3,180 matches
-
este aceea că atât culoarea cernelii cât și cuvintele sunt stimuli ce acționează simultan. Ambele sunt procesate împreună pe parcursul identificării stimuliilor, și ambele codifică înțelesuri cu privire la notarea stimulilor și a răspunsului ce trebuie generat. Deoarece ambele stimulări necesită răspunsuri diferite (apăsarea butonului verde ca răspuns la culoarea verde sau a butonului roșu ca răspuns la apariția cuvântului " ROȘU”) Keele a considerat că sursa interferării constă în răspunsul competitiv și în stadiul în care mișcarea este aleasă sau pregătită. Dar faptul că
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
D un „set de memorat”) urmate de una, două sau patru litere (ex. B,K,M,J). Dacă oricare din literele din setul de memorat era prezentă în înșiruirea de litere subiectul trebuia să răspundă cât de rapid posibil prin apăsarea unui buton inscripționat cu „DA”; iar dacă nici una din litere nu apărea trebuia apăsat butonul inscripționat cu „NU”. Subiectul avea însă de realizat una din cele două condiții. În condițiile așa zis „variat plănuite”, într-un pachet de încercări, o
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
ales se comunică. Pentru Arghezi, actul publicistic este totodată și unul literar, autorul scriind gazetărie ca și cum ar scrie literatură. Ceea ce omologhează textul jurnalistic în spațiul literar sunt ludicul (arta ca joc), expresivitatea și caracterul ficțional. Doar aceste texte scapă de "apăsarea timpului", cum ar spune G. Călinescu, și se așază cuminți într-o istorie a literaturii publicistice. Întâlnirea cu un autor ca Tudor Arghezi nu pare să fie deloc întâmplătoare. Opera publicistică a acestui autor a fost aleasă nu doar pentru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
analfabeții au acces la ea. Asta înseamnă să uităm că societățile aristocratice vezi Sparta au favorizat mereu oralitatea, la fel de improprie regulii de drept ca și imaginea. Videosfera slujește aristocrația banului și dăunează celei academice. Ea retrezește, în orice caz, o apăsare oligarhică pe care grafosfera republicană, prin școala laică și ziarul ieftin, o atenuase considerabil. Imaginea înghite economic litera precum peștele mare pe cel mic. Sunt de-ajuns un laringe sau o imprimantă pentru a articula sau publica un discurs, dar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
aromâni și meglenoromâni cu sensul de „gât“. Este de presupus că grumazul ar fi fost gâtul întreg, iar gușa numai partea lui anterioară sau laringele. În acest caz, verbul a sugruma înseamnă strângerea gâtului de jur împrejur, iar a sugușa, apăsarea laringelui până la sufocare. Așa s-ar explica și sensul pe care grumaz l-a primit în unele locuri, și anume „partea dinapoi, de la ceafă, a gâtului“, în opoziție cu gușă, partea dinainte. Gușă este un cuvânt pe care cei mai mulți lingviști
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aceasta din urmă va fi tratată separat). Ca semnal subiectiv al necesității obiective de alimentare, foamea este cunoscută prin necesitatea imperioasă a ingerării de alimente, asociată cu o stare de încordare generală și chiar de agitație, irascibilitate, senzație de gol, apăsare sau durere epigastrică, datorate contracțiilor în gol ale stomacului. În condiții de privațiune alimentară, foamea se accentuează în primele zile, însă cu timpul dispare. Consumul de alimente în cantitate suficientă duce la dispariția senzației de foame și înlocuirea ei cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
jderul să aștepte până ce noaptea avea să năvălească asupra codrului... Simțea un fel de primejdie. Jderul se ridică, ascultă nemulțumit o vreme, își scutură ciotul de coadă și, la ieșirea din pădure, se uită spre lizieră. Începu să ningă. Simți apăsarea geroasă a aerului iernii. Jderul nu-și pierdu timpul cu ocolișuri, cum îi era obiceiul, știa ca ninsoarea îi va acoperi urma. Din câteva salturi ajunse la liziera pădurii și se afundă în întunericul dintre trunchiuri. Începu colindul după pradă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fetei lui. „Pitpalac... pitpalac!“, o prepeliță îi frânse gândurile, ieșind dintr-un ogor, rămase o clipă pe mijlocul drumeagului, și dispăru într-un hățiș, de unde mai dădu glas: „pitpalac... pitpalac“ Din nou liniște... doar tropot de copite, rar, cadențat... Sub apăsarea grea a tăcerii, doar frunzele foșnesc. Prin minte, iar îi trecură imagini de la horă... După o cotitură, un iepure roșcat, dintr-un salt trecu drumeagul și se afundă într-un desiș de cătină. Se însera... La intrarea în pădure, ca să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
