2,765 matches
-
ridicolă, dar fatală...”. În ajunul unei eventuale „mari” apocalipse, Occidentul va fi acela care, cu minunata tehnologie de care dispune, cu extraordinarii lui specialiști, cu mijloacele sale financiare, va putea salva omenirea. Dar dacă ceea ce ne amenință este o mică apocalipsă, contați pe Europa Centrală și de Est! Vă vom învăța, rapid, tehnica de a trăi cu puțin, de a valorifica Ersatz-ul, de a savura nimicul. Bucurii negative Alături de bucuriile minimale, cetățeanul din Est avea parte și de o sumedenie de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
abis (2); ceață (2); curaj (2); fantome (2); frică (2); greu (2); groază (2); închis (2); înfricoșător (2); înnorat (2); necunoaștere (2); nelimitat (2); obscuritate (2); răutate (2); tristețe (2); umbră (2); vise (2); ziuă (2); absolut; fără aer; alee; apocalipsă; ascuns; atenție; ban; bau-bau; beci; cafeniu; cameră; casă; cămin; ceață neagră; claustrofobie; în clădire; coșmar; cuplu; demon; dezorientare; disco; extrem; femei; fioros; fricos; frumos; frustrare; gol; gravitație; greutate; Hades; haios; horror; inconștiență; încercare; încețoșat; întunecat; lumina; luminat; lumini; lipsa luminii
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); natură (2); negru (2); nimic (2); nor (2); particulă (2); poluare (2); pudră (2); sare (2); slab (2); stele (2); tristețe (2); țărînă (2); uitare (2); urît (2); vechime (2); acasă; accident; fără aer; în aer; afară; amintiri; anotimp; apocalipsă; Ariel; astru; bani; bibelouri; bun; capră; căldură; cămin; căruță; ciment; cîmp; cretă; curaj; curajos; curată; dăunător; de; demult uitat; demult; desert; destin; deșert; detergent; dezastru; distrugere; distrus; drog; drum de țară; de pe drum; dulap; pe dulap; element; eu; făină; ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
militari (2); nedorit (2); negru (2); neînțelegere (2); neînțelegeri (2); și pace (2); panică (2); pradă (2); puternic (2); răzbunare (2); țesut (2); Ucraina (2); veteran (2); act strașnic; adrenalină; Afganistan; agitație; agitații; agresivitate; alb-negru; altercații; amar; amic; amintire; amuzament; apocalipsă; artă; arunc; ață; bani; bate; bărbați; bătălii; bombă; brigadă; bunici; cadavru; cîștig; conflict armat; conflicte de interese; crud; cruzime; cumplit; cutremur; Dacia; decădere; Decebal; degradare; departe; depopulare; depresie; deranj; dezmăț; distrugere, violență; distrugeri; dreptate; duel; durere, frică; era; eră; eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cumpărată de la Hamburg Ă aruncând-o și prinzând-o, crede că își întărește șira spinării Ă, dar toate acestea nu-l împiedică să propăvăduiască sinuciderea. Doar că, numai aparent necioranian, el crede în extaz, acel moment al libertății absolute, identic Apocalipsei, când timpul nu va mai fi („Timpul nu este un obiect sau lucru, ci un concept. Se va stinge în intelect”, spune el) și omul, “în integritatea lui, va atinge fericirea”. Mai mult, se va și sinucide, ce-i drept
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cei de-acasă află că Parisul e un coșmar. Că este coșmarul din care Cioran se hrănește e deja o altă poveste. Dincolo de ea, ce-i opune Cioran coșmarului fără de care el însuși ar fi altul? Ce opune el acestei apocalipse, Infernului care a luat locul visului?! Aparent, proiectul, iluzoriu, al unei reveniri la matcă, la origini, în miezul propriei ființe. De fapt, cu nostalgia extazului, în miezul ființei. În realitate, proiect irealizabil, suplinit însă de evocarea locurilor prin care a
