri din Antichitatea clasică”, „Gândul nostru”, 1930, 5; I. Al-George, „Figuri din Antichitatea clasică”, CL, 1930, 2; C. Balmuș, „Figuri din Antichitatea clasică”, VR, 1930, 4-5; Călinescu, Ist. lit. (1941), 859, Ist. lit. (1982), 946; Th. Simenschy, „Răsfoind scriitorii clasici”, „Camenae”, 1943-1944, 1-2
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
Roma veche, pref. Lucian Dumbravă, Iași, 1982. Traduceri: Petronius, Satyricon, București, 1923; Juvenal, Satire, București, 1928. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 57, 68; Nichifor Crainic, „Figuri din Antichitatea clasică”, „Gândul nostru”, 1930, 5; I. Al-George, „Figuri din Antichitatea clasică”, CL, 1930, 2; C. Balmuș, „Figuri din Antichitatea clasică”, VR, 1930, 4-5; Călinescu, Ist. lit. (1941), 859, Ist. lit. (1982), 946; Th. Simenschy, „Răsfoind scriitorii clasici”, „Camenae”, 1943-1944, 1-2; Firan, Macedonski-Arghezi, 289-290; Maftei, Personalități, II, 164-165; Traian Diaconescu, I.M.
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
Satyricon, București, 1923; Juvenal, Satire, București, 1928. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 57, 68; Nichifor Crainic, „Figuri din Antichitatea clasică”, „Gândul nostru”, 1930, 5; I. Al-George, „Figuri din Antichitatea clasică”, CL, 1930, 2; C. Balmuș, „Figuri din Antichitatea clasică”, VR, 1930, 4-5; Călinescu, Ist. lit. (1941), 859, Ist. lit. (1982), 946; Th. Simenschy, „Răsfoind scriitorii clasici”, „Camenae”, 1943-1944, 1-2; Firan, Macedonski-Arghezi, 289-290; Maftei, Personalități, II, 164-165; Traian Diaconescu, I.M. Marinescu. Omul și opera, în Universitatea „Al. I. Cuza
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
publică în 1859 două broșuri, una cu balade și alta cu colinde, care sunt primele colecții de folclor tipărite în Transilvania. În prefața primei culegeri încearcă o periodizare a literaturii populare în funcție de evoluția istorică (balada, de pildă, ar data din Antichitate), constată unitatea culturală a românilor, identificând motive comune tuturor provinciilor. Colindele sunt considerate tot de origine romană, clasificate în religioase și lumești și distinse de cântecele de stea. M. a cules și multe informații despre datini, pe care le-a
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
a copilărit în satul Hâncești, unde a urmat clasele primare. După absolvirea gimnaziului din Chișinău (1893), a studiat la Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din Moscova, obținând diploma în 1899. A debutat în 1892 cu o serie de articole consacrate antichităților de pe malul Nistrului (în revista „Bessarabskii vestnik”) și și-a continuat activitatea publicistică în anii studenției, ulterior devenind cercetător în cadrul Academiei Ruse de Științe. La sfârșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului următor a fost trimis
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
specificul vechilor documente românești. Până astăzi își păstrează valoarea documentară voluminosul catalog, cu largi extrase din texte, Slavianskie i russkie rukopisi rumânskih bibliotek (1905), în care sunt descrise peste patru sute de manuscrise slavo-române și slave din Biblioteca Academiei Române, Muzeul de Antichități, Mănăstirea Neamț și din alte colecții, precum și câteva inscripții din mănăstiri și biserici. Cronicilor slavo-române, în special celei a episcopului Macarie al Romanului și celei a călugărului Azarie, le sunt consacrate studiile Slaviano-moldavskaia letopis monaha Azariia („Izvestiia otdeleniia russkogo iazâka
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
deopotrivă. O altă trilogie, cea „particulară”, urmărește „destinul contradictoriu al sublimității”. Sublimul în estetică (1983) este treapta teoretică, axată pe devenirile conceptului de la retorică la poetică, de la clasic la romantic, de la rigoare la suplețe sau, altfel spus, sublimul estetic în Antichitatea greco-romană, în secolele XVII-XX. Următoarele două volume sunt aplicări la universal și la național - Sublimul în artă (Un drum în cultura lumii) (1984), Sublimul în spiritualitatea românească. Temelii, edificări, împliniri (1987). Cultura română, o „cultură îndelung dominată de romantisme”, a
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
retorică pledantă, reușind să demonstreze în ce măsură traducerile reprezintă o componentă inalienabilă și în grad înalt semnificativă a oricărui univers literar național. Eșantionul autorilor tratați - selectați deopotrivă din proză, poezie, dramaturgie și teorie literară - este impresionant, începând cu marii autori ai Antichității, continuând cu Hölderlin, André Malraux, Mircea Eliade și Goethe, cu Thomas Mann, unul dintre marii săi favoriți, și ajungând până la latino-americani. Demn de tot interesul este destinul tezei de doctorat a lui I., publicată mai întâi în traducere franceză la
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
Liber, Victor Macri, Șt. Micu, Decius Mus, Roman Mușat, Dr. Emil Natan, Nergal, Noiac, Tom Popăiuș, Const. Popescu, Porte du Trait des Anges, Marin V. Preuțescu, Th. Săndulescu, Elisa Serea, Spătarul Milescu, Un student. Nuvelele lui I.-C., inspirate din Antichitatea elină (Din umbră... Moravuri antice, 1901) sau din viața lui Iisus Hristos (Pentru Cruce, 1903, Triumful Crucei, 1904) sunt un amestec de informație istorică brută (dar suspectă sub aspectul autenticității) și de literaturizare neîndemânatică. Pretențioasa încercare dramatică Legionarii Crucei (1904
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]