7,447 matches
-
școală. Se putea observa cum un elev poate descrie verbal foarte bine părțile unui aparat și modul său de funcționare, dar pus în fața sarcinii de a monta acest aparat dezmembrat, să nu se poată descurca nicicum. Această lipsă de legătură aparentă cu realitatea provenea tocmai din structura activității depuse de elev. El asistă pasiv la ce spune profesorul Ă cel mult ia notițe. Preocuparea sa este de a putea reține și reda conținutul lecției. Însă această orientare intelectuală nu concordă cu
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
se comporte în așa fel încât să confirme expectanțele inițiale. Potrivit lui Robert Merton, „autorealizarea profețiilor este la început o definiție falsă a situației, ce produce un nou comportament, iar acesta, la rândul său, determină concepția inițial falsă să devină adevărată. Aparenta validitate a unei astfel de profeții perpetuează eroarea. «Profetul» va invoca fapte prezente pentru a dovedi că a avut dreptate de la început. Logica socială poate avea astfel de efecte perverse” (Merton, 1948, apud Cooper, 1983). Psihologia socială cognitivistă a arătat
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
intitulat ideologia creativității și vizează semnificația socială și riscuri potențiale ale originalității și individualismului în contextul conformismului față de autoritate și al menținerii ordinii sociale. Modelul științei raționale a fost întotdeauna formal din punct de vedere argumentativ și a păstrat o aparentă distanță față de implicația cotidiană a cercetării. Pe de altă parte, deși semnificația religioasă și seculară a creativității a fost amplu dezbătută anterior, ideologia creativității comportă relevanța definirii naturii umane și a condițiilor sociopolitice. În timp ce științele naturale și inventatori pragmatici precum
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
dezvoltate pe tema creativității depind de metodologia psihometrică - măsurarea directă a creativității și/sau presupusele sale corespondente la indivizi. Într-adevăr, practic toate studiile despre creativitate fie se bazează pe metode de natură psihometrică, fie iau naștere ca reacție la aparentele carențe ale evaluării creativității. Astfel, studiile psihometrice asupra creativității întreprinse în ultimele decenii au format temelia concepției actuale despre fenomenul creativ. Cu toate acestea, abordarea psihometrică este considerabil mai complexă și mai cuprinzătoare decât afirmă criticii (și mulți dintre adepții
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1980) pare destul de convingător, față de validitatea predictivă și discriminatorie a testelor de gândire divergentă atitudinile sunt împărțite (cf. Bachelor, 1989; Clapham, 1996; Cooper, 1991; Fox, 1985; Renzulli, 1985; Rosen, 1985; Thompson și Anderson, 1983). Validitatea predictivă a testelor 1 și aparenta susceptibilitate manifestată față de consecințele administrării, etalonării și învățării testelor de gândire divergentă reprezintă subiectele controversante. De exemplu, omogenitatea eșantionului în funcție de performanță sau capacitate poate influența rezultatele pentru că valorile psihometrice superioare sunt atribuite, în general, eșantioanelor de copii dotați sau supradotați
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
predilecția pentru ideație, tendința de a [nu] adopta prematur o poziție critică față de idei; valorizarea ideilor noi, stereotipurile indivizilor creativi, lipsa de timp pentru idei noi). Numărul cercetărilor despre atitudinile creative în domeniul educației și psihologiei este, probabil, restrâns din cauza aparentei lor inaplicabilități. TEORII IMPLICITE. O aplicație relativ recentă și interesantă a metodelor psihometrice centrate pe persoană o reprezintă evaluarea teoriilor implicite ale creativității. În general, teoriile implicite sunt create din concepțiile persoanelor neinițiate despre anumite constructe. De exemplu, studii ale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Un număr considerabil de cercetători și educatori împărtășesc opiniile lui MacKinnon și Runco referitoare la importanța produsului creativ (printre care Taylor, 1960; Treffinger și Poggio, 1972; Wallach, 1976). În realitate, importanța acordată produsului creativ a luat naștere ca răspuns la aparenta nevoie de criterii externe la care cercetătorii să poată raporta alte metode de măsurare a creativității în scopul stabilirii validității lor. Însă un criteriu absolut, incontestabil de evaluare a creativității nu a fost încă descoperit, fapt care a dus la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ulterioare ale naturii disparate a cercetării psihometrice de creativitate sunt exprimate în criticile frecvente aduse testelor de gândire divergentă din partea adepților altor abordări psihometrice. De exemplu, Amabile (1982) și Baer (1993b, 1994c) critică tehnicile de evaluare a gândirii divergente pentru aparenta lor invaliditate și recomandă în schimb procedurile de evaluare consensuale și evaluarea comisiilor de experți. În contrapartidă, Crammond (1994) susține că evaluările experților ridică numeroase probleme și propune îmbinarea formelor diferite de evaluare a creativității. Hocevar (1981) și Wallach (1976
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
