2,077 matches
-
centrul apelor veșnice ale neantului, dar ea ține doar de timpul sacru în care omul nu poate zăbovi în afara contextului ritual. Apele germinatoare sunt, creația trebuie regăsită și reiterată. Ipostaza autohtonă a lui axis mundi nu lipsește din nici un tablou apocaliptic: „Vine marea cât de mare,/ Malin, malin verde!/ Da de mare țărmuri n-are./ Dar în undă ce mi-aduce?/ Duce lini și malini” (Ilteu - Banat), „Cetinele, cetioară dragă!/ Pruntu-i mic, marea-i venită,/ Dar plavie ce mi-aduce?/ Tot
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
S-au rupt zilele clare ale istoriei. Sub fruntea de vis moare o epocă. Ca un mugure biciuit de fiorul crivățului.” George Călinescu îi situează creația poetică în „lirica proletariană modernă a hoinăririi, a uneilității deurne, din jurul lui Esenin fără apocalipticul aceluia, aprofundându-se în felul acesta de ardeleni”, iar Eugen Lovinescu, caracterizează poezia sa ca „eruptiva, oarecum primară dar viguroasă, cu adevărat lirică și patetică”. Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol al II-lea” îi acordă Premiul pentru scriitorii
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
abominabile și de neevitat ale unei nemiloase istorii. A fost drama individului dar și cea a întinselor colectivități umane indiferent de etnie, clasă sau statut social; de altfel este o dramă integrabilă aceluiași fenomen căpătând între 1944 1946, uneori, dimensiunile apocaliptice ale exodului desțăraților, „strămutați” din Est spre Vest, marcând iremediabil cea mai mare „migrație” de etnii din istorie, întrecând-o pe plan european cu mult pe aceea cu zece secole în urmă... Dincolo de coralul uriaș al suferințelor acestora, întâlnim aceleași
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
ciclu, la care asistăm, nu poate a nu ne duce gândul la prognoza hegeliană asupra sfârșitului artei. Un sfârșit al civilizațiilor incluzând și pe cel al artei. Dar e cu putință așa ceva? Ne-am putea împăca oare cu o asemenea apocaliptică predicție? "Se sparie și litera și gândul", cum sună un vers al lui Arghezi. Dacă formula artei este engramată în structura distinctivă a speței umane, dacă omul e o făptură creatoare, simili Dei, ne-ar fi cu neputință a concepe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
electrificat (și nici acum nu știu dacă e, probabil e, dar nu de multă vreme), iar peste noi, privitorii, bătrâni, copii, femei, bărbați, venea câte o ploaie furtunoasă de vară ale cărei fulgere anulau întunericul de afară într-un spectacol apocaliptic și până iată la ora de față, nepierzându-mi plăcerea de a vedea film după film, sau de a revedea marile filme de odinioară. Așa că nu e de mirare că am năzuit să mă fac regizor de film, încă pionier
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Apocalipsului. Patosul viziunii eminesciene care nu cunoaște decât culorile de alb și de negru, separând, prin opoziții binare, gloria trecută și mizeria contemporană a țării amintește de ingenuitatea și de schematismul poetic al satirei cronicarilor. Poetul conferă din plin tonuri apocaliptice prezentului și culori paradisiace timpului de altădată, ajungând să se "războiască vorba lui Al. Oprea cu proiecțiile fantastice ale propriei imaginații"". Dacă e să-i obiectăm ceva lui Daniel Ciurel mai degrabă o sugestie e faptul că nu menționează titlurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
incendiare", cum consideră Eugen Simion într-un succint și dens Cuvânt înainte, "expresia unei suferințe colective ajunsă în stare explo zivă", reprezentând în fapt "un țipăt de suferință îndelungată, de disperare bătrână, devastatoare, în fine, un blestem romantic în tonuri apocaliptice". Volumul cuprinde, pe lângă textul propriu-zis al poemei, cu variantele sale, preluate după ediția Perpessicius, un studiu aferent acestuia, apoi texte referențiale de interpretare critică datorate unor D. Murărașu, G. Călinescu, I. Rotaru, D. Vatamaniuc, Gh. Bulgăr, C. Popovici, H. Corbu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Să spicuim câteva: Lacul de la Podu Iloaie a devenit cimitirul unei cantități controversate de pește (Între 40 și 160 de tone, după partea baricadei din care privea raportorul. Ca ’n cronicile medievale, unde gâlceava bodyguarzilor a doi seniori căpăta dimensiuni apocaliptice ori dimpotrivă, caricaturale); dar faptele rămân fapte. Mai modestă, o știre din județul Ialomița denunța trei tone de pește mort la Jilavele. Cauza invocată? În ambele cazuri, proliferarea fără măsură a algelor, care consumă noaptea oxigenul din apă. Tot atunci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de sepulturiști și de alți indivizi periculoși, așa că îți scădea cota îngrozitor dacă ziceai că e nașpa muzica aia. De