13,069 matches
-
chepengul, dar, În clipa aceea, niște strigăte de jos Îi atraseră atenția. Se părea că se petrecuse ceva dramatic. Coborî În graba cea mai mare. Strigătele veneau dinspre partea cealaltă a vechilor ziduri romane, unde cândva Începea câmpia. Pe sub un arc, trecu dincolo de zid, ajungând din urmă un grup de oameni care stăteau aplecați peste ceva, la baza turnului. Trupul matematicianului zăcea sfărâmat pe pietre, Într-o baltă de sânge. Printre cei de față, care priveau uluiți, era și hangiul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pragul din fund, ce ducea către scara turnului Abației. Își simți inima În gât și o luă din nou la goană, devorând treptele Înguste ale scării ce se Înșuruba În Înalt. Ajuns Între ultimele două paliere, se opri gâfâind, sub arcul grosolan care dădea spre Încăperea clopotelor, luminată de o lumânare aprinsă Într-o nișă din zid. Atârnate de grinzile din tavan, mai erau Încă roțile vechilor clopote, iar dedesubtul lor, cineva așezase niște perne. În tăcerea deplină a nopții, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de cartier, care veniseră cu găleți și cu pompe, spre a Împiedica flăcările să se Întindă până la casele Învecinate. După ce Își trase sufletul, Își reluă drumul de Îndată. La Santa Maria Novella, portalul bisericii era Închis. Doar o făclie de lângă arc fusese aprinsă, pentru noaptea ce abia Începe. Însă una din porțile laterale era Încă deschisă și priorul se strecură Înăuntru, străbătând cu iuțeală naosul pustiu. Din biserică trecu În claustru, iar de acolo, pe coridorul cu chiliile. Odaia lui Arrigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o vor putea păcăli. Surâdeau, neștiind încă ce-i așteaptă. Aveau în ochi luminile vieții lor de până atunci. Nu rămânea decât cerul pentru a-ți păstra puritatea și voioșia, ignorând putreziciunea și răul care se răspândeau pe pământ sub arcul său înstelat. Tânăra învățătoare se instalase așadar în căsuța din parcul Castelului. Îi mergea mai bine decât oricui altcuiva. Făcuse din casă un sipet după chipul și asemănarea ei, în care vântul intra fără să fie invitat înăuntru, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aia în tunică romană, se uita numai la munte, poate comori nenumărate mă așteaptă acolo, sus, poate aur și pietre, poate alte hârtii cu harta Europei mă așteaptă înăuntru... Din când în când, trăgea spre Împăratul Kogaion, spre vârf, cu arcul făcut din corn de cerb și curbat cu vână de cal, lua câte o săgeată înmuiată în venin de viperă și trăgea în sus, vroia să-l enerveze pe zeu și să-i deschidă Moșul poarta peșterii. — Vei intra, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
garsoniera lui de vizavi de Copou, o singură cameră, foarte luminoasă, care avea vedere spre parc, o bucătărie îngustă și o baie ca pentru bebeluși. Era aproape goală camera, doar patul - o dormeză autentică a anului aceluia, 1973, îngustă, cu arcurile ieșind, hodorogind la fiecare mișcare -, un dulap, două scaune, o masă mică, făcută de Octavă când se mutase în prima lui casă. Fata cu mâinile verzi îi adusese multe flori, umpluse casa cu mușcate, cerceluși, glicine, câteva tufe de gardenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
jucătorilor. Fascinat, Amory a privit pe rând fiecare șir de băieți ce trecea prin dreptul său, cu brațele Înlănțuite, cu chipurile neclare deasupra tricourilor sport, a auzit vocile amestecate Într-un imn triumfal, iar apoi procesiunea a trecut pe sub umbrosul Arc Campbell și vocile s-au estompat, Îndepărtându-se spre estul campusului. S-au scurs câteva minute, În care Amory a continuat să șadă fără glas. Regreta că exista o regulă ce le interzicea studenților din primul an să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la reședința familiei Weatherby, Sally a Întrebat-o dacă ea și Amory petrecuseră „câtva timp“ În cămăruță. Isabelle s-a Întors tăcută spre ea. În ochi i se vedea scânteia idealismului, a celui care are visuri neprihănite, ca Ioana D’Arc. — Nu, a răspuns. Demult nu mai fac chestii de-astea. El m-a rugat, dar l-am refuzat. Strecurându-se sub plapumă, s-a Întrebat ce-i va spune el În scrisoarea trimisă mâine, cu poșta specială. Gura lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