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran, prin conștiința inconsistenței. Știm bine: hohotul său ironic (stins uneori) e provocat de faptul că materia din jur, corpurile care-l înconjoară, Dumnezeu chiar sunt aparențe. De aici, demonismul: certitudinea ființei nu i-o oferă prezența, ci, mai exact, Apocalipsa sau numai posibilitatea ei. Iată de ce a fi înseamnă pentru Cioran mai degrabă a nu fi Ă sau a fi sub o permanentă amenințare. Or, ce prilej mai bun pentru întemeierea sinelui decât sentimentul că propria identitate ține de iluzie
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lui Cioran. Mai ales când carnea lui e întruchiparea însăși a bolii. Or, Cioran nu se poate închipui fără șubreda-i sănătate. „Sunt prizonierul organelor mele” (III, 40), spune într-un loc. Anterior, vorbind despre alegerea sa între Utopie și Apocalipsă, recunoaște: „temperamentul meu a ales. Toate opțiunile mele, înainte de a fi intelectuale, elaborate, conștiente, sunt organice, viscerale” (idem). „Trupul îmi e stăpân” (II, 114), spune Cioran, sau „Trupul nostru ne inspiră doctrinele noastre” (II, 189). Chinuit de plictis, găsește o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la mijloc de "Rău și Bun", viii sunt legați de cei morți, astfel că moartea este privită cu seninătate. Îi lipsește poetului credința în superioritatea acestei lumi în care se refugiază, de aici sentimentul de groază generat de ferocitatea secolului, apocalipsa nopților ne trimit la Trakl: "Edict cu animale care dorm tihnite/ în câmpuri cu ovăz și mentă ninsă/ La gât ființele au clopote care ascut cuțite/ și mâini în care viața se-ncumetă prelinsă" și sfârșitul este inevitabil: Cine va
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
285 1997 PESCĂRUȘUL A.P. Cehov Teatrul Dramatic "Metamorfoze" Constanța 288 2000 REVOLUȚIA OARBĂ L. M. Arcade Teatrul Național "Mihai Eminescu" Timișoara 293 2006 LIVADA DE VIȘINI A. P. Cehov Teatrul Național "Marin Sorescu" Craiova 295 2009 LUNA VERDE, Castel Film 305 Apocalipsa altfel 305 Între coconul estetic și cruzimea etică a realității: Luna verde 309 2010 STEAUA FĂRĂ NUME M. Sebastian Teatrul Național "Lucian Blaga" Cluj-Napoca 316 2014 ANA, Paradox Film 319 Visarion, "Ana" și subsemnatul 332 2015 NOAPTEA BUFONILOR -A.P.
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
temperamentul dramatic sau experiența necesare unor partituri de anvergura celor cehoviene. Astfel, unii siluetează cu adecvare și relief, alții întruchipează cu personalitate și stil. Performerii reprezentației sunt: Ilie Gheorghe, Sorin Leoveanu, Valer Dellakeza.. (Ludmila Patlanjoglu) 2009 LUNA VERDE Castel Film Apocalipsa altfel Pentru iubitorii, spectatorii ce gustă cu story cu sufletul la gură,în stricul sens al termenului, Luna verde este atipic, afabulatoriu , fără dezinvoltura pe care o conține faptul de viață într-o temă extra uzuală, a unui cotidian privit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fără putința învierii. O altă figură de stil semnificativă din strofa a doua este metafora explicită coasa tăgăduinței, care semnifică forța ucigătoare a negării dragostei. Această metaforă revelatorie amintește de imaginea morții cu coasa pe umăr, sugerând secerișul din urmă, apocalipsa. 8. Genul liric se definește prin transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, reprezentări, sentimente. Astfel, prin poezia Amintire, poetul comunică idei despre efemeritatea iubirii și sentimente, precum tristețea, dezamăgirea, suferința. O altă trăsătură a acestui gen literar este prezența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
miasma dizolvantă asupra scrisului însuși: "Cuvântul despre sfârșit devine sfârșitul Cuvântului. Urmuz e unul din cei dintâi scriitori ai secolului XX care au încercat o subversiune a scrisului, aderând (mai mult ori mai puțin conștient) la o estetică a nonexpresiei. Apocalipsa urmuziană afectează nu lumea reală, ci pe aceea fictivă. Literatura sa e o antiliteratură". Autorul care a seismografiat vidul de umanitate și de ontologie, a fost tradus și prezentat încă din 1965 Europei de însuși Eugène Ionesco, posteritatea operei sale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
