2,440 matches
-
sacrului, se bucură de o anumită autoritate în comunitate, în funcție de charisma de care dau dovadă. Marcel Mauss, în Teoria generală a magiei 202, arată că magicianul, de exemplu, trebuie să posede o serie de calități fizice, profesionale. Cercetările etnologice și antropologice atestă că cei mai predispuși spre actul magic, divinatoriu sunt: păstorul, fierarul, croitorul, frânghierul, preotul, cei care poartă stigmatul marginalizării (hoinarii, cerșetorii, negustorii ambulanți, căruțașii, vagabonzii); țiganii, persoanele însemnate (cele care posedă semne din naștere sau care au un handicap
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nu împiedică individul să gândească în manieră simbolică sau să accepte misterul din viața sa, după cum nu-l poate opri să fie o persoană religioasă. Referindu-se la acest fapt, discipolii lui Clifford Geertz subliniau că principalele obstacole pentru înțelegerea antropologică și etnologică sunt cele de natură spirituală, și nu culturală: "cultura furnizează mijloacele acestor interpretări, dar nu interpretările în sine"225. Așadar, dacă ne înscriem într-o logică reducționistă, de tipul "primitivul este superstițios și omul modern este un exemplu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
66 ani, Suceava). Unele definiții descriu simbolul ca pe o formă de experiență indirectă pe care o avem cu lumea. Despre reprezentarea unui obiect, a unor realități cosmogonice, dar și a unor experiențe proprii scrie și Gilbert Durand în Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală 271. În general, simbolul evocă lucruri imposibil de perceput direct și care depășesc realitatea imediată. Cum? Prin anularea coordonatelor spațio-temporale. Faptul este cu putință pentru că scrie Emil Cioran simbolul își are originea în eternitate
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de abordări teoretice care propun distincția religie populară religie savantă. O mare parte din analizele întâlnite operează o distincție clară între cele două forme de manifestare a religiosului în lume292. Michel Meslin 293, de pildă, identifică pe baza unor dispoziții antropologice imediate un set de particularități. Astfel, religia populară este antiintelectualistă, afectivă, pragmatică, în timp ce religia savantă este intelectualistă, birocratică și ideologică. Conform acestei tipologii, în religia populară divinitatea trebuie să fie apropiată, concretă și eficace. Divinitatea intervine în viețile oamenilor, le
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Dumnezeu își dezvăluie voința oamenilor și îi atenționează prin semne. Există, desigur, și o variantă mai cultă a sa, dacă ne gândim la practicarea și studierea divinației în istorie de către persoane recunoscute pentru preocupările lor științifico-filosofice. Mai mult chiar, cercetările antropologice atestă faptul că în comunitățile arhaice cei care erau învestiți cu harul divinării făceau parte din rândul "specialiștilor sacrului": șaman, magician, vraci, preot etc. Din perspectiva clasificărilor enunțate mai sus, divinația are un statut destul de ambiguu. Ea poate fi gândită
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
rural, divinația se mai practică într-o manieră tradițională, chiar ritualică. Până aici, nimic nu pare a fi surprinzător. Adaptarea în timp a vechilor practici divinatorii am interpretat-o din diverse perspective în capitolele anterioare (este vorba de abordarea sociologică, antropologică și hermeneutico-simbolică).Nu trebuie însă neglijată nici dimensiunea culturală și mediatică a fenomenului. Întrebările care se pun cu necesitate într-o astfel de situație sunt următoarele: mai este divinația o formă de cultură populară, străveche sau este doar o compilație
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cositorului cu ceea ce promovează site-urile de astrologie, cărțile de divinație și vrăjitorie existente pe piață. În primul caz putem vorbi de o serie de moșteniri culturale care, grație timpului, au suferit influențe, modificări și adaptări. De pildă, în filmul antropologic realizat în Rediu, județul Neamț, am prezentat tehnica topirii cositorului. Descântecul este însoțit aici de o serie de rugăciuni creștine 313, după care intervine gestul decriptării, al interpretării formelor cositorului, și al prezicerii. Toate acestea se întâmplă în condițiile în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fie studiat, chiar și în manifestările și versiunile sale mai puțin comode pentru știința modernă (cum ar fi cele referitoare la fenomenele divinatorii) pentru că exprimă socialul și subtilitățile naturii umane. ANEXA NR. 1 PRACTICI HERMENEUTICE TRADIȚIONALE: DIVINAȚIA ÎN COSITOR (FILM ANTROPOLOGIC) TRANSCRIEREA FILMULUI ȘI ANALIZA SECVENȚIALĂ ANALIZA SECVENȚIALĂ Secvența TRANSCRIEREA SECVENȚEI INTERPRETARE Secvența nr. 1 00.00-00.48 Este prezentat cadrul general al acțiunii, respectiv localitatea unde are loc filmarea (satul Rediu,jud. Neamț). Aici ne-am oprit asupra unor cadre
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
