26,529 matches
-
pe marginea patului, picioarele ei atât de deosebite. De-altfel, doar picioarele mi le amintesc; chipul ei continuă să rămână ceva nedefinit, departe, cu toate că este tot timpul în mintea mea, la fel cum te visezi în prezența unor persoane foarte apropiate ce poartă un chip ciudat, străin, dar tu știi bine cine se ascunde sub acea înfățișare. Eram foarte crispat, nelalocul meu, doream să se termine cât mai repede, nu știu dacă a fost bine sau a fost rău, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
patul străbunicului îi venea, din patul pătrățos, tras în mijlocul camerei, din el răzbătea acel miros. Își amintea agitația din jurul patului stătut, din care străbunicul nu s-a urnit preț de câțiva ani; acolo mânca, își făcea nevoile, primea vizitele rudelor apropiate și depărtate, ba chiar tot acolo mai și dormea sporadic, scurt și rar, când îl răzbea oboseala. Somnul sosea deodată, năprasnic, când te așteptai cel mai puțin, se anunța cu un sughiț înecăcios, urmat la scurtă vreme de darea ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
astăzi, doar mai convențională. Marny Mi-a zâmbit de pe peron și mi-a făcut un semn discret cu mâna, iar eu i-am răspuns mai mult dintr-un act reflex, fără să înțeleg de ce figura ei atât de familiară și apropiată îmi era în fapt total străină. Nu știu cine e sau ce legătură ar putea avea cu mine. Avea un chip frumos, straniu de frumos, pe care, desigur, l-am mai văzut, și nu o dată, și totuși îmi era complet necunoscut. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și firescul cu care-mi vorbea mă paralizau, nu o puteam contrazice sau opri din demersul ei, ca și cum memoria mea ar fi suferit dintr-o dată o lacună imensă, o sincopă. Pentru că nu pricepeam cine este ființa atât de caldă și apropiată ce știa totul despre mine, până la cele mai bizare intimități. O stare de jenă și stânjeneală pune stăpânire pe mine, este prima dată când memoria mea fabuloasă îmi joacă feste. Ea îmi vorbește deodată despre cele mai mici și neînsemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de multă vreme. Poate și ei gândeau exact ca și sătenii, că el s-a întors aici pentru ca să moară. Până și Lala, prima lui soție, de la care nu a avut copii, îi stăruia mai vie în minte și cumva mai apropiată. Nu mai știa nimic de ea și nici nu încercase să afle, totuși o simțea în momentul de față mai apropiată decât familia lui cea zgomotoasă. Deși chipul Lalei abia și-l amintea, doar că o simțea mai aproape..., dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Lala, prima lui soție, de la care nu a avut copii, îi stăruia mai vie în minte și cumva mai apropiată. Nu mai știa nimic de ea și nici nu încercase să afle, totuși o simțea în momentul de față mai apropiată decât familia lui cea zgomotoasă. Deși chipul Lalei abia și-l amintea, doar că o simțea mai aproape..., dar nu atât de vie precum Lucreția, pe care n-o văzuse. Toate lamentările și istorisirile străbunicului locuiau acum neadumbrite în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
plimbam mâinile pe suprafața corpului ei mic, negeneros, ușor contorsionat, dar cald... foarte cald. Și căldura se transmitea ca o radiație prin stofa grea, cenușie a uniformei, prin ciorapii groși de bumbac. Ca și cum ea mi-ar fi fost cea mai apropiată ființă din viața asta, doar ei i-am vorbit de acea deficiență, infirmitate a firii mele. Nu am discutat prea mult, deși prietenia noastră a durat tot liceul, pentru că nu a fost nevoie. După liceu, nici nu am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
N-a interesat-o niciodată Damiel în mod special. I s-a părut întotdeauna interesant, nu știa nici ea de ce. Totuși, nu au stat niciodată de vorbă prea mult, doar așa, complezent, circumstanțial, întâmplător. El s-a arătat întotdeauna foarte apropiat și prietenos cu ea, dar ea nu i-a arătat niciodată vreun interes deosebit. Cred că au înspăimântat-o puțin ochii lui foarte mici și pătrunzători. Acum își amintea foarte vag că i-a făcut curte cândva... Oare el își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lucru în mii de formule lingvistice în funcție de starea conștiinței noastre din acel moment. Dar cine să ne mai înțeleagă? Pentru că deraierile noastre de conștiință nu sunt și ale celorlalți, sau ar putea fi numai acolo unde comunicarea între două ființe apropiate se stabilește dincolo de cuvinte printr-un alfabet mai intim. Probabil, așa se nasc pauzele lungi în vorbire sau așa apare fenomenul de bâlbâială. Nu dintr-o întârziere a actului gândirii (ideile se mișcă uimitor de repede), ci din inconvenientul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