fapt, nu ziceam „nașpa“. Ăsta era un cuvânt prohibit. „Nașpa“ era un cuvânt nașpa. Dacă îmi plăceau însă acele grohăieli apocaliptice de oameni care se încăpâțânează să poarte pantofi cu două-trei numere mai mici decât ar fi cazul - asta nu mai am cum ști. Cât mă ducea mintea la ora aia, e peste poate să-mi amintesc. Am o memorie ciudată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cauza mereu crescândei antipatii împotriva mea? Nu știu. Starea lui de irascibilitate, ura lui împotriva mea creșteau proporțional cu diminuarea îngrijorătoare a puterilor mele. În mod cert suferea de o boală psihică. Devenea din ce în ce mai violent, iar accesele lui de furie apocaliptică ne înspăimântau. Nu avea comportamentul unui om normal. Era un dezaxat atins de cumplitul delirium tremens. Frații mei stăteau în poziția de "drepți" în fața anchetatorului, în timp ce zbirul, așezat pe un scaun la masa dreptunghiulară acoperită cu pânză roșie, ne fixa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fitilul unei candele. Cât o fi ceasul? Cât? Dar e zi sau e noapte? O, Doamne, constatăm încă o dată că "O nenorocire nu vine niciodată singură." (Proverb) Dragii mei, după încetarea funcționării ceasului, pentru noi, cele șapte ființe îngropate sub apocalipticul troian de zăpadă, a început o perioadă îngrozitoare, de-a dreptul terifiantă. Cu adevărat, deasupra capului nostru, atârna "sabia lui Damocles". Eram jucăria unui destin atotputernic ce ne stăpânea într-o manieră absolută, asemenea pisicii, care având șoricelul în ghearele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în ciuda unui regim în care drepturile democratice erau flagrant și brutal anulate. Am intrat pe holul școlii, urmărit de zgomotele specifice ale unei recreații mari, transformate într-un uriaș hohot de râs înfricoșător, prelungindu-se într-un ecou cu redundanțe apocaliptice, dincolo de linia orizontului: O, ho, ho, ho, ho! Ha, ha, ha, ha! O, ho, ho, ho, ho! Ha, ha, ha, ha! Știu ce vrei să faci! Știu ce vrei să faci! Tocurile roase ale pantofilor mei scâlciați loveau ritmic spațiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu ochii mici și răi ce scânteiau și te sfredeleau cu o ură înfricoșătoare. Loveam în neștire, automat, aproape inconștient, cu brațele obosite, transpirat, mânjit din cap până-n picioare de sângele împroșcat, precum și de terciuiala aia scârboasă obținută din loviturile apocaliptice rezultate din trăsnetul unei lopeți vâjâitoare. Lovitură după lovitură aplicate cu forță, fără milă și sângele țâșnind din boturile lor murdare, pline de noroi, într-o ultimă și zadarnică tentativă de respirație... Această încleștare dramatică dintre om și animal a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ponosit, având culoarea tenului specifică locuitorilor din continentul african, ființa aceasta producea fiori de spaimă ori de câte ori își semnala prezența alternativ prin cele două obiecte muzicale, care, în ciuda eforturilor disperate ale interpretului, nu reușeau să emită decât niște scârțâituri și zgomote apocaliptice. Pe drept cuvânt, la auzul acestei "muzici" sinistre cu inflexiuni ucigașe, copiii se simțeau cuprinși instantaneu de o teamă paralizantă, căutând brusc un punct de apărare și ascunzându-se înapoia fustelor mamelor ca în spatele unor inexpugnabile metereze fortificate. Șintărul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în totală contradicție cu ceea ce propovăduiește universitatea. Un fel de mănăstire de Ev Mediu, unde se experimentează gramatica aseptică a mântuirii, în timp ce, la poalele zidurilor, oamenii și porcii își dispută o bucată de pâine. 19 august 2000 Căldură tropicală. Imagine apocaliptică în centrul orașului București. Sunt așezat pe marginea ciobită a fântânii de la Arhitectură, din care țâșnește o umbră de apă. Termometrul electronic arată un exces de grade Celsius care te face să blestemi ideea ciobanului Bucur de a se stabili
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Autoritățile cantonale le acordă o subvenție anuală de peste două milioane de franci elvețieni, plus ce mai vine de la centru, de la Berna, pentru creație. Care creație? In afară de pereți desenați cu spray-ul (street-art, cum le place lor să spună) reprezentând fresce apocaliptice sau dansatori de rap, nu prea-i văd capabili să "creeze" altceva. Am recitit pasajul anterior cu multă atenție. Recunosc, după standardele occidentale în vigoare sunt un intolerant, un incapabil de a înțelege "arta contemporană" sau cel puțin unele din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