archaïque, Paris, Payot, 1966. DURAND, Gilbert, Science du l'homme et tradition. Le nouvel esprit anthropo-logique, Paris, Berg, 1979. DURAND, Gilbert, Aventurile imaginarului. Imaginația simbolică. Imaginarul, traducere de Muguraș Constantinescu și Anișoara Bobocea, București, Ed. Nemira, 1999. DURAND, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, traducere de Marcel Aderca, postfață de Cornel Mihai Ionescu, București, Ed. Univers Enciclopedic, 2000. DURKHEIM, Émile, La division sociale du travail, Paris, PUF, 1930. EDELMAN, Nicole, Voyantes guerisseuses et visionaires en France 1785-1914, Paris, Albin Michel, 1995. ELIADE
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Maffesoli, Le mystère de la conjonction, ed. cit., p. 68. 268 Ibidem, p. 69. 269 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, ed. cit., p. 407. 270 Georges Dumézil, Religion romaine archaïque, Paris, Payot, 1966, p. 571. 271 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, postfață de Cornel Mihai Ionescu, București, Ed. Univers Enciclopedic, 2000. O altă lucrare care îi poartă semnătura și care analizează legătura imagine simbol imaginar este Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
au dorit să ofere răspunsuri și să dea exemple. De remarcat este faptul că în timp ce pentru unele persoane funcționează două, maximum trei semnificații, pentru altele sunt valabile mult mai multe. 278 Modelul propus de lingvistică a făcut carieră în studiul antropologic. Claude Lévi-Strauss, în Antropologia structurală, ed. cit., dar și în alte lucrări ale sale, stabilește structura relațiilor de rudenie în comunitățile primitive plecând de la lingvistică. 279 Moshe Idel, Perfecțiuni care absorb. Cabala și interpretare, traducere de Horia Popescu, prefață de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ceea ce numim imaginar (""muzeul" tuturor imaginilor trecute și posibile produse sau care urmează să fie produse" p. 125) și imaginație simbolică (un "obiect absent reprezentat conștiinței de către o imagine, în sensul foarte larg al acestui termen p. 14). În Structurile antropologice ale imaginarului, ed. cit., Durand arată că deși primesc definiții diferite, imaginarul și imaginația simbolică coexistă și se manifestă în nenumărate situații. 328 Marc Augé, La guerre des rêves. Exercices d'ethno-fiction, ed. cit., p. 18. 329 Jeanne-Pierre Sironneau, în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Incivilitatea este într-adevăr gândită sub forma unei înfruntări între "barbari" și "civilizați", în care "necivilizații" s-ar împotrivi luminilor rațiunii și l-ar reprezenta pe "celălalt", adesea provenit din imigrație. Utilizările unui termen criminologic au glisat spre o calificare antropologică și totodată naturalizantă și stigmatizantă. Un alt pericol rezidă în folosirea excesivă a faimoasei "metafore a geamului spart": tentația de a descrie ca un mecanism ineluctabil trecerea de la o incivilitate la delincvență și la infracțiune, încărcând până la saturație cu un
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
rea dintre toate". Există un pericol al copilăriei, iar educația înseamnă ridicarea ființei umane la rangul de om, prin rațiune, cum sugerează Comte-Sponville, care urmează în această privință tradiția kantiană (Kant, 1981, 441). În numele acestei tradiții, al acestei nobile concepții antropologice, s-a dezvoltat un curent de "apărare a școlii" de presupusele barbarii care o amenință, curent de gândire care biciuiește cu mult talent derivele laxiste care ar fi dus școala la pierzanie și ar fi subminat autoritatea dascălului. Acest curent
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
așa cum este certificat la începutul secolului al XIX-lea în De Wailly*, este de "provocare la luptă", educația în sine și educatorii ar putea fi războinici în această luptă. Lupta împotriva violenței este atunci una cu înaltă semnificație morală și antropologică. Suntem de acord, însă n-am vrut să ne mulțumim în această carte cu abstracția unei violențe universale. Riscul unor asemenea generalități antropologice este de a determina o viziune naturalizată asupra fenomenului, care descurajează făcându-l fatal, co-esențial omului. De
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
putea fi războinici în această luptă. Lupta împotriva violenței este atunci una cu înaltă semnificație morală și antropologică. Suntem de acord, însă n-am vrut să ne mulțumim în această carte cu abstracția unei violențe universale. Riscul unor asemenea generalități antropologice este de a determina o viziune naturalizată asupra fenomenului, care descurajează făcându-l fatal, co-esențial omului. De aceea, dincolo de o disertație intemporală despre violență, ni s-a părut necesar să ne bazăm pe o reflecție actuală, care nu a ezitat
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cu regimurile cumulate ale socialului, politicului, ideologicului etc.Ă, este o prelungire a naturii ontologice și epistemologice, o extindere a corpului și a minții individuale, dar și o integrare mutuală a sistemelor hibride și colective. De pildă, pentru o perspectivă antropologică tehnoculturală, cursorul mouse-ului are rolul de a localiza utilizatorul în interfața cu design intuitiv, indicând atât prezența identității acestuia în realitatea fizică, cât și în lumea numeric-simbolică, iar mouse-ul este o metaforă a extinderii mâinii sau a expansiunii subiectivității. În