reuniuni, sub flamurile negru-oranj ce fluturau și se-nvolburau În vânt. Amory a privit Îndelung o clădire ce purta numărul 69. Acolo, câțiva bărbați cărunți ședeau de vorbă, liniștiți, În timp ce studenții treceau pe lângă ei, ca o defilare a vieții. SUB ARCUL DE LUMINĂ Pe urmă ochii de smarald ai tragediei l-au pironit dintr-o dată pe Amory din marginea lunii iunie. În seara de după plimbarea cu bicicletele la Lawrenceville, gașca sa a plecat la New York, În căutarea aventurii și a pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și cavernoasă cu care vorbea — Sunteți băieți de la Princeton? — Da. — Unu’ de-al vostru e mort aicia și alți doi aproape morți. — Dumnezeule! — Priviți. Femeia Întinse un deget și băieții au privit Îngroziți. În lumina tare a unei lămpi cu arc voltaic de la marginea șoselei zăcea o formă omenească, cu fața În jos, Într-un cerc de sânge ce se lățea. Au sărit jos din mașină. Lui Amory i se păru că... da, ceafa aceea... că părul... părul ăla... și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fumați? Mare păcat! Presupun că nu Îngăduie regele. Da, dansez cu plăcere. (Așa că ocolește Încăperea În pași de dans, pe melodia ce se aude de jos, cu brațele deschise ca să Îmbrățișeze un partener imaginar, În mână cu țigara care descrie arcuri de cerc.) CÂTEVA ORE MAI TÂRZIU Colțul unei cămăruțe de la parter, ocupat de un divan de piele extrem de confortabil. Deasupra, pe fiecare margine și În mijlocul Încăperii, arde câte o lampă mică, iar deasupra divanului atârnă portretul unui gentleman foarte bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
produsul unei minți nestatornice dintr-o generație agitată și că am toate motivele să-mi pun pana și personalitatea În serviciul radicalilor. Chiar dacă În adâncul inimii mele cred că suntem cu toții niște atomi orbi Într-o lume la fel de limitată ca arcul de cerc al limbii de ceasornic, eu și cei ca mine luptăm Împotriva tradiției. Cel puțin Încercăm să Înlocuim iluziile vechi cu altele noi. În diferite momente am crezut că judec corect viața, dar credința este ceva dificil. Știu Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aceasta ar trebui să fie pentru ea o amenințare permanentă și totodată un îndemn să nu dea tot ce are mai bun în sport, ci să se străduiască și în viața personală, ca să îmbunătățească relația dintre ei doi. Ca un arc, corpul ei intră cu viteză în lichidul rece, verzui - care se numește și elementul lichid - și iese apoi la fel de repede. Când ceva se încordează, se spune că se încordează ca un arc, dar Sophie își încordează corpul așa cum nici un arc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca să îmbunătățească relația dintre ei doi. Ca un arc, corpul ei intră cu viteză în lichidul rece, verzui - care se numește și elementul lichid - și iese apoi la fel de repede. Când ceva se încordează, se spune că se încordează ca un arc, dar Sophie își încordează corpul așa cum nici un arc nu‑i în stare s‑o facă, ci numai ea, Sophie. Un ac de siguranță deschis, sclipitor, înfipt într‑o piele de plastic. Fără să lase în urmă vreo înțepătură. Sophie lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
arc, corpul ei intră cu viteză în lichidul rece, verzui - care se numește și elementul lichid - și iese apoi la fel de repede. Când ceva se încordează, se spune că se încordează ca un arc, dar Sophie își încordează corpul așa cum nici un arc nu‑i în stare s‑o facă, ci numai ea, Sophie. Un ac de siguranță deschis, sclipitor, înfipt într‑o piele de plastic. Fără să lase în urmă vreo înțepătură. Sophie lasă urme doar în inima lui Rainer și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
e blondă și are pielea foarte albă - va dirija totul de la cafenea, repezindu‑se întruna la telefon, cu emoție, dar și cu siguranța unei profesioniste. Va spune că are întâlnire cu Sophie la ceai. Supunerea șade înăuntrul Sophiei ca un arc spiralat care se încordează și se destinde fără durere. Ca un animal frumos și sprinten pe care‑l îndemni cu pintenii fără să‑i faci vreun rău sau să‑l distrugi. Hans o să rămână la Viena și o să meargă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cel mai important, vânătorul e capabil să renunțe la tot, la imaginea despre sine, la gesturile deprinse prin antrenament, la tot ce a Învățat că trebuie să facă. În momentul În care țintește cu pușca vânatul, În care Își Încordează arcul, În care jumulește păsările sau jupuiește pielea animalelor