2003 Trei zile la Roma, care mi s-au părut lungi și pline ca trei secole. Prima senzație, greu de prins în cuvinte: este un oraș bătrân, dar nu epuizat, așa cum este de pildă Parisul. Epuizat și decadent, un garaj apocaliptic, după cum spunea bunul Cioran; Roma pare să mai aibă încă putere să traverseze timpurile de acum înainte. Ce impresii mi-au rămas de la Roma ? Mi-e teamă să scriu despre acest oraș, am impresia că totul a fost spus înaintea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
America, țara infinitului rutier. Ajung la Toronto în jur de ora 2.30 dimineață, scuipat ca o măsea stricată într-o parcare, în cel mai mare oraș al Canadei. Cioran cred că s-a înșelat atunci când a numit Parisul "garaj apocaliptic". Toronto este orașul căruia i s-ar potrivi cel mai bine această caracterizare. Nu am simțit nici un pic de "suflet" în arhitectură: centrul, ca în mai toate marile orașe nord-americane, este sufocat de zgârie-nori. Periferii multiculturale, ca să folosesc termenul politic
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
roadă plasa în care era prins leul, ignorând proverbele, zicalele și chiar folclorul - șobolanii au invadat străzile și au sărit la pisici, ca lupii la oi, gata să le înhațe, gata să le devoreze - zice Associated Press -, într-un spectacol apocaliptic. Era și vremea: prea fuseseră mâncați, prea fusese mare teroarea felină, prea apăsat scria în fatalitățile de fabulă că șobolanii și șoarecii sunt victimele pisicilor, care, născându-se din pisici etc. O dată trebuia făcută și așa. Pentru o dată, a fost
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
primordiale, deși se chemau „ciorapi subțiri“. Cum, chiar și așa, erau scumpi - raportat la veniturile boborului -, îi remaiam. Adică îi duceam la niște tovarășe care lucrau în niște gherete înghesuite, unde îi coseau. Acum, când îmi amintesc, mi se pare apocaliptic. Mă duceam mai ales la o remaieuză de la o „Arta Modei“, unde era o cușcă de 1m pe 1m în holul mare, cu gresia de pe jos pe alocuri spartă la intrare. În cușca asta stătea o „doamnă“ - săraca! - care se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
povestește ce-a văzut la video și hăhăie, se oprește brusc; mă opresc și eu și mă mai uit o dată. Acolo, cu o sacoșă de rafie la picioare, ne zâmbește zgribulit tata. Doina RUȘTI M-am născut într-un februarie apocaliptic, al epocii comuniste. Ziua de 21 decembrie 1989 m-a prins în față la Inter. Am făcut un liceu de limbi clasice și facultatea de același profil în Dulcele Târg. Un doctorat în simbologie. Am fost profesor de liceu, am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
epuizasem era una ungurească, având o secțiune de cărți românești simbolică. Deși am făcut un liceu sanitar, n-am intrat vreodată în toți anii aceia într-o sală de operații. Preferam internele sau cardiologia - la limită, ginecologia, de unde răzbăteau înjurături apocaliptice și răgete animalice cum imaginația mea fraged-ardelenească nu apucase să conceapă. Bizar mi se pare și-acum (după ce mi-am născut copilul în Elveția, cu sofrologie, muzică, relaxare în apă și anestezie peridurală) că înjurăturile grosolane ale ginecologilor (obișnuiți să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Chiar dacă ne uităm pe posturi diferite, vedem de fapt aceleași știri, aceleași povești. Este povestea lumii în care trăim, cu lucruri grave sau derizorii, cu inevitabila doză de senzațional și - can cazul oricărei religii care se respectă - cu necesarele prevestiri apocaliptice. Sâmburele Apocalipsei se află în mai tot ce vedem, de la accidentele de pe șosele, de pe calea ferată sau din aeroporturi, până la cutremure, inundații de anvergura Potopului și alte catastrofe naturale. Am scris de mai multe ori despre pasiunea preoților acestei noi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
religia! Dar iată că și problema asta sa rezolvat. (2010) Un om a mușcat un mic Înaintea marii sărbători, am aflat la emisiunile de știri cutremu rătoarea informație că „românii au golit galantarele supermar keturilor de carne de mici“. (Sună apocaliptic, nu?) Apoi a venit sărbătoarea, iar televiziunile au intrat întro adevărată frenezie să transmită la cald, de la fața locului, „cum se distrează românii“ de 1 Mai. Adică de pe pajiști, din păduri, de pe tăpșane. Am putut vedea corespondențe de la Pitești, de la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
monologul. Am să-mi aduc aminte și pe patul morții de izolarea asta cumplită, de singurătatea care crapă pereții și țâșnește în afară, sub formă de stalactite și stalagmite, făcând zidurile să arate ca niște arici. Dar în acest tablou apocaliptic, înăuntru, trandafirul strălucitor al iubirii mele pentru tine, draga mea... Am să fac o baie rece înainte de a ieși, căci n-aș putea niciodată să ies pe stradă așa lipicioasă și parcă dată cu ulei. Te sărut din vârful buzelor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]