înțelesul fast al etimonului latin, este numele luceafărului de dimineață, dar în primul rând sinonimul puterilor diavolești, satanice în toată cultura și literatura creștină, inclusiv în "Divina Commedia", sau în poezia lui Montale (vezi "Piccolo Testamento", unde Lucifero este solul apocalipsei fasciste) în spiritul cărora cititorul italian instruit gândește și evaluează. Vom da în continuare o listă de versuri, expresii și cuvinte în italiană ce nu echivalează fericit corespondențele originalului: ci fu una volta sola pentru "a fost ca niciodată"; Unica
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fantomatic (Și dacă, Pe lângă plopii fără soț, S-a dus amorul, Despărțire, Sonete). Din această perioadă reținem motivul păsării singure (De câte ori, iubito), consemnările violente ale prăbușirii idealurilor (Scrisorile), motivul cosmogonic, motiv care evocă începutul vieții macrocosmosului (Scrisoarea I), alături de motivul apocalipsei care sugerează sfârșitul (tristețe infinită, dispariția luminii, căderea astrelor, moartea timpului). Universul poetic al Scrisorilor aduce în prim-plan un joc de contraste, între lumea eroică, ideală, de odinioară, și lumea prezentului, caracterizată prin patimi și nebunie (Scrisoarea III) sau
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Înger și demon. Universalitatea lui Eminescu în motive, teme, limbaj poetic îl așează în marea familie a romanticilor europeni: Novalis, Heine, Byron, Pușkin, Lenau, Hugo, Sheley Lermontov, Uhland, Musset, W. Scott, Goethe etc. Exegeții au identificat mitul genezei universului și apocalipsei (Scrisoarea I, ecou din V. Hugo); cosmogonia eminesciană (Luceafărul); singurătatea omului de geniu (Luceafărul, Scrisoarea I, Sărmanul Dionis, temă tratată de Alfred de Vigny, de Lermontov); tema iubirii cu influențe din creația lui Lamartine, Lenau, Goethe, Novalis. Erotica eminesciană este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Viitorul. Aspectele reliefate sunt grandioase, sublime, încât: "Te simți dintr-o dată martor ocular al creației, ești prins în hora sferelor cerești și asculți pitagoreica lor muzică pe care versurile o sugerează" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). În alte versuri sunt reliefate Geneza și Apocalipsa, de la nașterea lumilor (increatul) până la stingere (căderea stelelor și răcirea Soarelui). Descrierea haosului, a momentului de increat, în afara timpului și spațiului este susținută prin interogații asupra sensului repaosului universal. Facerea este exprimată și prin repetiție, cuvinte care provin din aceeași
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
acțiunea piesei, cât și cea a filmului lui Arrabal) este sinonim cu Babilonul, simbol biblic al unei lumi în declin. Argument este chiar intertextul biblic din film. Dila26, un fel de Maria Magdalena din cimitirul de mașini, rostește fragmente din Apocalipsa. Se referă la distrugerile care vor urma. Subiectul enunțului "je-Dieu" este asumat de subiectul enunțării "je-Dila". Dila este se sugerează un mesager al divinității. În film, vocea off, "vocea fără chip" care se aude dintr-un loc ce nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lume. În această lume apocaliptica, nu mai sunt episcopi, nu mai e Biserică. Cu toate acestea, există ceva care persisită, la fel de profund că instinctul sexual, fără de care n-ar mai fi nici supraviețuitori. Este nostalgia Facerii, a Evangheliei și a Apocalipsei. Chiar dacă aceasta poveste e deformata, aflați că până la ultima suflare, omenirea va păstra fascinația acestei istorii și a reînnorii sale." (Cimitirul de mașini. Mai bine decât Fellini, Bergman și Buñuel de P.Bruckberger pe site-ul www.arrabal.org). 57