seama câți bani avea să cheltuiască pe mai mult nefolosita aparatură din bucătăria ei minusculă, pe iluminarea ideală a sufrageriei sau pe pernele de diverse mărimi ale patului său dublu. Dar știa că într-o zi avea să iasă de sub apăsarea datoriilor (la urma urmei, avea, spre mirarea ei, o slujbă bine plătită!) și îi plăcea să trăiască în Dublin, la doar cinci minute pe jos de gară și la puține stații de biroul ei din Centrul de Servicii Financiare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
săptămână, născuse o fetiță, Măriuca, care-i mai alinase dorul și-i înnegurase gândurile. „Dacă el nu s-a mai întoarce? Dacă înștiințarea era adevărată? Nimeni nu se întorsese de la Cotu Donului!” Așa petrecu Safta vreo doi ani, neîncredințându-și apăsările nimănui, muncindu-și pământul, fiind ajutată de Vasile și Dumitru, frații drepți ai bărbatului. Minunea de a-și vedea din nou bărbatul se îndepărta, ca și bucuria vieții, care se pierdea din trupul bicisnic al femeii. Pierdută în negrele gânduri
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
noastre, nu am pus viața noastră în scris, nu tot ce facem împreună se revarsă în text, nu am decretat niciodată ușa camerei mele închisă, nu a trebuit să-i cer să facă liniște pentru că scriu, nu am trăit împreună apăsarea marilor momente inspiraționale, când nimic altceva nu mai contează, nu am transformat scrisul în dictatură înăuntrul casei. Scrisul a fost mai degrabă ca un membru al familiei, un frate, un fiu, o soră, un tată în ultimă instanță, cu care
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
covor, clanța apăsată cu aceeași delicată grijă, de data asta nu e Corina, deși e ora la care, stau întins pe pat înfășurat în halatul de baie, am făcut un duș și o așteptam să-mi caute hainele în dulap, apăsarea pe clanță nu-i a Corinei, nici felul mai timid de a deschide ușa camerei, e tot o femeie, nu schițez nici o mișcare, cu brațul drept sub cap mă prefac că dorm pentru a prelungi cât mai mult acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să Înot pe fundul albiei Oltului mai mult de jumătate, ceea ce nu rezista nimeni, deși erau unii ce Înotau mult mai bine ca mine. De exemplu, Paul. Când eram la fundul apei, mă cuprindea o senzație de bucurie dată de apăsarea masei catifelate ce Îmi prindea Întreg corpul, presându-mi-l echivoc, Într-un masaj cvasierotic. Bucuria, rețin perfect senzația, se lega numai de corpul meu; o mângâiere subtilă, Începând de pe ceafă și prelungindu-se difuz pe umeri, pe brațe, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tot mai mult nimic... 25 septembrie 1964 M-ai auzit vreodată sporovăind despre una și alta așa, aiurea, fără să mă gândesc la nimic? Nu te mai frământa, nu vei găsi răspuns, niciodată nu m-ai văzut degajată de orice apăsare lăuntrică, de zbucium interior. Poate ți-am râs În hohote, În ritmul hohotelor de plâns care mă zbuciumau lăuntric. Poate ți-am zâmbit, ca să acopăr un fel de disperare ciudată, un fel de clarviziune halucinantă a deșertăciunii lucrurilor dragi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simfonie a luminii Începea să-mi răvășească ființa. Erau voci calde ce se rupeau din mine și plecau spre suprafață. Apoi, treptat, n-am mai auzit nimic, nu mă mai puteam mișca și simțeam că mă zbăteam să scap de apăsarea visului. Cineva a citit acest text și a făcut În stânga jos o adnotare cu litere minuscule: „la bibliotecă“.) 10 iulie 1965 Nimic nu-i mai putea opri rostogolirea ritmică a pașilor, grea. Panta devenea abruptă, răsuflarea i se tăia tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și io nu fac așa ceva decât dacă e chiar grav. Nu-mi puteți da ceva mai puternic pentru asta? Nici nu știu de ce m-am mai deranjat să-ntreb, serios, că știu că mereu o să fie-aceeași poveste cu greutatea și apăsarea, și cadrul meu care n-a fost proiectat să susțină atâta greutate câtă susține, și-așa mai departe. Măcar nu și-a mai scos pixu’ de data asta; când începe să-mi deseneze diagramele-alea cu articulații și prostii chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nalbă, mi-a făcut trupul să se cutremure de plăcere. Nu s-a mișcat, astfel că m-am aventurat mai departe și mi-am băgat arătătorul sub breteaua sutienului afundată bine în carne, mișcând-o ușor înainte și înapoi, savurând apăsarea fâșiei subțiri de material asupra degetului meu și simțind cum sânul uriaș e ridicat și cântărit când făceam asta. S-a foit un pic, mișcând canapeaua și punând arcurile la încercare cu schimbarea enormă de greutate, iar eu am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
