6,475 matches
-
1882, p. 48. 42 ***, Istoria Românilor, vol. VII, tom I, p. 223. 43 Apud Mihai Ionescu-Dobrogeanu, Dobrogea în pragul veacului al XX-lea..., p. 336. 44 Ibidem. 45 Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, op. cit., p. 213. 46 Ibidem. 47 Al. P. Arbore, " Câteva însemnări etnico-istorice asupra Dobrogei în veacul de mijloc: Raguzanii", în Analele Dobrogei, nr. 1, Constanța, 1922, p. 43. 48 Apud Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, Istoria Dobrogei, p. 214. 49 Ibidem. 50 Ibidem, p. 215. 51 Mihai Ionesu-Dobrogeanu, op. cit., p.
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cincizeci de ani de viață românească, București, 1928, p. 237. 56 ***, Istoria Românilor, vol. VII, tom I, p. 224; Mihai Ionescu-Dobrogeanu, op. cit., p. 347. 57 Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, op. cit., p. 216. 58 Mihai Ionescu-Dobrogeanu, op. cit., p. 328; Al. P. Arbore, "Cotul Bugeacului. O încercare de reconstituire istorică a unui ținut dobrogean", în Analele Dobrogei, nr. 3, Constanța, 1921, p. 358. 59 Tudor Mateescu, Permanența și continuitatea românilor în Dobrogea, Direcția Generală a Arhivelor Statului din Republica Socialistă România, București, 1979
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în Dobrogea, Direcția Generală a Arhivelor Statului din Republica Socialistă România, București, 1979, p. 40. 60 Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, op. cit., p. 217. 61 Mihai Ionescu-Dobrogeanu, op. cit., pp. 329-330. 62 Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, op. cit., pp. 219-220. 63 Al. P. Arbore, "Așezărilor bulgarilor în Dobrogea", în Arhiva Dobrogei, nr. 1/1916, pp. 37-38; Idem, "Informațiuni etnografice și mișcări de populațiune în Basarabia sudică și Dobrogea în veacurile XVIII-XIX", în Analele Dobrogei, nr. IX/1924, p. 55. 64 Mihai Ionescu-Dobrogeanu, op. cit., p.
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
771 Ibidem. 772 Ibidem. 773 Ibidem. 774 Ibidem, p. 159. 775 Ibidem. 776 Ibidem. 777 Ibidem, p. 160. 778 Ibidem. 779 Ibidem. 780 Ibidem. 781 Mihai Ionescu Dobrogeanu, Dobrogea în pragul veacului al XX-lea...., pp. 359-360. 782 Alexandru P. Arbore, "Din etnografia Dobrogei. Așezările bulgarilor", în Arhiva Dobrogei, vol. I, București, 1916, pp. 47-48. 783 Mihai Ionescu Dobrogeanu, op. cit., p. 360. 784 Ibidem, p. 361. 785 Ibidem. 786 Ibidem. 787 Ibidem, p. 362. 788 Ibidem. 789 Literatorul, nr. 11-12/1883
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
orizontul îl cuprinde Și sub dânsul universul într-o umbră se întinde; Iar în patru părți a lumii vede șiruri munții mari, Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari; {EminescuOpI 143} {EminescuOpI 144} Vede Eufratul și Tigris, Nilul, Dunărea bătrână - Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Și corăbiile negre legănîndu-se pe râuri, Valurile verzi de grîe legănîndu-se pe lanuri, Mările țărmuitoare și cetăți lângă limanuri, Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaș
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din familia agave salminae cu frunze lungi de până la doi metri, late și groase, cu spini pe margine. Planta are multiple întrebuințări în industria textilă, în cosmetică, în medicină etc., motiv pentru care mai este cunoscută și sub numele de „arborele minunilor”. A doua epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap. 11, versetul 26. A doua epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap. 11, versetul 27. Fuji este cel mai înalt vârf din Japonia (3376m) și ocupă un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
umbră. Dar pe atunci mai erau multe locuri Împădurite, păduri virgine, În care trunchiurile creșteau Înalte și crengile apăreau abia sus, și pășeai pe pământul maroniu, curat, acoperit de ace elastice, și acolo stăteau ei trei, sprijiniți de trunchiul unui arbore de cucută, larg cât două paturi așezate pe lungime; adierea vântului făcea să foșnească frunzele din vârful copacilor și lumina blândă desena petice pe pământ, și Billy spuse: — Mai vrei să faci cu Trudy? — Tu vrei? — Îhî. — Hai să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din ce În ce mai mult, deși știi că-ți face rău. Mama Își ajută fata să-și exerseze primele sentimente de plăcere. Mai târziu o Învață când să se abțină sau când să se bucure cu țipete ascuțite la vederea frunzelor tremurânde ale arborelui gingko, când să se lase pătrunsă de o satisfacție mai discretă, dar și mai profundă la vederea unui pin nemuritor. Mama e cea care te ajută să-ți dai seama că există mai multe grade de frumusețe, și că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mirosul și la câțiva ani de la incident, mai ales dacă materia descompusă a ajuns la rădăcinile copacilor. Echipa Saskiei fusese implicată În două cazuri de crimă În care cadavrul a fost dezgropat, unul lângă un pin, iar altul lângă un arbore gingko. Ca și În cazul celorlalte descoperiri ale lui Lush, aceasta se Învârtise În cerc amușinând, iar apoi se Întorsese la sursa cea mai puternică de miros și dăduse semnalul hotărâtor luând poziția de „șezi“, ceea ce Însemna că a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