testelor, instrumentele specifice întrebuințate pentru măsurarea inteligenței și creativității și alți factori. Unii cercetători sugerează chiar că metodele statistice utilizate în analiza datelor creativității și a inteligenței influențează direct rezultatele (Cronbach, 1968; Hattie și Rogers, 1986). Cu toate acestea, confuzia aparentă ce planează în jurul relației creativitate-inteligență nu este atât de alarmantă precum pare la prima vedere. Teoriile și instrumentele destinate explorării constructelor cognitive nu sunt medii inflexibile și desigur că instrumentele și teoriile specifice creativității și inteligenței nu fac excepție de la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și la cei cu performanțe superioare (Runco, 1986c) și numai atunci când indică performanța în domenii specifice (Hocevar, 1981; Milgram, 1976, Runco 1986b). Gardner (1988b) constată dependența autoevaluării de comportamentul creativ, iar Torrance, Ball (1984) și Runco (1986b) au compensat această aparentă deficiență a propriilor cercetării ajustând formal concluziile lor. O critică apărută în deceniul trecut se adresează influenței specificității sarcinii asupra măsurării creativității. Baer (1994a) le recomandă pedagogilor o prudență maximă față de testele de gândire divergentă din numeroase motive, dintre care
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de planificarea inițială. Aceste producții temporare pot lua diverse forme, ca, de exemplu, propuneri de proiecte, schițe sau chiar vise. Când Picasso s-a hotărât să picteze Guernica, a făcut mai întâi o schiță sumară a compoziției sale. Într-o aparentă contradicție, Picasso a afirmat că „prima «viziune» rămâne întotdeauna intactă, în ciuda aparențelor” și puțin mai târziu susține că „o pictură nu este gândită și planificată dinainte. În timpul creației, ea poate fi schimbată pe parcursul schimbării gândurilor” (Arnheim, 1962, p. 30). Putem
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
atenția localizării caracteristicilor psihometrice ale celor două variabile de criteriu majore recunoscute de istoriometriști. În primul rând, unii istoriometriști au examinat productivitatea creativă pe parcursul vieții. Pe lângă eforturile de a dovedi că acest indicator comportamental se bucură atât de o validitate aparentă substanțială, cât și de o fidelitate remarcabilă (Simonton, 1984h, 1991a, 1991b, 1992b), cercetătorii au distins câteva principii teoretice aparte de distribuție (Dennis, 1954a, 1954c; Lotka, 1926; Price, 1963; Simonton, 1988c; cf Martindale, 1995; Zusne, 1985; Zusne &Dailey, 1982). Mai precis
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
analiștilor care să le evalueze. Calculatoarele individuale au fost adoptate pe scară largă înainte de a exista o tradiție și un grup de experți capabili să decidă care este bun și care nu. Însă, în aceste cazuri, absența contextului social este aparentă, nu reală. Freud, care era implicat în domeniul deja existent al psihiatriei, nu a făcut altceva decât să-i lărgească limitele, până când contribuțiile lui conceptuale au ajuns de sine stătătoare, ca domeniu separat. Iar prima arie de specialitate din psihanaliză
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
În special despre Aurel Voinea), publicația editată de Banu menționa doar rareori rezultatele obținute de colegii lui Banu de la Cluj, la fel cum Buletinul Eugenic și Biopolitic publicat de Moldovan ignora aproape total mișcarea eugenistă din București 69. Motivele acestei aparente reticențe de a colabora, În ciuda interesului similar pentru eugenie, pot fi găsite În interesele regionale diferite, atât politice, cât și - mai ales - profesionale. Banu a publicat și el un număr mare de studii ample de eugenie, fiind preocupat În special
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
probabilitate a unei implementări corecte, și nu În termeni de identificare și izolare a amenințărilor fatale la adresa sănătății națiunii. În același timp, el consideră și că sterilizarea este justificată de „argumente de natură biologică șștiințificăț”106. Banu prezenta o interpretare aparent nepartizană a teoriilor rasiale, respingând argumentele unor autori precum Chamberlain și Rosenberg, pe care le considera rasiste și neștiințifice, dar acceptând „o definiție somatică a rasei” ca fiind o colecție de caracteristici biologice particulare, stabile (ereditare), cum ar fi grupa
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
doar potențială de asigurare a sănătății viitoare a națiunii. Eugeniștii Își asumaseră ca imperativă necesitatea de a direcționa programele eugenice mai ales către țărănime, nu doar pentru a permite acestei populații să Își materializeze potențialul, ci și ca să contracareze tendința aparentă de migrație către oraș și factorii disgenici cu impact crescând la sate, de la alcoolism până la tuberculoză și sifilis. O altă preocupare importantă a eugeniștilor se lega de infuzia de politicieni profesioniști la sate, care le făceau promisiuni false țăranilor și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