bar, a dus-o acasă cu taxiul și, chiar înainte să ajungă, a tras-o spre el și a sărutat-o, unul dintre cele mai tandre și mai amețitoare săruturi din câte avusese parte vreodată. Combinase perfect buzele și limba, apăsarea ideală, doza necesară de pasiune. Și era clar că se baza pe o experiență solidă, fiind unul dintre cei mai cunoscuți și mai râvniți bărbați pe care ea îi cunoscuse. Cu toate astea, în ultimele luni începuse să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
după părerea lui, această carte — indiferent de subiectul ei — avea să fie într-adevăr un al doilea succes, sau totul era doar o fațadă? Putea fi atât de șarmant, de reverențios și de sclipitor pentru ca apoi — bam! — ca la o apăsare de buton să redevină ticălosul îngâmfat de care vorbea toată lumea. Se uită la ceas și văzu că mai avea o oră până să se cazeze la hotel, așa că, după ce luă o înghițitură de Bloody Mary uitându-se cu jind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai bătrîni muriseră În cursul nopții. La vreo trei metri mai departe, doamna Wentworht, care jucase rolul lui Lady Bracknell, zăcea În rochia ei de stambă decolorată, uitîndu-se la cer. Alții erau Înconjurați de mici bălți de apă formate de apăsarea trupurilor lor În iarba moale. Pe Jim Îl durea brațul de atîta pompare. Așteptă ca doctorul Ransome să sară din camionul sanitar și să se ocupe de domnul Maxted. Totuși, cele trei camioane părăseau deja stadionul. Capul cenușiu al doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care se lipește pe trupul de fontă al sobei din biserică și chipul acela care Îți surâde din tavan. Doar ție, clasă nemuncitoare. Momentele de relaxare când te simți ca și cum ai cuprinde În tine greutatea Întreagă a acestei lumi. O apăsare colosală, binefăcătoare care Își sporește În fiecare clipă intensitatea până când poate deveni sufocantă, ucigașă. Și atunci, această spaimă subțire ca peretele unui balon de săpun se sparge și apăsarea reîncepe ca o trecere printr-o infinitate de lumi. Înfășurat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca și cum ai cuprinde În tine greutatea Întreagă a acestei lumi. O apăsare colosală, binefăcătoare care Își sporește În fiecare clipă intensitatea până când poate deveni sufocantă, ucigașă. Și atunci, această spaimă subțire ca peretele unui balon de săpun se sparge și apăsarea reîncepe ca o trecere printr-o infinitate de lumi. Înfășurat ca un cocon, cu mâinile lipite de corp, fără putința de a le mișca după voie, fără putința de a-ți atinge fața ca să te scarpini. Nu ai putința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și Italia. În disputa dintre tine și dentist, a câștigat dentistul. Tu ai fost biruit, ai căzut În ghearele lui. Foreza piuitoare ți-a intrat În măsea și În gaura aceea a fost introdus cu migală și scule fine, prin apăsare, un pansament cu arsenic. Simți În gură un puternic gust de cuișoare, aspru, pișcător. Plescăi din limbă și te uiți fioros la ceas, care Îți arată că mai ai În față un timp Îndelungat de așteptare, până ai voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să se joace gândindu-se la asta. Era fericit. Era fericit că o găsise, În sfârșit o găsise, Îi văzuse vioara așezată pe pianul din camera hotelului (cine o fi adus pianul ăla acolo?) și atunci simțise În piept o apăsare, o sfârșeală, sfârșeala căutării de o viață și a Împlinirii ei. Niciodată nu fusese fericit la mare. Demult, primul lui contact cu marea a fost neprielnic, la Vasile Roaită era carantină și el trebuia să stea ascuns În curtea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dupa ora Închiderii. Ronnie și Chanel se aflau În micuța bucătărie a magazinului. În secunda În care le-a văzut pe cele două Împreună, a intrat În panică. După ce le-a salutat, s-a uitat după semne de supărare și apăsare pe fața lui Chanel, dar nu era nici unul. De fapt, arăta chiar foarte veselă. Mai mult, În timp ce Ronnie pleca, Chanel i-a dat un pupic și a Îmbrățisat-o călduros. —Mulțumesc atât de mult, i-a spus lui Ronnie. Discuția asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]