galben, ocru și arămiu. Liziera parcului se întrerupe într-o terasă de lemn ce privește în această vale. Terasa e acoperită și înțesată cu bănci lungi așezate paralel, ca la cinematografele de țară. Dinspre vale, de la distanță, banca cea mai apropiată de balustradă părea locuită de copii, ei stăteau complet nemișcați, ca și cum ar aștepta declicul unei camere foto. Într-o grimasă colectivă, copiii, cu părul alb și ovalele fețelor distorsionate, cu gura expandată și colțurile ridicate înspre urechi, râdeau cu gurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu li s-au adresat lor. Asistau cu încordarea și curiozitatea de odinioară și energia, care le-a rămas, o dedicau acestui scop: de a înțelege măcar acum natura relațiilor și a secretelor, fie ele doar mentale sau închipuite. Prietene apropiate și nedespărțite, ea nu le-a vorbit niciodată de sentimentele și latențele lor sau ale ei, despre acei curenți ce survolau în jurul ei, pe care-i simțeau cu toții și știau de bună seamă cum că-i simțeau cu toții. Îi simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de grâu, avea să fructifice mai departe, de parcă ar fi știut că el este moneda unică de schimb. "Filozofie ieftină!", strigă un actor local care, împreună cu alți colegi, fusese obligat de Consiliul Director să deraieze lentoarea împietrită a brăilenilor spre apropiatele spectacole cu miros de dragoste și moarte. Dar viața își urma cursul static. Pentru că și stagnarea are curgerea ei. Și nu era altceva decât repetarea. Și scriitorii anonimi vedeau că repetau povești cu aceleași cuvinte, în loc să repete aceleași cuvinte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au început să dea cu banul, ca să hotărască arbitrul continuitatea examinării sau întreruperea ei. Și, încet-încet, profesoarele au încins un barbut pe cinste, atrăgând în joc și pe profesori, finalizat cu pedepse, după cum aveau să ne transmită observatorii din băncile apropiate. Pe noi nu ne privea numărul din ce în ce mai rar al profesorilor care dispăreau perechi în lanuri, ci copierea în draci direct din carte a tuturor soluțiilor. Bineînțeles că am luat amândoi nota 2. Chiar și bețivul de Samaliot a luat 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
culorilor din concertul Live al concertului timpului, reuși să le materializeze răspunsul. Cuadratele goale, Nilă și Prunilă priveau paginile ziarelor de peste 1.000 de ani, pictate din recuzita bogată a prezentului de farsorul timpului, Hugo. Să așteptăm răspunsul din viitorul apropiat! -zise încrezător Prunilă. Dar nici peste 500 de ani versurile nu avură niciun ecou. Mai stăm o rundă de timp, măsurat în 17 rapide, 9 marfare și un Intercity! îl încurajă Prunilă pe amicul său. Nilă ridică mâna și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cineva. La interfon, auzii glasul unui necunoscut: -Mașina mea e în pană. Aș putea să folosesc telefonul dumneavoastră? Descumpănit, deschisei ușa și văzui intrând un bărbat de vârstă mijlocie. -Iertați-mi intruziunea. Nu am telefon mobil iar cabina telefonică cea mai apropiată nu funcționează. Firește că voi plăti convorbirea. -Nu e necesar, spusei, întinzându-i aparatul. Îl luă și formă un număr. În vreme ce aștepta, se prăbuși. Stupefiat, mă aruncai lângă el. Auzii o voce îndepărtată spunând „alo” în receptorul pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
acesta, în orice moment din zi ori din noapte, avem șampanie la temperatura ideală. -Câte sticle sunt? -Habar n-am. O mașinărie se ocupă de menținerea unui curent și de regenerarea apei în sloiuri. Sticlele nu trebuie să fie prea apropiate una de alta, pentru ca bucățile de gheață să poată circula. -Și doar veuve-clicquot? -E preferata mea, dar avem și dom-pérignon, preferata lui Olaf. Și pe lângă asta, avem și roederer și krug. -Cum procedați ca să le reperați? Malițioasă, mă duse în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