așa cum Își doreau eugeniștii, corporatist și practic. Pentru că majoritatea eugeniștilor erau Însă ei Înșiși profesori ferm convinși de capacitatea educației de a schimba comportamentul indivizilor și de a stimula progresul, mișcarea a adoptat, În general, o perspectivă care depășea contradicțiile aparente dintre convingerile mendeliene și, În același timp, Încrederea neolamarckiană În puterea educației. Pentru scopul justificării rolului prioritar al educației În realizarea tranformărilor sociale, eugeniștii au argumentat că trăsăturile biologice, precum personalitatea, caracterul moral sau inteligența, deși erau În mare măsură
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de gen. O tabără diferită a mișcării eugeniste susținea că „Nu există deosebire de inteligență Între băeți și fete” 32. Alexandru Roșca, psiholog al Universității din Cluj, a oferit o analiză sofisticată a factorilor culturali care stăteau la baza diferenței aparente dintre inteligența femeilor și cea a bărbaților. Argumentul său pleca de la observația că femeile reprezentau o minoritate extrem de restrânsă numeric printre mințile luminate ale trecutului. De cele mai multe ori, continua Roșca, femeile Își câștigaseră locul În istorie datorită „Frumuseței lor, o
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a Întregii populații”8. Este important să subliniem că, la acel moment relativ timpuriu În cariera sa, Moldovan trata problema sănătății publice Într-un mod mult mai inclusiv față de diferite grupuri sociale decât În lucrările sale ulterioare. Autorul rezista conștient aparentei nevoi de a nominaliza grupurile ce amenințau sănătatea națiunii, poate și pentru că organismul din care făcea parte, Consiliul Dirigent, era doar un partener recent al nou-creatului Regat unit. Oricare ar fi fost motivele sale, demersurile timpurii inițiate de Moldovan aveau
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
umană și din faptul că este însoțită de vorbire. În limbajul lui Pareto, ele sunt echivalentul a ceea ce se numește, de obicei, ideologie sau teorie justificativă. Sunt mijloacele diverse, de ordin verbal, prin care indivizii și grupurile dau o logică aparentă unui anumit fapt care, de fapt, nu o are sau o are, însă nu atât cât ar vrea actorii să ne facă să credem. Studiul derivațiilor în Traité de sociologie générale comportă mai multe aspecte. Putem, într-adevăr, să examinăm
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
continuitatea oligarhiei odată ce aceasta s-a constituit. Continuitatea implică totuși o formă de legitimitate. În această privință, Pareto și Mosca se situează în aceeași perspectivă. Ideea lor comună este aceea că e foarte important să se facă distincția între trăsăturile aparente ale unui regim și caracteristicile sale reale. La Mosca, această idee duce la o critică a clasificării aristotelice a regimurilor politice. Pentru el, puterea aparține unei minorități, dar este repartizată unei „serii întregi de subiecți mai numeroși decât cei care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
discuții în zilele noastre, existența unui „complex dominant” a caracterizat multă vreme regimul comunist din Uniunea Sovietică. O „formulă politică” înglobând un ansamblu de prescripții ideologice referitoare la organizarea vieții economice ar conferi un rol conducător Partidului Comunist. Astfel, monolitismul aparent era menținut prin adeziunea formală la ideologia de stat (Coenen-Hunther, 2000, pp. 136-137). A rezultat din ea teoria troțkistă a apariției unei noi clase cu caracter birocratic. Cu toate acestea, când „formula politică” sovietică și-a pierdut credibilitatea, s-au
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în ierarhii. În Franța, tentația de a înlocui descrierea elitelor recunoscute cu o căutare neîncetată a unor elite demne de acest nume rămâne mare. Parabola lui Saint-Simon este tipică pentru atitudinea care constă în a opune elitele „veritabile” de cele „aparente”. Elitele aparente sunt definite prin criterii obiective de poziționare, considerate ca fiind reale sunt cele care îndeplinesc funcții considerate esențiale. În cazul Franței, poate fi susținută ideea că reticența în privința admiterii poziției ca pe un criteriu de apartenență la o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
În Franța, tentația de a înlocui descrierea elitelor recunoscute cu o căutare neîncetată a unor elite demne de acest nume rămâne mare. Parabola lui Saint-Simon este tipică pentru atitudinea care constă în a opune elitele „veritabile” de cele „aparente”. Elitele aparente sunt definite prin criterii obiective de poziționare, considerate ca fiind reale sunt cele care îndeplinesc funcții considerate esențiale. În cazul Franței, poate fi susținută ideea că reticența în privința admiterii poziției ca pe un criteriu de apartenență la o elită este
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mod absolut. În măsura în care se înscrie în timp, dominația unora de către ceilalți este totuși un fenomen relațional. Ea comportă într-adevăr un element de legitimitate care nu poate apărea decât dintr-o acceptare cel puțin tacită a dominației de către dominați. Privirea aparent dezabuzată (dar, mai ales, profund realistă și lucidă) pe care o aruncă teoreticienii elitelor asupra ordinii sociale și asupra devenirii ei are incontestabile afinități cu curentul formalist din sociologie. În această optică, moștenită de la Georg Simmel, ne este posibil să
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]