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și anormalitate sau între monstruozitate și naturalețe. Teoriile inteligenței și vieții artificiale sunt analizate, demontate și privite cu ochi critic, de la testul Turing la virușii electronici. Protezarea ființei umane este unul dintre procesele hipertehnologizării, analizat cu predilecție, ca o ipostază antropologică ce depășește cadrele înguste ale mecanologiei. Se ajunge astfel la o intersectare conceptuală între corporalitatea cyborgică și „mașinile dezirante” sau „corpul fără organe”, sintagme din filosofia deleuzo-guattariană rediscutate în noile contexte tehnoculturale. Atingând problematica dorinței, studiul se îndreaptă în direcția
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
automobil echivalează cu o tehnologizare a umanului, cu îmbunătățirea percepțiilor și a mobilității sale, însă sunt precedente și independente de cibernetică. Mecanologia pare, mai mult ca oricând, o încrengătură cu știința viului și a umanului, deschizându-se spre o perspectivă antropologică ce nu mai consideră tehnologia o simplă unealtă prin care se accede la nivelul superior al civilizației. Cyborgizarea subiectului uman nu este așadar procesul prin care omul folosește diverse instrumente pentru a deveni om (celebrul exemplu antropologic al mâinii care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
spre o perspectivă antropologică ce nu mai consideră tehnologia o simplă unealtă prin care se accede la nivelul superior al civilizației. Cyborgizarea subiectului uman nu este așadar procesul prin care omul folosește diverse instrumente pentru a deveni om (celebrul exemplu antropologic al mâinii care devine mână doar când folosește o unealtăă, ci este procesul prin care omul este reprezentat drept cyborg (cibernetică și organismă, prin protezare sau prin interfațare computațională, o ilustrare a ontologiei virtuale. Dacă unii teoreticieni afirmă că primul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fragilități care tulbură, cu monstruozități de tip science-fiction, dar și cu contingențe palpabile și cotidiene. 1.6. Infomedicinatc "1.6. Infomedicina" Infomedicina reprezintă astăzi una dintre disciplinele care relaționează corpul și tehnologiile computerizate și suscită numeroase controverse științifice, filosofice, psihologice, antropologice, sociale și etice. În primul rând, orientarea de față continuă un proces istoric început odată cu constituirea disciplinei anatomiei și cu dezvoltarea medicinii. Începând cu cercetările în domeniu ale Renașterii și continuând cu invențiile tehnologice ale modernității (dezvoltări care contribuie la
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ce este?” și „cum cunoaște?” ființa postumană, deopotrivă corporal, mintal și identitar, indiferent dacă este ipostaziată ca model cyborgic, avataric sau transgenic (transmutat genetică. Am văzut deja că aceste întrebări ontologice și epistemologice sunt dublate de o serie de chestiuni antropologice care vizează condiția umană în proximitatea alterității sau a celuilalt în numeroase accepții: întrupările biotehnologice, interregnurile sau multietniile care se manifestă pe Internet. În acest context, ontologia postumanului virtual nu înseamnă o desprindere de materia viscerală și percepțională a corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Astfel că, ceea ce pentru Deleuze și Guattari înseamnă conștiință schizofrenică a corpului, conștiință scindată între sine și fluxul lumii, pentru Merleau-Ponty înseamnă conștiință integră a subiectului în lume. În fine, dacă teoria fenomenologică poate fi interpretată ca exemplu al umanismului antropologic și psihanalitic, teoria psihologiei mașinice poate fi considerată fondatoare a postumanismului care traversează și întrerupe tradiția psihanalizei (umanist-freudieneă. Evidențierea punctelor divergente poate continua, însă ne oprim aici cu acest melanj teoretic. În continuare, formulăm din nou o analiză aplicată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aceste două accepții filosofice asupra corpului. Prezentăm, astfel, spațialitatea corpului în lumea virtualității ca fuziune organic-tehnologică între mintea și materia fizică a subiectului postuman. Avem de-a face cu un fenomen de întrupare relațională la nivel ontologic, dar și epistemologic, antropologic sau sociologic. Posibilitățile deschise de inteligența sintetică, computerele organice sau manipularea genetică sunt reunite în condiția postumană a conviețuirii dintre uman și mașinal, condiție care zdruncină credința în superioritatea ființei umane în univers, așa cum este aceasta moștenită din tradițiile umanismului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în spațiul virtual al tehnologiilor informațional-comunicaționale. Această problematică se presupune a apărea ca urmare a politicii de hiperreprezentare și de supraîncărcare informativă a lumii. Ca o contrapondere la acestă realitate existențială și culturală, am urmărit elaborarea unor posibile răspunsuri filosofice, antropologice, etice și artistice la provocările vulnerabile și la incertitudinile aduse de noile tehnoștiințe în viața și în societatea umane. O posibilă concluzie a acestor demersuri este că astfel de răspunsuri pot fi găsite în cadrul percepțiilor și experiențelor fenomenologice la întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]