americanii nu s-au mai Întrebat cum apăruse acel telefon. — Pe cine ar trebui să sunăm? Întrebă Marlena. —Bear Witness Hotline, răspunse Pată Neagră. Spunem lor că ne vedem. A pus telefonul În sac, a pășit În bucla de la baza arborelui de tec și, precum o broască, a sărit drept În vârf, deasupra coroanelor copacilor, unde se vedea cerul. 18tc "18" Ca toate finalurile fericitetc " Ca toate finalurile fericite" P e data de 16 ianuarie, Global News Network a difuzat dramatica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sunt dintr-o singură bucată, nearticulate. De aceea, când vrea să doarmă nu se culcă, ci se sprijină de un copac. Jordan, după metoda ilustrului Leonardo, știind dinainte după îndelungată pândă, locul pe care și-l alege dihania, tăia trunchiul arborelui aproape cu totul și când venea cerbul de se rezema de copac ca să doarmă, cădea o dată cu el... Noaptea era pe sfârșite și Bătrânul trebuia să plece. Vroia să iasă din sat pe întuneric ca să nu-l recunoască cineva. îl lăsă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
labirintul în formă de rețea, cel mai complicat. Cu privire la cel clasic, observă că deține deja o direcție și o soluție () . Desfășurat imaginar, ia forma unui fir. Al doilea tip de labirint este ceva mai complicat: Desfășurat imaginar, ia forma unui arbore. Numește de fapt calea menită să rătăcească la un moment dat orice călător curios. Pentru mentalul manierist, ea indică un fel de labirint de dragul labirintului, ca într-un joc ce nu vrea să sfârșească prea ușor. Față de acestea două, cel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pătrată» (diese runde Tafel ist viereckig), pentru a susține autonomia gramaticii în fața logicii; iar Vossler cita ver surile lui Goethe: Grau, teurer Freund, ist alle Theorie, / Und grün des Lebens goldner Baum («Gri, dragă prietene, e orice teorie, / Și verde arborele auriu al vieții»), pentru a afirma caracterul non-logic al gramaticii. În fața unor asemenea exemple, scria Steinthal, gramaticianul tace, neavând nimic de obiectat, în timp ce logicianul protestează. Gramaticianul tace pentru că nu este vorba de încălcarea regulilor unei anumite limbi (căci exemplele citate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
haotice tocmai cele ce apar ordonate în lumea obișnuită. Iar dacă orice clasificare a celor ce compun universul este arbitrară și conjecturală, „de ce să nu lăsăm spațiu, în locul satirizării proiectelor utopice, fanteziei lingvistice?“<ref id="202">Cf. Umberto Eco, De la arbore spre labirint, ed. cit., p. 378.</ref>. Este ceea ce ar face Borges prin enumerarea sa. Ar fi vorba de o dublă replică, atât față de un proiect asemeni celui al lui John Wilkins, cât și față de cei care îl criticau cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fir. Al doilea LA FRONTIERELE CELOR ABSURDE 49 37. tip de labirint, Irrwegul, este ceva mai complicat: „propune opțiuni alternative, toate parcursurile duc la un punct mort, cu excepția unuia singur, ce duce la ieșire“. Desfășurat imagi nar, ia forma unui arbore. Numește de fapt via falsa, calea menită să rătăcească la un moment dat orice călător curios. Pentru mentalul manierist, ea indică un fel de labirint de dra gul la birintului, ca întrun joc ce nu vrea să sfârșească prea ușor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ce nu vrea să sfârșească prea ușor. Față de acestea două, cel deal treilea tip de labirint se complică și mai mult. Fiind o rețea, orice punct poate fi în legătură cu toate celelalte. Nu ar putea fi desfășurat decât forțând imaginația („un arbore plus infinite coridoare carei leagă nodurile unele de altele“). Este extensibil la infinit, fără interior și exterior. „Fiindcă orice punct al său poate fi legat cu orice alt punct, iar procesul de conexiune este și un proces continuu de corectare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pătrată» (diese runde Tafel ist viereckig), pentru a susține autonomia gramaticii în fața logicii; iar Vossler cita ver surile lui Goethe: Grau, teurer Freund, ist alle Theorie, / Und grün des Lebens goldner Baum («Gri, dragă prietene, e orice teorie, / Și verde arborele auriu al vieții»), pentru a afirma caracterul nonlogic al gramaticii. În fața unor asemenea exemple, scria Steinthal, gramaticianul tace, neavând nimic de obiectat, în timp ce logicianul protestează. Gramaticianul tace pentru că nu este vorba de încălcarea regulilor unei anumite limbi (căci exemplele citate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