răpuse, Își urmează instinctul, purtat de un uragan de agresivitate de care numai un vânător e În stare. La fel și barmanii italieni sau irlandezi, nu au nevoie să măsoare cantitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Am ațipit pentru un scurt moment, timp În care am avut un vis neliniștitor. Când am deschis ochii, am văzut În fața mea un monument de piatră imens. Mi-a trebuit ceva vreme până să-mi dau seama că era faimosul Arc de Triumf. Așa cum era de așteptat, arăta ca la televizor, În filme și În poze. Eram pentru prima dată la Paris, dar mă simțeam mai degrabă ca și cum cineva m-ar fi Împins spre acest oraș necunoscut, decât ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În poze. Eram pentru prima dată la Paris, dar mă simțeam mai degrabă ca și cum cineva m-ar fi Împins spre acest oraș necunoscut, decât ca și cum aș fi venit din propria mea voință. În măsura cunoștințelor pe care le aveam eu, Arcul de Triumf era sinomin cu un loc foarte Îndepărtat. Tocmai mă Întrebam dacă se cădea să admir acest monument așa de aproape, când limuzina Volvo a pătruns Într-o piață pavată cu piatră cubică. Piața Concorde, mi-a șoptit șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am cumpărat pentru amândoi o farfurie de supă de linte. Stând în picioare la una dintre micile tejghele, le-am privit pe gospodinele berlineze stând la coadă să-și cumpere cârnați, care erau încolăciți pe tejgheaua lungă de marmură precum arcurile ruginite ale unei mașini enorme, sau agățați, în mănunchiuri mari, de pereții îmbrăcați în faianță, ca niște banane prea coapte. O fi fost Becker însurat, dar încă se mai uita după femei, căci făcea câte un comentariu aproape obscen despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ei este subiectivă, personală, activă și instantanee; fabricarea ei este senzuală, în sensul originar al termenului; nomadă, arbitrară și subtilă, ea cere și necesită partea fină a rațiunii; măsurată, anarhică, eumetrică, în sfârșit, ea presupune o densitate, un fel de arc electric, o iluminare a cărnii. în schimb, fericirea este constituită din suma plăcerilor trecute și viitoare. Dacă dimensiunea temporală a plăcerii coincide cu clipa, cea a fericirii trimite la cei trei constituanți ai timpului în ansamblul său: trecut, prezent, viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
șerpi sugrumându-i, să ucizi păsări mâncătoare de oameni, să răpui centauri, să abați cursul unor fluvii, să te lupți cu monștri, să capturezi fiare sălbatice înfuriate, dar și să-ți conduci cu iscusință carul de luptă, să tragi cu arcul ca un mare campion, să cânți măiestrit din gură și din liră, iată un palmares uimitor ce nu poate fi pus decât pe seama Virtuții. Chiar așa să fie? Pentru că biografia lui Heracle ni-l arată și purtându-se cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
se ridică în tării. Episodul 50 În sfârșit, acasă! Ce poate fi mai frumos, întorcându-te din spațiu și apropiindu-te de Terra, decât să vezi la un moment dat deslușindu-se în pâcla albăstrie a unei dimineți de vară arcul încordat al Carpaților, pata gălbui-verzuie a Bărăganului, linia subțire strălucitoare a Dunării, apoi formele neregulate ale orașelor, orășelelor, satelor, lanurilor, fânețelor și, apropiindu-te și mai mult și pregătindu-te de aterizare, pâlcuri de oameni plecând la câmp, turme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de smalt, Hai în zbor de șoarec sur La ăl ciur Des și rar Clătinat la râul nopții De Țiganul Aurar, Ciuruitul prapur sur Ce-n azur străvechi întinge Îngălatul de azur: Rupta lumilor meninge! Pîn' la el, Ușurel, Pe arc tors fără cusur, Îndoiește și întinde Zborul tău de șoarec sur... Și cu pumnul dus mosor Pîn' la sita din tărie, Treieră șuierător Spart descântec din fetie! f) Buhuhù la luna șuie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tâmplei umbră din străine seri: Cu drumul meu, atunci, le-am mai văzut. La Düsseldorf, o cadră-n Bolkenstrasse... În jilț adânc, Evreul Botezat. Și mâinile, cascada unei rase, Înfășurau cărbunele uzat. "Stinse flăcări. Arsă, struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii."1 Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca din Sion Ridici o nevăzut de scumpă nalbă Și - adiată - boarea altui zvon. Un cânt de mat argint al palei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]