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
The Belknop Press of Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1970, p. 362). 111 Cf. Willi Apel, op. cît., p. 495. 112 Pentru grupul de credincioși, care trebuia să interpreteze semnul, femeia evocă, în perspectiva Vechiului Testament, imaginea poporului ales. Autorul Apocalipsei amplifica acest nivel simbolic: "poporul ales este într-un raport de iubire cu Dumnezeu, umplut de darurile sale (îmbrăcat în soare), capabil astfel să încheie alianță și s-o mențină cu fidelitate. Dominând pe deplin vicisitudinile timpului (luna sub picioare
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de mașină, a devenit "orb" față de lumea înconjurătoare. "Nu există nici un motiv de a nu fi trist", spune Cioran, nedezmin-țindu-se, prins într-o capcană a lucidității ce-l duce mereu către drumul fără întoarcere spre "culmile disperării". Acest creator de Apocalipse, ce a văzut sfârșitul lumii de cel putin douăzeci de ori, de câte ori a încheiat o carte, căci numai prin scris s-a putut suporta și a suportat mai usor viața, cu o bucurie frenetica, îl preschimba pe "joie de vivre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
decât puterea de a suferi. Capacitatea de a suferi, iar nu duritatea încercării, este cea care dă vieții prețul ei"28. Cioran: În vechime există frică de sfârșitul lumii -cea care era pe punctul de a se produce acum însă apocalipsa e deja prezenta, în fapt, în gândirea ce însoțește viața cotidiană a oamenilor"29. Împărtășind opinii comune cu Cioran despre progres, Sábato crede că pământul este acum stăpânit de diavol, pentru că omul este capabil de toate extremele, de la perversitatea torturii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Arvatu, C.D. Ionescu și Mihnea Moise . LIICEANU G., E.M. Cioran. Itinerarios de una vida. Los continentes del insomnio y Entrevista con E.M. Cioran, traducere în spaniolă de Eva Calatrava, Ed. Alfons el Magnanim, Barcelona, 1995. LIICEANU G., Itinerariile unei vieți. Apocalipsa după Cioran, Humanitas, București, 1995. LIICEANU G., Cioran sau filosofia că antifilosofie, în Ceartă cu filosofia, Humanitas, București, 1992 (pp. 134-189). LIICEANU G., Prefață la un film despre Cioran în Apel către lichele, Humanitas, București, 1992, pp. 52-60. MARÍN TORRES
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un proces psihic sau ca un moment din viața asociat tristeții, melancoliei, sau a ceva care se apropie de sfârșit. Este un moment intermediar, care s-ar putea asocia la Sábato cu dualitatea rațiune-intuiție, sau cu măsura dreapta, sau cu apocalipsa civilizației, cea anunțată de îngerul exterminator, Abaddón. Și Cioran avea o obsesie pentru crepuscule, în care vedea începutul sfârșitului: "când oamenii nu mai cred în ei înșiși", când apare înțelepciunea și începi să înțelegi. Statuia enormă pe care o descoperă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
instinctive, puterii spiritului, dar mai ales excitației sexuale. Este o viziune purificatoare, de aceea Alejandra își da foc, iar Nebunul Barragán (personaje din Sobre héroes y tumbas și Abaddón), ca un profet, prevestește că lumea va arde când va veni apocalipsa. Numai atunci Fernando intuiește că ceea ce trebuie să facă este să intre în statuie, simbol al reîntoarcerii la uterul mamei, început și sfârșit: "EU ȘTIAM că trebuia să fie o intrare care să mă lase pe mine să intru, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]