altceva să te gîndești cînd te trezești singur în mijlocul unui codru neștiind încotro s-o iei? Te faci frate cu el Gulie, și brusc calea îți este luminată de un reflector imens și rotund care bate pînă la cea mai apropiată șosea sau așezare omenească. Așa ajung să fac autostopul, mă ia un individ numai piele și os, care și el, aceeași porcărie, de ce trage Armata dom’le în populație? Doar nu era să mă apuc eu să-i explic atunci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să pufnești în rîs în fața comisiilor, pentru că ar fi trebuit să-ți iei adio pentru totdeauna de la planurile tale. Pînă la urmă ai fost pus în fața alegerii: logistică, infanterie sau antiaeriană, Sibiu, Tîrgoviște, sau Buftea. Ai ales varianta cea mai apropiată, drumul de dimineață pînă la unitate era o nimica toată, trecea pe nesimțite stînd la taclale cu oricine ți se nimerea alături în autobuzul Robur care-i transporta înghesuiți în picioare alături de militari, și pe actorii și regizorii care mergeau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a mai dat nimeni de urmă pînă au început să apară pe listele electorale. Să fac ce vreau cu biserica, pe ei nu-i interesa, puteam s-o transform și în iarmaroc, dar cu o singură condiție, cîndva în viitorul apropiat s-ar putea să avem nevoie de un mic favor. Părințele, au adus transportul ăla blestemat de arme, m-au sunat la miezul nopții să vin să le deschid că dacă nu o să spargă ei poarta, că erau incognito, păi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai mare atenție intuiției. Atmosfera de învățare concentrată de la seminarii este amplificată și de faptul că ești înconjurat de oameni care gîndesc în aceiași parametri cu tine. Se întîmplă adesea ca acesta să fie un mijloc de a lega relații apropiate și chiar prietenii solide. Mulți oameni nu vin la seminarii deoarece sînt convinși că cele bune sînt de obicei scumpe. Eu am decis de foarte devreme să particip la măcar 4 seminarii anual. Nu aveam bani pentru a-mi permite
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
cu atît lumina este mai importantă. Acum este timpul să începi să alcătuiești un album al viselor tale. Ia un album de fotografii și lipește în el poze cu toate lucrurile pe care ai vrea să le obții în viitorul apropiat. Fă asta cît mai curînd posibil pentru ca și așteptările tale să se împlinească mai repede. Pe cînd aveam mașina veche, îmi doream să o înlocuiesc într-o zi cu una de 60 000 de dolari. O voiam, mă așteptam să
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Cei cărora le este frică de greșeli vor să facă totul ca la carte. Numai cei care nu au aceste temeri reușesc să facă lucruri cu adevărat extraordinare. Întreabă-te acum dacă vrei să faci lucruri extraordinare în viitorul foarte apropiat. Fă-te remarcat. Rezolvă-ți corespondența în trei minute. Dă imediat telefoanele pe care le-ai tot amînat. Nu-ți tolera delăsarea. REȚINE! • Să nu-ți fie frică de eșec. • Thomas J. Watson de la IBM spunea: "Oricine vrea să promoveze
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
încărcat. Pe măsură ce mă relaxam, simțeam din ce în ce mai acut dorința de a găsi o temă care să mă pasioneze și să mă umple de entuziasm. În cele din urmă am găsit-o: aceea de a familiariza și pe alții cu un subiect apropiat mie banii. Tot ce îmi lipsea era o metodă eficientă pentru a face acest subiect cît mai explicit cu putință. Cu alte cuvinte, a trebuit să evoluez către un nivel mai înalt. Abia atunci am început să îmi caut un
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
noi. MODELAREA EXCELENȚEI Înainte de a imita pe cineva, trebuie mai întîi să îl studiezi bine, să îl analizezi. Trebuie să îi "diseci" personalitatea în mai multe trăsături. Ar fi un lucru bun dacă ai reuși să faci asta ca persoană apropiată, dar nu este absolut necesar. Poți la fel de bine să îl studiezi și de pe casete cu interviuri date de acesta. În acest fel poți vedea cum se mișcă, cum vorbește, cum își stăpînește emoțiile, care îi sînt convingerile și valorile, precum și
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
timpul de pomană. Jim Rohn spunea odată: "Sînt două feluri de oameni pe lumea asta. Ambele categorii citesc despre calitățile curative excepționale ale merelor. Unii însă au nevoie de lămuriri suplimentare, pe cînd ceilalți se duc glonț la cel mai apropiat magazin pentru a cumpăra mere". Expresia "informația înseamnă putere" nu este pe deplin adevărată. Ar fi mult mai corect să spunem că "informațiile puse în practică înseamnă putere". De aceea, gîndește-te care sînt cele mai presante obiective de care ai
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]