haotice tocmai cele ce apar ordonate în lumea obișnuită. Iar dacă orice clasificare a celor ce compun universul este arbitrară și conjecturală, „de ce să nu lăsăm spațiu, în locul satirizării proiectelor utopice, fanteziei lingvistice?“<ref id="202">Cf. Umberto Eco, De la arbore spre labirint, ed. cit., p. 378.</ref>. Este ceea ce ar face Borges prin enumerarea sa. Ar fi vorba de o dublă replică, atât față de un proiect asemeni celui al lui John Wilkins, cât și față de cei care îl criticau cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că acesta s-ar putea manifesta, pentru unele ființe omenești, în pietre ori în arbori. Or, așa cum vom vedea în cele ce urmează, nu este nicidecum vorba de o venerare a pietrei sau a copacului în ele însele. Piatra sacră, arborele sacru nu sânt adorate ca atare, ci pentru că sânt niște hierofanii, pentru că "arată" ceva care nu mai este piatră și nici arbore, ci sacru, ganz andere. S-a arătat în numeroase rânduri și se cuvine subliniat din nou faptul că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
urmează, nu este nicidecum vorba de o venerare a pietrei sau a copacului în ele însele. Piatra sacră, arborele sacru nu sânt adorate ca atare, ci pentru că sânt niște hierofanii, pentru că "arată" ceva care nu mai este piatră și nici arbore, ci sacru, ganz andere. S-a arătat în numeroase rânduri și se cuvine subliniat din nou faptul că orice hierofanie, chiar și cea mai elementară, reprezintă un paradox. Manifestând sacrul, un obiect oarecare devine altceva, fără a înceta însă să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
animale mici. Conform tradiției unui trib arunta, numit achilpa, Ființa divină Numbakula a "cosmicizat" în timpuri mitice ceea ce avea să devină teritoriul lui, l-a creat pe Strămoș și a întemeiat instituțiile tribului. Același Numbakula a făcut din trunchiul unui arbore de cauciuc stâlpul sacru (kauwa-auwa); după ce l-a lipit cu sânge, s-a urcat în vârful lui și s-a făcut nevăzut în Cer. Stâlpul închipuie axul cosmic, pentru că teritoriul din jurul lui devine locuibil și se transformă într-o "lume
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alta (de la Cer la Pământ și invers: de la Pământ la lumea inferioară); c) comunicarea cu Cerul este exprimată printr-un anumit număr de imagini care privesc toate acel Axis mundi: stâlp (cf. universalis columna), scară (cf. scara lui Iacov), munte, arbore, liană etc.; d) în jurul axului cosmic se întinde "Lumea" (= "lumea noastră"), și deci axul se află "în mijloc", în "buricul Pămîntului", este Centrul Lumii. Din acest "sistem al Lumii" tradițional s-a născut un mare număr de credințe, mituri și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că, în toate culturile tradiționale, locuința comportă un aspect sacru și prin aceasta este o reflectare a Lumii. Într-adevăr, locuința populațiilor primitive arctice, nord-americane și nord-asiatice prezintă un stâlp central, asimilat cu Axis mundi, cu Stâlpul cosmic sau cu Arborele Lumii, care fac legătura, după cum am văzut mai înainte, dintre Pământ și Cer. Cu alte cuvinte, simbolismul cosmic este cuprins în structura însăși a locuinței. Cerul este conceput ca un cort uriaș susținut de un stâlp central: țărușul cortului sau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
înlocuită de iurtă, funcția mitico-rituală a stâlpului este preluată de deschizătura din partea de sus, prin care iese fumul. La fel ca stâlpul (Axis mundi), copacul cu crengile tăiate, al cărui vârf iese prin deschizătura din acoperișul iurtei (și care simbolizează Arborele cosmic) reprezintă o scară care duce la Cer și pe care urcă șamanii în călătoria lor către înalt, luîndu-și zborul prin acea deschizătură din acoperiș.22 Stâlpul sacru, aflat în mijlocul locuinței, se mai întîlnește în Africa, la populațiile de păstori
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cult și blocat în mitologii, Cerul rămâne prezent în viața religioasă prin mijlocirea simbolismului. Iar acest simbolism ceresc impregnează și susține la rândul său un mare număr de rituri (de înălțare, de urcare, de inițiere, de regalitate etc.), de mituri (Arborele cosmic, Muntele cosmic, lanțul de săgeți care leagă Pământul de Cer etc.), de legende (zborul magic). Simbolismul "Centrului Lumii", care este după cum am văzut foarte răspândit, arată și el însemnătatea simbolismului ceresc: comunicarea cu Cerul se face într-un "Centru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]